Telegrafiate

Ca nu-l mai deschisesem de mult pe omul care-mi ridica firele de par de pe ceafa si le impleteste in mii de culori, I give thee,
*drumroll*



Triunghiul Bermudelor
de Gellu Naum

Acum cand ploaia ma imbratiseaza cu "umeda ei voluptate"
ma gandesc la fata aceea
pierduta de mult cine stie pe unde
fata care picta flori de camp si intorcea panzele cu fata la zis
ca sa nu le vad si sa nu ma infurii
fireste ca ne e frig ne murdarim cu pamant si ne raan
prea multe radacini prea incalcite Ar trebui pana una alta sa
ma adapostesc undeva sa ma curat cu peria de scanduri
ar trebui sa spun ceva niste cuvinte dar stiti bine ca nu se
poate
fiindca devin sublim un fel de inger
si eu de cate ori ma simt asa spal vasele sau matur curtea
ca sa restabilesc neantul unui deznadajduit echilibru
Dar toate astea nu insemneaza nimic pe langa taraitul
greierului imprimat pe banda de magnetofon
ca glasul prietenului meu care a murit de tanar si de atunci
scrie versuri si cate si mai cate
in timp ce undeva cine mai stie pe unde fata aceea imbracata
imbracata in patrafir de aur isi zvanta pletele
ametita de vuietul in care ne cautam unul pe altul si ne iubim
nebuneste

Pozela devianta ici

Incalzirea Blogala?

Bucurestiul devine plantatie tropicala vara. Observ cu ochi bulbucati de broasca plimbandu-ma ca de-obicei intolita in panza subtire de catarg umflat de vant si par cuminte in codite, ca zilele se desfasoara intr-un valtz de dimineata care sufla-n ceafa aburi, mai ceva ca un ceainic, rasarit ca la carte, cer aproape de un kitsch albastrui, iarba la ordin, pasarele ciripinde. Booon, iti zici imbracand haine desmanecate si fluturande, tinand cu dintii de batista si de apa cu bucati de gheata din congelator, inca o baie de asfalt topit. Faci trei cruci cu limba si te avanti afara. Nici nu te scurgi bine pe asfalt in crucea pranzului la umbre dese dar inutile, dureri de cap, nimicuri lipitoare de piele perpelita bine, ca se strang de te miri unde puhoaie de nori, cerul se transforma brusc in camp de batalie si ii trage nenica un potop cu picuri mari si calzi.
Iti zici siroinda, "summer rains you can never predict them", vorba lui Double D, si tropai inspre casa cu entuziasmul caracteristic. Dupa juma de ceas de rupere de nori si de strecuratori de grindine, rafale si vanturi ridicatoare de fuste ude, totul se opreste, apare din nou prietenul nostru necrutator si trotuarele se usuca.
Ei, ia ziceti, stimati liseuri si lizuce, asta nu aduce nitel a tara cafelei, hamacelor si latifundiilor? Sau nu vi se scriu in fata literele care alcatuiesc sintagma "tara musonica" (oh, valentele urmatoare ale acestui termen... *ochi instelati*)? O fi asta un mesaj al cerului catre creaturile bastinase din autobuze cu subsuorile aromite? S-o fi ieftinit in cer apa?
Tiens un vrai mystere.
Oricum resedinta mea de vara nu prea-i la tara, caci acolo era sa cam dau ortul popii... si restul e Toparceanu featuring Pasarea Colibri.

The Movie

[...]

The program for this evening is not new

You've seen this entertainment through and through

You've seen your birth your life and death

you might recall all of the rest

Did you have a good world when you died?

Enough to base a movie on?.



I'm getting out of here

Where are you going?

To the other side of morning

Please don't chase the clouds, pagodas

[...]

It's alright, all your friends are here

When can I meet them?

After you've eaten

I'm not hungry Uh, we meant beaten



Silver stream, silvery scream

Oooooh, impossible concentration.
(An American Prayer)

Ma intreb daca Jim Morrison stia romaneste unde cand ti-e foame si traiesti la marginea orasului poti chiar sa mananci bataie. What a lark, what a plunge!


Poza de copchil batut (desi nu-i chiar asa) e de Sally Mann

Gosto de...

Ca nu mai completasem de mult lepse... si mi-era dor de si mai multa prosteala. Primele 10 cautari pe guglea (tm Gogu Kaizer) cu Meri gosto de fazer isso e isto...

Meri Likes to Read the Paper (hauleau, pacatele mele... da' eu nici vorba de-asa ceva...)
Meri likes to go to movies, read books, and sing ­ a lot! (din pacate pentru urechile vecinilor, apropiatilor, pisicilor si celor de-ai casei, DA!)
meri likes to play with her computer and create weird sounding songs (adevarat, adevarat graiesc...astia-as Poirotzii netului)
Meri likes to sneakily write poems does NOT mean that I'm an elf! (nu chiar sneakily... adica nu e ca si cum as avea un blog numai pentru scopul asta... aaah acum *lumina alba izvorand dintr-un pix* cu Will Smith)
or stunt pods as meri likes to say (imi plac cuvintele tampite... o, da!)
Meri likes to say. "A supertanker needs 16 nautical miles to reverse course. An Eskimo can do it on the spot." (scoateti CIA-eii din tufisuri... marturisesc...!)
Later edit:
Meri likes strange things, colorful boots, hats, terrorists who can use their enemies' fears against them, hiding his scarred eyes (apropo de teroristi, huzzah!)
Si cam atata a gasit guglica de la colt! :P

Sa nu-l lasam totusi pe gogusor fara 10 cautari adevaratnice, adaug urmatoarele:
Meri likes to walk barefoot in the rain especially into big poodles
Meri likes to wake up waaay before the whole world to listen to the morning
Meri likes to eat icecream with a silver spoon and her smear it round with two of her fingers
Meri likes to buy flowers for her friends [guys included] when they least expect it....

And
Meri lives to/loves to climb trees to the very top. To see what she can see...


Ma voi intoarce maine dupa ce diger una bucata leapsa a Kolonelului...

Lalaiala begins

Am un nou pitic pe incretitura:
Negro Spirituals.
Stiam de mai demult ca-s incredibile, ritmate si usor de cantat asa ca m-am chitit sa le aprofundez.
Doar soul-ul, blues-ul, jazz-ul, funk-ul si multe altele isi trag seva din ele.
M-au palit in moalele capului coloana sonora de la O, Brother Where Art Thou? (care e cea mai misto coloana sonora pe care am auzit-o ultima vreme, plecaciune!) si m-am intors acasa la baiatul Louie si Cartea Sfanta (care mi-a leganat primele cuvintele lalaite... Gagaaa Mozaz...[asta si gebek jojo! de la Bitalsi]).
Cu cat aflu mai mult va impartasesc ca sa va bucurati si boieri dumneavoastra de pseudo-recenzii facute de mana merinoasa.

Nota: Nu se vor exacte, instrumentatoare, pricepute sau bogate in cunostinte. Puietii recenzisti vor doar sa le aruncati o urechiusa si un ochisor (vorba bancului: daca nu mananci bataturica, nu capeti nici ochisor) pe la tusele de culoare care mi le inspira (nicidecum profesioniste, mai degraba carpelnite, facute dupa ureche).

Paradise News

Fiica ratacitoare se intoarce. Faimosul sequel la Fiica Ratacitoare si prequel la succesul lampoonian Motivarea Absentelor.
Imbracata precum o Lara Croft aterizata in Hair si inarmata cu chef proaspat de scris:
Between the pen and the paperwork There must be passion in the language Between the muscle and the brain work There must be feeling in the pipeline.

Oricum mi-era tare dor de scris care pana la urma a batut bariera sictirului si a facut knockout lipsa sucului de la tzatza netului... (clicknet te iubim, noi ca tine nu gandim). Asa ca mi-am legat parul in codite, am bagat in buzunare toate panglicile si hainele de vara, sandalele si zambetele sucare si-am pasit cu voie buna si bastonul fluturand inapoi la blog.
Ouaf, exilul a luat sfarsit.
Vestile se prezinta in felul urmator:
- Fuse desfrau total in Valceaua Hobitilor (copirait la domnu' cu maimuta, se stie el). Cu repaos binemeritat, iarba taioasa si preaverde (superlativ absolut), coronite, fuste in vant, mancare dezghetata la burdihan, piept de pui in ploaie, picioare goale, votca in flacari pe-o farfurioara, varii jocuri de carti si vilegiatura in floare.
- In camera Alisei se infiinta ceva ce-ar dori sa fie rafturi de pervaz unde s-au infiintat teancuri: 1 bucata pervaz juma' pentru carti de citit si miscellanea, cealalta pentru carti fara de care subsemnata n-ar putea pleca de-acasa.
- Si anul cesta isi facura aparitia cei dintai maci in gradina prin bunavointa lui pater familias dupa plimbare pe camp... Biroul merinos este scaldat in ei si inima-i danseaza pe buza vasului in care stau dimineata de dimineata.
- Muza Cheflia si-a intors faldurile spre mine din nou. Gandurile piticilor de pe creier s-au transformat in pitici de gradina. Adica madam Cheflie ti-e mare gradina!Aviz iubitafizicienilor!

Bucataria, c'est fini, mes amis! Comedia n-are sfarsit! (Adica that's not all folks).

Comic relief

Banc inspirat de o insemnare de-a lui gavagai:
Pe vremea impuscatului la macelarie, stiute fiind conditiile din vremurile de aproape de apusul regimului, dialogul se desfasura in felul urmator:
- Domnisoara, gheare de gaina aveti?
- Avem.
- Dar, domnisoara, cap de porc aveti?
- Avem.
- Si totusi limba de vaca aveti?
- Da.
- Doamne, ce monstru ingrozitor trebuie sa fiti!

Opium

Toata tevatura asta cum ca omul modern se sustrage poalelor divinitatii si nu mai canta in strana/struna bisericii decat din an in Pasti (cand pirotehnistii isi plescaie barfele in curte printre mii de corpuri straine), n-are decat una bucata justificare. Oamenii au stramutat obiectul afectiunii religioase catre alte taramuri. Indraznesc sa afirm ca l-am descoperit acum niscai saptamani.
Se numeste religia pe card. E lesne de inteles din cauza formei de marketing avansate: accesul la lacasele de cult facil si fara prea mari rigori sau coduri sartoriale (abolirea basmalutzei si vestmintelor decente). Enfin peretele din care curg bani e accesibil numai celor alesi (The Elect), celor care poseda card!
Si, mari, ce cozi vartoase se vad diminetele... ma duc cu gandul la putinele amintiri pe care le am despre anume codoaie la care ma "neastamparam" (ca de astampar nu putea fi vorba pe vremea aia). Cum stau costumele ordonate cu pumni incrancenati, cu priviri evlavioase!
Cand omul ajunge la bancomat (caci asa se numesc locasele reprezentative ale divinitatii, Sfanta Banca impreuna cu partenerul dansei Sfantul Cont), isi arunca privirea spre icoana interactiva, ii atinge din incheieturi tegumentele numerotate... mangaie duios tastele, priveste plin de speranta, isi indreapta privirea spre geamurile cladirii de 15 etaje din clestar, apoi pleaca capul smerit si intinde mana (mai stiti ce spuneam despre mainile intinse?... asta chiar spune o poveste).
Daca dupa o vreme nu-i cad in mana niste bilete de iertare providentiala in diverse culori vii din plastic stralucios cu alte icoane pe ele... asa de suvenir (asta pentru The Elect), atunci privirea smerita se schimba intr-una imploratoare mai intai, apoi pumnul se strange, ochii se umbresc, obrazul se incrunta... in veacul nerabdarii (timpului, Morometii dixit) Dumnezeu e pret-a-porter ca altfel, ne gasim un altul dupa principiul "mix and match" ("combine and conquer)...
In momentul de furie contra divinitatii isi leapada pumnii si falangele in peretii plini de bani...
Si mai zice lumea ca razboaiele religioase se poarta doar in tari "necivilizate". (With a little help from our friends... our various oil-hungry friends...).
Intr-o zi de primavara un domn in costum negru cu pantofi cu gaurele si sosete albe... ingenunchea in fata unui bancomat. Isi apropia fata de icoana incastrata in sticla, icoana LCD (mai ceva ca cele miscatoare) si ii soptea cuvinte fierbinti... "Salveaza-ma, Doamne, de Sfantul Faliment, de overdraftul de la cartea de credit....!"
Avea dreptate Mos Marx.
Sau nu va fi deloc (insert bomba atomica here/incalzire globabala/strat de ozon fisurat pe alocuri...si alte chestii in care crede secolul nostru ^:)^).

Papierkorb

The picture of the Meri Way (adecatelea drumurile [sale, poate] de tinerete al bloguitoarei sefe de pe tarlaua piticilor)
Curatenia de prima-oara (femininul orei...aia care trece incet si cu lesinuri...saruri pe la nas, conduri cu toc si funda, crinoline...)
Acu' doi ani buchiseam urmatoarele:

Samburi de scorbura

Ana avea o scobitura in mijlocul claviculei.Acolo isi tinea degetul cand nu avea buzunare. In restul timpului era tapetata cu toate comorile si resturile aurii. Scorbura continea: bilute chinezesti, biletele de la colega de banca, causul linguritei de botez, cocoloase de martipan, fire de martisor, agrafe in forma de scoica, nisip de pe stanci, cozi de vaca domnului, picaturi de mercur din termometru, banuti de ciocolata cu fata reginei, poze cu flamingo verzi, butoane de la tastatura, fire de par legate cu elastic pentru borcan, cioburi cu model de anvelope goodyear, fulare, nasturi cu litere si servetele pictate cu pesti, mine de creion 0.5, mustati rasucite, flori artificiale, sticlute de parfum pline cu miere, pensete pentru scosul unghiilor, fasii de film alb negru developat, oameni de pe fasiile respective, magneti pentru cerceii mamei, linii frante pe foi dictando, petale de brusture, cili de omida, broderii pe matase roz infatisand pisici siameze, dinti de furculita indoiti in spirale, pete solare, cuie portocalii cu picatele, coji de nuci, urechi de maimuta uscate cu foehnul,arcuri de pix, panglici de la palarii cu fructe, ochelari de muselina, benzi de magnetofon pe care erau insirati covrigei moldovenesti, lacatele de pe valizele unui parameci prinse impreuna cu scotch, lamele de microscop cu desene geometrice si iluzii optice, umori apoase in pahare de plastic, bucatele din ramele unor tablouri cu fete serioase, compot de caise cu samburi...

Tout ca veut dire: daca plantezi seminte de clavicula in pamant, rasar scorburi pleznind cu comori.

Recomand cu pumnii stransi la gura, o imbucatura dintr-o anume descriere din Roman Teatral a lui musiu Bulgakov. Una care valtzeaza printre firele mele de neuron ever since. Hausaufgabe, stimati cititori, cautati oul de pasti prin iarba foilor acestuia. Je vous en prie. Adica in genunchi.

Acompaniamentul flicaresc

Goarna de dimineata

Oh Mom, the dreams are not so bad
It's just that there's so much to do
And I'm tired of sleeping

[Hum hum vacanta si vin bun, hoinareli si tobogane]

Oh Mom, that man he ripped out his lining
He tore out a piece of his body
To show us his "clean quilted heart"

[And all I could muster to say was: Won't you spare a pound of flesh?]

Am avut dintotdeauna o slabiciune pentru Days of Open Hand si pentru Tired of Sleeping, ca, visatorii par excellence trebuie sa aiba si ei un imn, nu? Suzanne Vega, entao!

Domnului Paciurea...

Iote, natiune, in ce ma transform mandea la caderea noptii! The Jellicle Cats, zic!

You Are a Chimera

You are very outgoing and well connected to many people. Incredibly devoted to your family and friends, you find purpose in nurturing others. You are rarely alone, and you do best in the company of others. You are incredibly expressive, and people are sometimes overwhelmed by your strong emotions.

What Mythological Creature Are You?

Franzele si corturi

In filmele din capul meu [zilnic intre 06:30 - 08:20 si 20:00 - 23:00] s-a nascut ideea unei brutarii intr-un cort mare multicolor unde clovnii sa framante coca [ce mai batai cu aluat s-ar incinge], trapezistii sa modeleze baghetele de la 3 metri, aruncatorii de sabii sa le sectioneze ca gangsterii pe cei care pierd la barbut, mimii sa le dea cu faina [stergandu-se pe fata de resturi], suflatorii de flacari sa aprinda focul sub cuptor, fachirii sa-si ofere talpile de termostat, acrobatele cu caii lor coame impletite cu staniol sa poarte pe umeri lungile palete cu coci decupate, sa pluteasca in mirosul de miez abia scos din cuptor fierbinte, pitulat in test. Femeia cu barba sa impinga carucioare pline de colaci si de japoneze, de polonezi pictati cu sirop, de covrigi plouati cu susan si mac [toate buzunarele ei sunt ticsite cu miros de paine calda si paini inghesuite i se itesc din san. Barba e acoperita de firimituri si resturi din coji de paine, chifle pe jumatate mancate ii atarna de maneci.
Piticii se incurca printre picioarele clovnilor cu pensule sa unga cu ou colacii, sa verse sirop fierbinte, sa lege formele cu maini mici si dibace, cu incheieturi invizibile.
Elefantii sa se aseze in genunchi pe spatele lor, in adancitura spatelui se nasc painile framantate.
Madam ghicitoarea si-a schimbat turbanul cu stele din tinichea cu unul alb din elastic, cu obrajii ei rumeni si buzele ei ca niste saci calzi pentru dintii crem, care stralucesc in soare din loc in loc, imparte pe deasupra tejghelei franzele cu mainile-i butucanoase si nesfarsite, unghiile-i taiate patratos rosii crapate.

Clientii isi umplu sacosele si isi lipesc nasurile prin crapaturile cortului in intestinele comediei de la brutarie. Acum isi ranjesc complice toti: Panem et circensis. Ba chiar paine calda si circ pe gratis.
[Daca nu i-ar lua pudelul cu farfuria pe nas si covrigul in coada la trei pazeste n-ar mai pleca aburul boulanger].

Unde fugim de-acasa

Saptamana viitoare pe joi si pe vineri
Mandra contrara, neam de beginneri,
Se deplaseaza cu foi si scame,
La un concurs de integrame.

Na, c-am mintit, nu-i chiar asa,
Baroaneasa de Munchausen (sic!) dansa era:
Isi ia geamantanul, face schimb de alcov,
Si aterizeaza drept la Brasov.

Sa tie la fete sfintite de literatura,
O mica prelegere despre natura.
Ei, nu chiar natura cu iarba,
Zice ea razand usor in barba.

Natura, asadar, cea de costum,
Ce-ascunde de-a curmezisul poetului din drum,
Poeziei scrise, chipurile, pentru copii cuminti.
[Care nu-i chiar usa de biserica, dragi parinti.]

Asa ca a luat-o la pieptanat,
Ca orice incepator bine-intentionat,
A scos-o la hora pe madam Ana.
Cum care? Chiar doamna Blandiana.

Si la mezat sau produs in nestire,
Ca din copchilarie amintire,
Pe Mother Goose cu-a sa ostire,
Zambind in colt a nedumerire.

Le-am asezat intr-un castron,
Aliniate frumos cam ca la xilofon,
Pe cele care se ascund si dau si ton,
Pe cele care urla din amvon,

Care pe care despre politichie,
Despre motani de fabule din bagdadie,
Si le las sa mi se incurce printre picioare,
Si pe sub limba pe fiecare.

Ba chiar am scris si o lucrare,
Trasa de par si incropita la intrare.
Compusa pe genunchi, printre picaturi de mare,
Ca sa pot sa mai umblu nitel in multele goale picioare.

Cu putin mov!

Asta ca sa fie clar la tot cartieru' ca mie mereu mi-a placut viata cu putin mai mult mov.
Si daca se poate niscai rosu.

Femeile lui Gauguin

Erau chiar ele doua asezate vis-a-vis de mine in 331. La inceput le-am urmarit cu coada ochiului [facusem privirea de copil politicos & curios] si ma gandeam ce bine le sta cu inelurile sfarcurilor iesindu-le din toate culorile bluzelor, scaldandu-si urechile in cerceii rotunzi din cositor, in vorbele dezorientate cautand Piata Dorobanti cu ranjete albe dezvelite.
Cea din dreapta era mai in varsta si mai serioasa un fel de amestec intre o Frieda Kahlo si o indianca neinfricata, cu linii frumoase ale fetei in mijlocul careia tronau ochiosii ochi inconjurati de piele oachesa si de miscari smeade. Negri ca fundul unei fantani pe sub ghizdul atent desenat. Pe varf de deget isi tinea unghiile murdare si galbene. Degetele le tinea frumos si osos incheiate stranse in jurul unui bilet alb si nepotrivit cu semetia ei. Daca ma gandesc bine ea ar fi trebuit sa taie bilete, sa puna taxa pe privit. Par negru ca pana corbului, cazut pe umerii ei de patruzeci de ani in jurul barbiei ascutite de niste buze desenate cu un toc de caligrafie pe pielea-i maslinie sanatoasa, ireala, bronzata.Sprancene perfect trasate si maini murdare prinse intr-un corp prelung si ascuns intr-o fusta rosie cu pasari albe.
Cea din stanga, tanara cu ochi indrazneti, da lectii din varful limbii, e mandra si-si dezveleste pietricelele dintilor de parca ar canta la xilofon. Isi freaca mana de urechea din care ii curg cerceii in forma de cercuri din tinichea pestrita, cerceii vor sa-i iasa din ureche, vor s-o lase in naivitatea indienilor care nu s-au lasat cumparati cu margele ["let's buy this place with beads, huh?"].
Infipta si pusa pe cucerit lumea noua da din cositele impletite cu ata rosie din par negru nesfarsit si isi tine cu mana camesoaia alba si cazuta, basmaluta ce i-a ajuns colier in jurul gatului si salba cu banuti lipsa. Intre buzele ei s-au pitit nerostite cuvinte de copilarie si vorbe cuminti ca niste ciorbe uriase secrete, ca izvoarele din pesteri.
Pielea le miroase a fum, a linguri de lemn si a caldari cu manere ciuntite. Privirile li se impletesc ca ciocane si nicovale si soarele le joaca intre dinti printre petecele de piele pupata cu sarg de acesta din urma.
N-as vrea sa-mi mai sara de pe buze vorbele care le spun ca Piata Dorobanti e la prima.
"N-am nici un leu", zice cea mai in varsta!
Normal, ca la voi in Tahiti nu se poarta leii.

Gol-golut despre Quite Contrary

Pozele cu mine in picioarele desnude mai tarziu. Pana una-alta am hotarat sa dezvalui sursa ungerii pe crestetul meu blogator de Merimeriquitecontrary.
Pe vremea cand piticii erau si pe dinafara pe covor, iar cei de pe creier nu se prea vedeau cu lupa, Bombitza [daca unii copii au capul patrat, al meu era sferos] auzea pentru prima oara urmatoarea poezioara:

Mary Mary quite contrary, How does your garden grow? With silver bells and cockle shells And pretty maids all in a row.

Si la prima coada de ochi ce i-o dai resemnat de pe covor, pare sa fie despre incapatosenia micutei Mary a carei gradinuta nu prea creste pen' ca in loc de ingrasaminte hranitoare si ape dulci in stropitoare o impopotoneaza cu niscai clopotei, scoici incochiliate si gagicute la coada la ceai. Nimic gresit acilea.

Dar, cum imi plimbam picioarele ostenite pe pamblica netistica aseara dau peste o explicatie dardaielnica a acestui catren incantator. S-apai Mary cea cu "nu" in brate este Maria Tudor cunoscuta sub numele de Bloody Mary care mi ti-i lua pe protestanti si mi ti-i punea la niste cazne de mai mare durerea printre ei. Si protestantii se intrebau cum de-si mai au loc mormintele la ea in batatura la Turnul Londrei deasupra carora cresteau floricele.
Silver Bells erau niste zdrobitoare de deshte intre doua suprafete metalice care se insurubau din ce in ce mai tare producand urlete de opera si confesiuni vremelnice. Cockle Shells nu sunt scoici, ba nu deloc, mi-s niste instrumente nu prea placute care se agatau de partile rusinoase ale corpului.
Iar donsoarele puse la rand pentru ceai de fapt, erau ghilotine deguisee, pen' ca numele dat primelor scurtatoare de cap era Maiden. [Femeile care trebuiau deci scurtate se luptau cu pumni, palme, dinti si urlete si calaii cei decent imbracati in negru si cu un topor in brate, trebuiau sa le fugareasca ca la hora. Asa ca, mai curat, mai uscat, a tasnit ghilotina]. Scurtandu-l si pe maiden de coada, in cantec s-au ales cu "maid" care stau cuminti asteptand dame bine si lorzi tradatori [sau nu] sa-si piarda capul [si la propriu si la figurat].

Serveste de exemplu, ca merinoasa should not be taken lightly. Cine stie ce idei imi vin si mie, sa implinesc profetia.

Muratura

Mi-as cam mura picioarele intr-un val. Dezmortesc si eu cate-o unghie de suflet si dau din coatele napadite de pene printre ochiurile de soare din dos de termopan.

Pana una alta dezgop Frumoasa si Sebestia - Coboara-ti chicerele in mare.



Ease you're feet off in the sea
My darling it's the place to be
Take your shoes off curl your toes
I will frame this moment in time
Troubles come and troubles go
The trouble that we used to know
Will stay with us 'til we get old
Will stay with us 'til somebody decides to go
Decides to go

Soberly, without regret, I make another sandwich
And I fill my face, I know that things have got to you
But what can I do?
Suddenly, without a warning
On a pale blue morning
You decide your time is wearing thin
A conscious choice to let yourself go dangling
Hovering
It's an emergency
There's no more "wait and see"

Maybe if I shut my eyes
The trouble will be split between us
People come and people go
You're scouring everybody's face
For some small flicker of the truth
To what it is that you are going through, my boy
I left you dry
The signs were clear that you were not going anywhere
Anywhere
Save for a falling down
Save for a falling down
Anywhere
Anywhere
Save for a falling down
Everything's going wrong

Later on, as I walked home
The plough was showing, and orion
I could see the house where you lived
I could see the house where you gave
All your time and sanity to people
Then you waited for the people to acknowledge you
They spoke in turn
But their eyes would pass over you
Over you
Who's seeing you at all?
Who's seeing You at all?

Etimologheea 1

Adecatelea despre dezghiocarea imaginara a cuvintelor. Victima despuiata la litera goala este expresia "fir de tort".
fir de tort = expresie idiomatica exprimand [scoate fara doar si poatele ala din gat, monsieur] o portie de tort minuscula. O ciuguleala. Imagine definitorie: Dama rafinata frantuzoaica, nas coroiat, ochi negri, corset taille de guepe, par tuns scurt, palarie cu boruri largi neagra, rochie de Audrey Hepburn. Dama cu pricina stramba nitel din nas apoi se apleaca catre farfurie unde vedem o urma vaga (care ar putea fi luata cu o penseta) de torta de socolata. Brava gourmetesa o insfaca cu gratie si... nu mai ramane nici fir de tort.
[Acesta din urma fiind un test lingvistic valid/asociativ cum ne-a invatat pe noi Madam Pussy]

Asadar, va invit sa continuam de-alungul acestui idiom, sa ne chemam in capsor imaginea unui tort cam atos (din piept de pui lasat prea mult la cuptor, sau din fasole batrana si cu dintii de lana, ba chiar dintr-un pulover mancat de vreme, cu ochiuri lipsa din care se itesc ite (asta cu ite in alt episod). Luam din acest minunat tort un fir mai la indemana si tragem, pana se desira maica.

Sugerez imbogatirea vocabularului zilnic cu urmatoarea expresie:
"a se desira ca un tort" = rezultatul actiunii de a fi tocat la cap [a desira tortul = a-l transforma in multe farfurioare continand imaginea de mai sus]
Ex: Gigi se desira ca un tort dupa a treia runda de cicalieala conjugala.

***Va urma***

Ironia, bat-o vina!

Ce-ar fi ca din cand in cand
In loc sa ne rareasca parul
Si sa incarunteasca
gandurile pe crestetul capului.
S-o ascultam pe dansa?

Ca altfel decat prin ironie,
E din ce in ce mai greu sa
respiram printre zambete de
vata de zahar
si planeta pusa la rotisor.

Asadar sa-i dam cu Republica Mioritica.
Cu marea, cu sarea, cu unica
(ziceti voi: A, da, bine!).
Da, da.
Ada vine.

Ars patetica

Sunt o maidaneza de tobogan.
Un copil de sotron.
O fetita de mingi.
O sandala de nisip.
O inghititoare de valuri.
Un pitic de ciment.

Sunt o poeta vagaboanda.
Un stecker de acoperis.
O prinzatoare de scame.
O hoata de buzunare goale.
Un om in patru labe.
Un pahar plin cu ziare.


Sunt o macara de gradina.
O nebuna de trefla.
O stergatoare de urme.
Un horn la calorifer.
Un evantai cu surprize.
O guma de mestecat tare.

Si cand scriu,
Totul devine adecvat,
Compartimentat,
Zurliu si feroce.
Ca un vierme de matase
Neascultator si rusinos.

De fapt pur si simplu sunt
Si pur si simplu scriu.