Chitty Chitty Bang Bang

Cand ma intorc cu spatele si meditez la guma de mestecat si leneveala imbinata cu jertfe pe altarul muncii, iaca ce se intampla: coana Zazistina [sneaky, sneaky, very sneaky] isi ia prastia si ma loveste drept in moalele capului cu urmatoarea leapsa:
"Daca ar veni zana, zanul, pestisorul sau orice altceva care sa va propuna implinirea unei dorinte, ce ati alege la primul reflex?"
Ei,domnite si gentlemeni, eu ce sa mai zic acum? Sa-i satisfac miseleasca lovitura trimitandu-i manusa sau s-o iau prin invaluire cu un raspuns eclatant? Intrucat stiti ce se spune despre hipioti: ca ne place linistea si pacea si florile-n par. [sau ma rog: "if you want to be a hippy put a flower in your pipi"], ma rog mai putin in bancul cu hipiotul si pancarul.
Pretioase precizari: daca vine Zana am sa-i fac un mic tur al rusinii pe la mine prin batatura ca sa-i explic cum ca nu i-ar strica sa-mi mai faca si mie cate-o vizita prieteneasca din cand in cand [sa vezi obraz gros de muncitor atunci si maniere de abator!], daca vine Zanul nu stiu ce-as face, ca eu ma rosesc repede si fug in iatac mereu, dac-ar veni pestisorul l-as cam ignora intrucat in fiecare weekend am parte de inca un inotator cu aripioare mort in frigider de la Intaiul Pescar al Familiei [mie-mi place mai mult sa umblu cu navodul de suflete], nu-mi place nici de djinnul Zazei ca prea tre sa-l freci la cap pana isi face aparitia. In concluzie eu vreau un golem sa vina.
Si aceasta creatura insufletita de jidani indraciti in alei din ghetou vreau sa-mi indeplineasca degrab':

• Stampilele de vopsea cu cai verzi planuiti sa decoreze peretii camerei mele sa-si faca aparitia intr-o fluturare de mana. Caci initiativa merinoasa [atentie glume cu oi] nu prea e de laudat de vreun an de la nasterea noii camere din Dame du Roi.
• Nici mai mult nici mai putin decat Bautoarea de Absint a lui Degas din coltul de sus a blogului. Nu stia micutul si grasutul Degas cand stateam in carciuma cu paharutul in fata cum ca portretul nu va ajunge in veci la mine si aceasta greseala trebuie reparata. Am zis.
  
• S-o scriu pe dansa despre felul in care un scriitor bun plasmuieste un teren de joc imaginar cu cititorul, un maidan pe care sa-si dispuna jucariile si cercurile, piruetele, sariturile si arabescurile acestia doi. Ar fi asa de multe de 'splicat despre acest subect dar trec restul sub centura mea imaginara de castitate mie insami.
  
• O trasura. Zazela asta care-si tot plimba felinarele cu nerusinare prin fata mea, mi-a dat o idee: plimbandu-ma cu Pantazi pana la marginea orasului in parasire la tiganca cu ghiocul. Si nu o caleasca in forma de dovleac cu o suta de miliarde de basoreliefuri si aurita pana-n legaturile capastrelor, zabalelor si cu vizitiu din aur alb cocotat pe capra. Vreau un radvan cu model Biedermayer, cu ape, inchis cu doi armasari castanii pe care sa-l plimb prin Bucurestiul mintii mele.
  
• Sa trec urmatoarele doua saptamani altfel decat cu viata atarnand de-un fir de par.
  

• Vreau sa zambesc cu zambete care cad asupra oamenilor carora le sunt adresate ca o ploaie de sageti care se prabusesc peste parapete, zambete trase de amazoanele care si-au taiat un san ca sa tina arcul si de englezii care si-au potrivit corpul cu zbarnaitul sagetii. Si zambetul asta sa se ia ca o epidemie, sa lumineze.
  

Si arunc cu leapsa-n pe taramul fiica ratacitoare care s-a intors Kus si in Mimikins ca sa-mi spal momentul de sinceritate. Ce oracole is lepsele astea.