Sunday, December 31, 2006

Les Vénus de la vieille école,celles qui font l'amour par amour


Le mouton de Panurge

Elle n'a pas encor de plumes
La flèch' qui doit percer son flanc,
Et dans son coeur rien ne s'allume
Quand elle cède à ses galants.
Elle se rit bien des gondoles,
Des fleurs bleues, des galants discours,
Des Vénus de la vieille école,
Cell's qui font l'amour par amour.

N'allez pas croire davantage
Que le démon brûle son corps.
Il s'arrête au premier étage,
Son septième ciel, et encor,
Elle n'est jamais, langoureuse,
Passée par le pont des soupirs,
Et voit comm' des bêtes curieuses,
Cell's qui font l'amour par plaisir.

Croyez pas qu'elle soit à vendre,
Quand on l'a mise sur le dos,
On n'est pas tenu de se fendre
D'un somptueux petit cadeau.
Avant d'aller en bacchanale
Ell' présente pas un devis,
Ell' n'a rien de ces bell's vénales,
Cell's qui font l'amour par profit.

Mais alors, pourquoi cède-t-elle,
Sans coeur, sans lucre, sans plaisir ?
Si l'amour vaut pas la chandelle,
Pourquoi le joue-t-elle à loisir ?
Si quiconque peut, sans ambages,
L'aider à dégrafer sa robe,
C'est parc' qu'ell' veut être à la page,
Que c'est la mode et qu'elle est snob.

Mais changent coutumes et filles,
Un jour, peut-être, en son sein nu,
Va se planter pour tout' la vie
Une petite flèch' perdue.
On n' verra plus qu'elle en gondole,
Elle ira jouer, à son tour,
Les Vénus de la vieille école,
Cell's qui font l'amour par amour.

Georges Brassens

1964

Ne cherche plus longtemps de fontaine
Toi qui as besoin d'eau,
Ne cherche plus: aux larmes d'Hélène
Va-t'en remplir ton seau.

C'est un ordre, pas un conseil.

Saturday, December 30, 2006

Bacanale Histrioance



Marin Sorescu - Actorii

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.


[Si ma mai intrebam de ce te cred mereu? Si cand vorbesti tu se face liniste in sufletul meu.Exista o conventie intre scriitori si actori care implica ca fiecare dintre cei doi sa creada si sa construiasca o lume real-ireala. O lume a exagerarii si a formarii unui punct de focalizare, o lume infidela, dar asemanatoare si ideala. O lume care pe mine ma sfasie in scaun la teatru si in paginile cu slove. Scriitorii si actorii sunt butoaie in care sta vin uman.Sange tras din struguri [da, si din cei ai maniei] zdrobiti si despuiati de coaja, din care e scos samburele, ales de neghina si separat de drojdie, in care ramane voluptatea sensului. Si vinul curge pe hartie si se revarsa pe scena. Spectatorii/Cititorii il beau si devin pe dinauntru cum li se arata fie din oile pastorite de mag pe hartie, fie din frescele asupra carora a suflat magicianul viata.Si-apoi dupa ce si-a primit grijania* farmecele ce-i tin corpul legat laolalta se reimprospateaza.Daca n-a cazut in butoiul cu potiune magica in prealabil, desigur, domnule Obelix!]

P.S. Aveau dreptate indienii cand se speriau ca aparatul de fotografiat le ciupeste din suflet si-l baga-n cutie! Bautorii mei din poza si-au agatat sufletul de negativ.

*grijanie = impartasanie, zise gura spurcata merinoasa.

Tuesday, December 26, 2006

Firimerituri


In cinstea stancii de care ma lovesc zilele astea in fluierul piciorului, a butoiului cu melancolie din care "la unii le-o dat cu parul si la altii cu paharul" si a unor vremi de rablesiana imbuibare, voi da cu firimitura din cozonac in cititor.

  • In miez de noapte, cand pasul suna mai apasat si fundul paharului se arata din ce in ce mai des, au inceput sa curga din cer fulgi, ca din smotoceala pernelor strabunicii umplute pana la refuz cu fulgi de gasca si miros greu. Si-a nins, cred eu, pentru ca in prima zi de Craciun, baierile inimii a mii de oameni au pleznit de suparare ca n-au parte Craciun dalb, ca n-aud viscolul muscandu-le din suflet, ca n-au de ce sa bea vin fiert. Afara era ca o toamna care "a mis les mains sur nos hanches" si ne inghitea in intunericul ei maroniu. La un moment dat toti si-au pus dorinta asta dintr-o data si dintr-o singura bataie, a inceput sa ninga cu cat avea si cerul la indemana, ca sa ne inrosim nasul si sa ne lovim cu cate-un bulgare in goloss.
  • Cand scriu la calculator ma simt de parca mangai clapele unui pian, cu metronomul pe allegro molto. Isi rupe pe rand, ca firimiturile din notele nemaicantate, si le transforma in cuvinte, asa cum mereu mi-a fost infinit de greu sa cred ca nu e o prapastie deasupra careia nu poti arunca nici macar un pod din odgoane intre cuvint si muzica instrumentala, intre precizia matematica cu care li se lipesc notelor cuvinte de spate cu scotch. Si totusi, cantecele se nasc mereu din note si vorbe, la fel cum tastatura isi bate ritmul scriiturii mele.
  • Mes cheres le sictir est devenu de plus en plus grave, mais je refuse d'abandonner ma galere brulant avec ses matelots en criant des chants desesperees. Je reste au tribord et je me prepare pour chanter les hymnes de cendre. Et de m'endormir dans l'oublie de l'ecume.
  • Imi tin companie gandurile de prapastii care-o sa se caste intre tine si mine. Te-astept cu inima-n dinti sa-ti dau cu piciorul peste bastonul in care-ti sprijineai fericirea. Sa ma ierti, sa ma ierti, sa bati toaca, sa ma despietresc. Sa salvezi bucatica ta de pamant de la pieire.
  • It's about you and the sun
    A morning run
    The story of my maker
    What I have and what I ache for
    I've got a golden ear
    I cut and I spear
    And what else is there?

  • Yes, I'm putting the boulder to my ear
    And I still can't hear
    Whadya think I was an amateur
    Playin' with my temperature...

    If I hear another song about angels
    If I see another feather on the dumb-box
    I'm gonna go to Babylon and get me some whiskey
    Gonna go to Babylon and get me some whiskey now...



    Poza cu ingerul ironic facut din urme de bocanci am pescuit-o de-aici

Saturday, December 23, 2006

Manual de folosire 1


Ca sa raman repetenta si anul acesta, iresponsabilitatea mea s-a decis sa-mi ia si Craciunul si sa mi-l lase pe Tom Waits, in ciorapi. Stau cu suflarea la gura de calorifer si cu sufletul in pioneze, cu o amintire foarte clara a unei dimineti insorite cu dinti, cu doua gramajoare de carne, una langa alta, care-au mustacit indelung, si simt ca mi s-a furat playgroundul, si ca lumile mele de joc le-ati pus pe dulap, iar eu n-ajung... [ca doar am un metru saizeci].
Nu-mi place ca mi-ai zis gameover, cu cuvintele-ti grele ca o perdea de catifea, nu-mi place cum ma transformi intr-o statuie cocotata-n varf de piedestal, cand eu, nici sa stau cuminte la pozat, nu pot. Nu-mi place si pace. Nu-mi place ca-ti imaginezi ca acele canonice grele definitorii, balzaciene, bondoace si fruste, ca niste burtosi de ridicat cu macaraua din pat, incercand sa danseze swing, au vreun fel de legatura cu iubitosenia. Poate doar cu iubatzosenia. N-am de gand sa devin o inamorata calma, ca o Hipopotamita imblanzita din Visul Unei Nopti de Vara. Adica cum, si-a taiat un san, si-a luat-o berbantul ca pe un mielusel?
Nu, nu, si iarasi nu.
Cand ma cauta, Fat-Frumos, sa ma trezeasca, sus, in turnul din Padurea Adormita, cu o "sarutare", nu eram nicaieri de gasit, pentru ca plecasem in cautarea Baronului din Copaci. Coroanele copacilor sunt singurele distinctii de care am nevoie, sa spanzur cu capul in jos si picioarele goale de diverse crengi, de altfel, si sa rad cu gura pana la urechi de cuvintele impotmolite, in crinolina domnisoarelor imbatranite, sub fondul de ten sau zecile de taieturi estetice [cred ca operatiile estetice fac din corp o ciorna], de vorbele impiedicate in trena lunga si grea, de altfel.
Hai sa-i zicem chestiei asteia pe alte nume, decat necurtenitorul si refolosibilul, pana la zdrentuire, "dragoste", sau fratelui, sau mai schiop si siluit, "iubire". Sincer, pe nod de cercetas la batista, ca de "sarutat" n-am sa te sarut cat oi trai, de pupat, stampilat, inghesuit, pus calus sau CTCuit, insa, mai negociem. Si, sa fie clar, nici cu "imbratisatul" nu ma inteleg ,nici cat pana de vulpe pe palarie. Huguri am sa-ti dau mereu, dar sa nu astepti la nici o batoasa ruda de-a lui hug, ca de alea te-ai lins pe bot.
Uite, in lumea mea, chestia asta cu indragosteala, e un fel de bucatica de viata pe care o umplu doi oameni ; nu e o distanta uriasa intre cei doi actori, si in ea, n-au voie cuvintele dizgratioase si invechite de la naftalina, care ni se par noua ca-n romana suna pretentios, nici cuvintele triviale luate second-hand din toate brosurile Avon, de fapt, cand intri in asa ceva, iti reinventezi limbajul din coupes de grace si trompe l'oeiluri, din sarituri peste prapastii, ci dintr-un tip de sensibilitate care vine de la sine. Te invit deci, sa ma cobori de pe piedestal, si din "holding me in high esteem", si s-o iei putin de-a busilea; vorba lui Arghezi, caci altfel, cine stie, maine-poimaine te trezesti in fata unui altar in costum de duminica si cu o hipolita plictisita.
Apropo, fac ca-n cantec, astept ceasul de la magazinul de-un sfant si inelul din lingurita.

Versuri despre tinut cu dintii ale lui Tom Waits
Well, he gave her a dimestore watch
And a ring made from a spoon

Macul refrigerat de pe Flickr


Tuesday, December 19, 2006

Adio, plec eu din poporul meu...


This is the end. My gentle friend, the end. Of all elaborate plans, the end.

Mai pe romaneste, voi lipsi din peisaj pana la Craciun. Tineti pumni stransi [sa se stranga cat mai multi] sa pot sa ma tin departe si sa ma abtin de la scris in perioada care vine care va fi petrecuta a deux la lumina lumanarilor si la bogatia potolului, eu si cartea, muncind non-stop.

Lucruri pe care le putei face in lipsa mea: sa jucati pe masa [recomand locuri cat mai populate si cantitati de bautura gargantuane], sa vedeti cai verzi pe pereti [nu, nu pe-aia de la mine din camera.], sa numarati minutele pana la intoarcerea mea pe degetele de la mainile prietenilor, sa framantati cozonaci, sa invatati sa suflati in tuburi din-alea pentru modelat sticla pentru ca sa aveti cele mai misto globuri de spart, sa pierdeti ore intregi pe Olga's Online Museum, s-o cititi pe Scrintina, sa faceti abatjoururi din hartie de orez, sa invatati sa tricotati, sa va iubiti pe terasele blocurilor, sa mirositi a brad, sa faceti repetitii pentru colinde, sa deschideti usa, crestine, ca-n mod sigur venim, sa invatati sa scuipati printre dinti, sa va cititi Un loc placut si numai al lor, sa va ipotecati casa pentru cadouri de Craciun, sa adunati scame colorate din buric, sa faceti concurs de gafe si mai ales sa dati oilor voastre sa-nghita lampi aprinse [multumita lui Half-handed Cloud].

Buddy Wakefield: "You still don't know you're amazing! You still don't know you're amazing...You still don't know you're amazing for the things that You see! [...] My point forever endlessly"

Va multumim pentru atentie si va rugam sa reveniti dupa 24 ale lunii cand debandada va incepe de nouveau cu si mai multa verva.

Sunet de ton.

Monday, December 18, 2006

Interogatoriu


Oricat mi-as pune vesta antiglont si ochelarii blindati, tot ma nimereste Mix din plin. Am fost supusa unui interogatoriu riguros si piticii trimisi sa-mi sara coarda de pe creier au aflat urmatoarele:

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand
"Iubaretul Singuratic, fan Who si Floyd, caut puicuta pentru prietenie, dragoste si pace. Zona Stockport."
[Nu, nu citesc matrimoniale :)]

2. Fara sa verificati, cat e ora?
2:15

3. Verificati
1:40

4. Cum sunteti imbracat?
Tricou mov lalai si pantaloni portocalii bufanti [da, pijamaua mea este dubioasa si eu sunt mandra de ea.]

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La abat-jourul meu nou din papier mache.

6. Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Pulp - Acrylic Afternoons, catelul sforaind si masina de pompieri.

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Am cheltuit salariul pe cadouri de Craciun si am mancat pentru prima oara in doi ani un Bon Fillet de la KFC. A fost extrem de bun, astept sa-mi creasca al treilea picior.

8. Ati visat ieri noapte?
Da. De ce? De ce?

9. Cand ati ras ultima oara?
Acum 2 ore la Seinfeld.

10. Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Cai verzi, poster de la Orfeu sau cum sa te dezbraci de pene, poza cu sora-mea cand era mica si draguta pe plaja la mare in fata cortului marime uriasa, un paienjen de care mi-e frica si o panglica rosie de care sunt agatate cu carlige multe poze si reproduceri dupa tablouri.

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
O biblioteca cu toate marile carti pe care nu le am inca si o dubita hipioata cu flori an' stuff si un concert Pulp la mine-n curte.

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Ultimul film adevarat: Gadjo Dillo. Ultimele filme mushy: Chocolat si You've got mail. [Multumesc pe-aceasta cale TVR1 si Acasa ca mi-au dat ocazia sa revad doua filme complet siropoase pe care le-am savurat pana in ultima secunda].

13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
La mine in camera?

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Esential pentru supravietuire la 2 noaptea.


15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca
Ma cheama si Ioana, dar cine-mi spune Ioana va merge sigur in iad.

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Ilinca, Eva.

17. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?
Luca, Matei. [stiu, cei patru evanghelisti erau 3...]

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Da, la Londra [n-am avut in veci nici o umbrela] sau la Paris in curte la Musee du Cluny.

19. Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
Trezeste-te, Gicuta[imi place sa cred ca numele de alint al lui Dumnezeu pentru mine e "Gicuta"], tre' s-ajungi la scoala.

20. Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
Mentalitatea unor oameni care-si irosesc viata stand poponetz si plangandu-se cat e ziua de lunga.

21. Va place sa dansati?
Da, dar depinde. Cu cat e locul mai public si momentul mai nepotrivit.

22. George Bush?
"Somewhere in Texas there's a village missing their idiot".

23. Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
You've got mail.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Ii voi pune la zid pe:
Jen, Coszmin, Kus si Mimi. Ho, ho, ho!

Saturday, December 16, 2006

Os contos do banheiro

Baia este cea mai importanta camera intr-o casa, iar Zazie si Pascal Obispo au o melodie care ma fascineaza.



[Adecatelea povestiri din camera unde si regele merge singur]

Friday, December 15, 2006

Wish I Were Here


De din gura lui Parpanghel in cel de-al noulea cant al Tiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Dar oricat as clipi din ochi si m-as ciupi, tot in fata biroului si muncii ma trezesc. Dar si cand ii inchid... Iaca ce mi se zugraveste:

Acolo Dumnezieu aşa fece,
Să nu fie vară zădufoasă,
Nici iarnă cu ger, nici toamnă rece,
Ci tot primăvară mângăioasă;
Soarele-încălzeşte şi desfată,
Iară nu pripeşte niciodată.


Câmpurile cu flori osăbite
Ş-aici la noi încă nevăzute,
Sunt pre desfătat acoperite
Cu tot feliul de roduri crescute,
Iar' pă zios în loc dă pietricele
Zac tot pietri scumpe şi mărgele.


În locul de arburi şi copace
Cresc rodii, nărănciuri ş-alămâi
Şi tot feliu dă pom ce la gust place,
Cum şi rodite cu struguri vii,
Iar' în loc dă năsip şi ţărână.
Tot grăunţă dă-aur iai în mână.


Râuri dă lapte dulce pă vale
Curg acolo şi dă unt păraie,
Ţărmuri-s dă mămăligă moale,
Dă pogăci, dă pite şi mălaie!...
O, ce sântă şi bună tocmeală!
Mânci cât vrei şi bei făr' ostăneală.


Colea vezi un şipot dă rachie,
Ici dă proaspătă mursă-un izvor,
Dincolea baltă dă vin te-îmbie,
Iară căuş, păhar sau urcior
Zăcând afli-îndată lângă tine,
Oricând chieful dă băut îţi vine.


Dealurile şi coastele toate
Sunt dă caş, dă brânză, dă slănină,
Iar' munţii şi stânce gurguiate,
Tot dă zahăr, stafide, smochine!...
De pe ramurile dă copaci,
Spânzură covrigi, turte, colaci.


Gardurile-acolo-s împletite
Tot cu fripţi cârnăciori lungi, aioşi,
Cu plăcinte calde streşinite,
Iar' în loc dă pari tot cârtaboşi;
Dară spetele, dragile mele,
Sunt la garduri în loc de proptele.

Ţiganiada, adecă lucru sau povestea ţiganilor. Omer încă de la Illion, tăria Troádei, au numit cântecul său Illiada. Virghil, de la Enèa, eroele pe care au cântat, au chiemat cântarea sa Enèada etc. Şi autoriul ceastă istorie a ţiganilor numeşte Ţiganiada. Mitru Perea.

Sau poate in casa contrariilor sufla vantul prin frigider.

La Cutite [Contagioase]


Dintru inceput am fost convinsa ca vocea taioasa si rece ca un diamant soptit a tipei si ritmul repetitivo-alienant din Silent Shout, nu-mi vor prinde urechea-n vartej. *stramba din nas*
Apoi dintr-odata i-am inghitit ca pe floricelele nemestecate, care chit ca te zgarie pe gat de nu te vezi le tot indesi cu pumnul nesimtit in gura. Basca, ca-ti mai si raman printre dinti unde ai de munca mult cu periuta, ata dentara si limba pana sa-si faca iesirea triumfala.
Cei doi indivizi transanti isi sculpteaza o nisa confort III in lobul urechii mele. Ajutor! Si pe masura ce cioplesc cu sarg eu ma trezesc gasind tot mai multe insemne obsesionare in capsorul patrat.
Si ma trezesc la ora 3 dimineata cu Neverland in cap on and on, urmat agale de Heartbeats care ca feeling imi aduce cu 1979 al Zdrobitorilor de Dovleci.
Dau pumn in cap ca sa schimb postul pe ceva mai melodios si mai putin robitor si sare drept la Keep You Kimi remixat tot de cutitasi.
This might be the beginning of a beautiful [peculiar and savory] friendship. Pazea!




Tin sa mentionez ca am vrut sa va dau Neverland, dar amicii de la iutiub se spala pe maini de piesa asta. Exemplu de versuri:
Vulnerable heights Feed the hand that bites me Following the steam into another room Standing in the corner Is this my home Showing us love that none of us can I'm singing for money That burns in my hand

Thursday, December 14, 2006

Pierdut creier.Il declar nul.

Ofer recompensa pentru piticii aferenti.
'S tembela! Jur pe barba Sfantului Bartolomeu!
Acu doua zile cand am mesterit lista de gagici una si una [handpicked and CTC-ed] si am facut curatenie in lista de nume strigate la catalog in partea stanga a blogului am uitat doua brave candidate la titlul de brigadier cand mutam coanele in noua categorie.
Rezultatul: O formidabila harababura!
Adica Madam Mix cea cu centi de contribuit la discutii si stimata lepsuitoare extraordinaire Antopicaau fost trase din pamantul sterp al blogului aici de fata.
Pe aceasta cale doresc sa le informez pe cele doua donsoare ca altarul meu pentru fiecare din ele e inca la locul lor de drept, in baie, feedurile lor in google reader si mustacelile la posturile danselor prezente pe fata, dar taratele din creierul subsemnatei nu functionau in ziua aceea. Lecitina zic unii, somn profund zic altii... Ce pacat ca lobotomia nu e reversibila.
[Ah, dramaqueening, thy name is Maria].
In stanga la sectiunea trasi in poza am atasat cea mai recenta poza cu mine in asteptarea reuniunii cu calculatorul nederanjata de faptul ca nu mai are viata si cu o cutie cu tot ce si-ar dori acum.

[Si daca vreti sa dati vina pe ceva. Editura Polirom e de vina! Mi-a luat creierii cu carticica lor roz: Gucci Gucci Coo. Cumparati cu incredere si ganditi-va la traducatoarea care si-a vandut piticii de pe creier pentru ea in multiple nopti albe.]

And in the morning, I'm making waffles!


Pe cocoana Zaza, dupa o sesiune de dresaj diplomatic, iar o trimit in chip de porumbel voiajor peste mari si tari, nitel mai la stanga de taramul unde se lafaie iurte, case pe picioare de gaina cu hoaste inauntru, Ivan cu stiuca si turbinka, turnulete daurite si alte minuni ale lumii. Madama nu va sta la hotelul din gheata, dar probabil ca la o tura -doua tot ii va insfaca pe renii lui Mos Gerila si-i va flocai inaripata/inaripanta prin Helsinki, ce nici aia pe fino-ugrica lor grohaielnica [nu e un atentat identitar, e o comparatie mai dubioasa. incerc sa va calesc evident] n-o sa stie cu ce vorbe de dulce exprimand uimirea s-o boteze pe doamna bine din sania indracita cu pledul fluturandu-i in urma.
In calitatea-mi de buvier [non, pas ivrogne] sunt profund jignita ca nu-mi va ajunge la gura votceluta [Finlandia lor nu e a noastra, si nici a urmasilor...nici macar a urmasilor urmasilor la puterea 100 ai nostri]. In calitate de pescar de suflet [adica fals pescar, orfan...mamelor*palma caus*] am sa scap caviarul, manciurica, somonelu', batogistul...deci iara necorespunzator.
Acolo se va-nfasura pe cat de juna, pe-atat de capsuna, in fumurile de la Fabrica de Cabluri unde se va deda la discutii 'telectuale [cu capul adecatelea] si pompozitati maximale despre trocul international si libertatile culturale [sic!].

Ofranda de despartire zazelnica: Tadaaaam! Acrituri multiple cu scopuri revigorante pen' c-am auzit noi cum va dadeati rendez-vous la drum de seara c-o dama de ghinda in fata minibarului si ca planuiti o explorare temeinica a acestuia din urma.
Calatorie sprancenata sa-i uram deci gagicii cu zambetul in colturi, primului meu matelot care acuma sforaie de se misca-ntreaga cala!
Adio, adio, [batistuta de matase cu monograma si dantela pe coada zbenguita-n vant]!

S-am incalecat pe-o capsuna si v-am zis, evident, o mare minciuna!

P.S. Cu cultura-nainte, mars = Cu-cu, cu-cu!

P.P.S. Poza pescuita de pe Postsecret, care s-a decis in urma acestei declaratii profunde ca poarta numele de "Post Sictir".

Somebody stop me!

Wednesday, December 13, 2006

Cu Burton la Butoniera

E ca amorul in betoniera :P

Atentiune, atentiune, dedicatie speciala de la nuna mare [fluturandu-si manecile din care ies bancnote cu talent] pentru ginerica din Meloncollie al progresului vital este un vortex suctionar in jos:


Melonhead

There once was a morose melonhead,
who sat there all day
and wished he were dead.






But you should be careful
about the things that you wish.
Because the last thing he heard
was a deafening squish.





Si pentru suavele domnite care-si trec suspinand etamina dintr-o mana intr-alta si-si brodeaza pe-ncheieturi modelul din care sa s-inspire, pigmentul le picura cascada ca s-aiba lumea ce sa vada.

The Pincushion Queen

Life isn't easy
for the Pin Cushion Queen.
When she sits alone on her throne
Pins push through her spleen.







Uite cum poate donsoru' Burton sa-ti incalzeasca noptile si sa faca misto de altii pentru tine la momente de maxima lene. Mi-as dori sincer sa va curm suferinta oftatorilor sictiriti si pictoritelor cu lama.
Dar prefer sa v-aud in cor in sir indian la zid: Dear Diary, mood apathetic...[...] Stop my breathing and slit my throat, I must be .... [pe un ton confesionar, cu dermatograf in valuri si incruntaturi ca brazdele].

[Sau poate un re-enactment la episodul 'Raisins' din singurului si eternul Parc de Sud]

P.S. Nu vorbesc de muzica, nu vorbesc de calitate. Vorbesc de whinerii de profesie si satulele imaginare, lehamesite si atentionisti. Ce-ar fi daca v-ati vedea de o viata?!

Editare tarzie: Dumnezeul ales al Nepalului a gasit raspunsul la toate problemele voastre [imaginare sau nu]

Tuesday, December 12, 2006

Zbarceli Zgribulite


Azi mi-e atat de frig la maini ca mi-as dori sa fi crosetat deja manusa aceea pentru doua maini cu care amenintam lumea acum o vreme. Nu de-alta, dar n-am de gand sa renunt la colindatul de coclauri prea curand. Si-n plus si-n minus ca o fata mare ma imbujorez la cate-un tras de maneca discret in miez de noapte,o senhnor, imi smulgeti cu patentul de pe buze atatea mustaceli ca nu mai incap printre lanurile de foi mototolite.
Ma simt de parca m-ati fierbe cu grija ca pe vin intr-o oala inalta si smaltuita,deasupra unui foc imblanzit,taiata marunt printre bucati de mere ,coji de scortisoara, impanata cu cuisoare si cardamon, indopata cu zahar, turnata apoi in mii de cani din care toti stransi unul intr-altul, fara nici cea mai mica banuiala cum ca m-ar da pe gat sa soarba cu zgomot, sa plescaie, sa clefaie si sa galgaie tot ce-a mai ramas. Si eu pe toti ii gadil pe omusor. Na, ca iar m-am dat de gol!

Ma balangan pe scaun cu: Ella farmazoanca cu vocea de brocart si Louie vraciul cu cornetul si vocea din fundul gatului :P "Aaaaah, but it's cold outside!"


P.S. Madama de moravuri fine este pozata de amicul Degas.

Monday, December 11, 2006

Paparazzi

Investmantata-n vorbe de doamna, si piruete printre tapiserii, tricouri cu pirati [ce-a vazut Parisul], incoversalita strans, una dintre Fetitele Fortapufoasa la Bruxelles, in postura de curteanca zvapaiata gata sa sara din poza si sa-i traga o harjoana-n budoar de nu se mai vad ghilositele de-atata dezordine.
In premiera absoluta din putul Internetului si pana la muritorii de rand, in cadrul concursului "Zazelnita , DIY cu spor*"", unica si colindatoarea, in coltul rosu cu zambete complice: Zaza Mirabilis cu gura pana la urechi si-napoi!

Si daca te vrei mai barbata, Zoitico, ia vezi ca te pun cu cap de berbant cum face don Copley . S-atunci sa vezi gratia plena.


*D-I-Y [Do It Yourself] Atelier de zarghit Zaze imaginare.

Saturday, December 09, 2006

Casuta mea, cuibusor de nebuni



Portret de grup cu o familie de maimute locuitoare a cartierului Dame du Roi.
Casa nou termopanata din inima mahalalei. Zumzait de bormasina, carat de scanduri si rame, batai cu moloz,alte activitati proletare de maxima precizie si contributii intelectuale feroce, dans de societate si bune maniere.
Din acelasi ciclu "Imbogatirea vocabularului: brenner, spaclu, sapa[cu sh] autonivelanta, trafalet" si "Zugravit la -4 grade, o epopee" sau "Avem o casa, cum procedam".

Renovare, renovare, dulce renovare,
Arunca-ti molozul si ascunde-ti placerea,
Si mica burgheza o sa-si verse fierea!

Somnoroase bormasine, [plural poetic, iertare]
Se strecoara-n asternuturi
Daca vrei sa dormi la mine
Tot te vei trezi in suturi!

Sa curga poliuretanu',
Ca sa rasara termopanu'!

Si bobul [de neghina] din lan ne spune pe aceasta tema:
[Daca-l vreti si-n urechi l-am asezat aici: mat'raaaaa!mat'raaaa!.]

On The Road Again
by Bob Dylan

Well, I woke up in the morning
There's frogs inside my socks
Your mama, she's a-hidin'
Inside the icebox
Your daddy walks in wearin'
A Napoleon Bonaparte mask
Then you ask why I don't live here
Honey, do you have to ask?

Well, I go to pet your monkey
I get a face full of claws
I ask who's in the fireplace
And you tell me Santa Claus
The milkman comes in
He's wearing a derby hat
Then you ask why I don't live here
Honey, how come you have to ask me that?

Well, I asked for something to eat
I'm hungry as a hog
So I get brown rice, seaweed
And a dirty hot dog
I've got a hole
Where my stomach disappeared
Then you ask why I don't live here
Honey, I gotta think you're really weird.

Your grandpa's cane
It turns into a sword
Your grandma prays to pictures
That are pasted on a board
Everything inside my pockets
Your uncle steals
Then you ask why I don't live here
Honey, I can't believe that you're for real.

Well, there's fist fights in the kitchen
They're enough to make me cry
The mailman comes in
Even he's gotta take a side
Even the butler
He's got something to prove
Then you ask why I don't live here
Honey, how come you don't move?

[Poza facuta de un tip care se pliba cu comunitati de nomazi prin marea jungla americana! Mai multe aici: Nomadic Relish ]

Thursday, December 07, 2006

Chitty Chitty Bang Bang


Cand ma intorc cu spatele si meditez la guma de mestecat si leneveala imbinata cu jertfe pe altarul muncii, iaca ce se intampla: coana Zazistina [sneaky, sneaky, very sneaky] isi ia prastia si ma loveste drept in moalele capului cu urmatoarea leapsa:
"Daca ar veni zana, zanul, pestisorul sau orice altceva care sa va propuna implinirea unei dorinte, ce ati alege la primul reflex?"
Ei,domnite si gentlemeni, eu ce sa mai zic acum? Sa-i satisfac miseleasca lovitura trimitandu-i manusa sau s-o iau prin invaluire cu un raspuns eclatant? Intrucat stiti ce se spune despre hipioti: ca ne place linistea si pacea si florile-n par. [sau ma rog: "if you want to be a hippy put a flower in your pipi"], ma rog mai putin in bancul cu hipiotul si pancarul.
Pretioase precizari: daca vine Zana am sa-i fac un mic tur al rusinii pe la mine prin batatura ca sa-i explic cum ca nu i-ar strica sa-mi mai faca si mie cate-o vizita prieteneasca din cand in cand [sa vezi obraz gros de muncitor atunci si maniere de abator!], daca vine Zanul nu stiu ce-as face, ca eu ma rosesc repede si fug in iatac mereu, dac-ar veni pestisorul l-as cam ignora intrucat in fiecare weekend am parte de inca un inotator cu aripioare mort in frigider de la Intaiul Pescar al Familiei [mie-mi place mai mult sa umblu cu navodul de suflete], nu-mi place nici de djinnul Zazei ca prea tre sa-l freci la cap pana isi face aparitia. In concluzie eu vreau un golem sa vina.
Si aceasta creatura insufletita de jidani indraciti in alei din ghetou vreau sa-mi indeplineasca degrab':

  • Stampilele de vopsea cu cai verzi planuiti sa decoreze peretii camerei mele sa-si faca aparitia intr-o fluturare de mana. Caci initiativa merinoasa [atentie glume cu oi] nu prea e de laudat de vreun an de la nasterea noii camere din Dame du Roi.
  • Nici mai mult nici mai putin decat Bautoarea de Absint a lui Degas din coltul de sus a blogului. Nu stia micutul si grasutul Degas cand stateam in carciuma cu paharutul in fata cum ca portretul nu va ajunge in veci la mine si aceasta greseala trebuie reparata. Am zis.
  • S-o scriu pe dansa despre felul in care un scriitor bun plasmuieste un teren de joc imaginar cu cititorul, un maidan pe care sa-si dispuna jucariile si cercurile, piruetele, sariturile si arabescurile acestia doi. Ar fi asa de multe de 'splicat despre acest subect dar trec restul sub centura mea imaginara de castitate mie insami.
  • O trasura. Zazela asta care-si tot plimba felinarele cu nerusinare prin fata mea, mi-a dat o idee: plimbandu-ma cu Pantazi pana la marginea orasului in parasire la tiganca cu ghiocul. Si nu o caleasca in forma de dovleac cu o suta de miliarde de basoreliefuri si aurita pana-n legaturile capastrelor, zabalelor si cu vizitiu din aur alb cocotat pe capra. Vreau un radvan cu model Biedermayer, cu ape, inchis cu doi armasari castanii pe care sa-l plimb prin Bucurestiul mintii mele.
  • Sa trec urmatoarele doua saptamani altfel decat cu viata atarnand de-un fir de par.
  • Vreau sa zambesc cu zambete care cad asupra oamenilor carora le sunt adresate ca o ploaie de sageti care se prabusesc peste parapete, zambete trase de amazoanele care si-au taiat un san ca sa tina arcul si de englezii care si-au potrivit corpul cu zbarnaitul sagetii. Si zambetul asta sa se ia ca o epidemie, sa lumineze.
Si arunc cu leapsa-n pe taramul fiica ratacitoare care s-a intors Kus si in Mimikins ca sa-mi spal momentul de sinceritate. Ce oracole is lepsele astea.

Monday, December 04, 2006

Mam'mare




Hrana zilei mele o culeg din mare.

De la Crai citire:
"oricare ar fi fost insa minunatia datorita jucariei firei sau trudei omenesti, mult nu ne retinea si porneam iarasi, strabateam sumbre meleaguri si rapoase singuratati, ocoleam jalea pustietatilor sterpe, groaza smarcurilor fetide ca sa ne intoarcem cat mai repede la mare.
Marea...

Lucie ca o balta, oglindind la adapostul toartelor coastei, pirozeaua tariei si margaritarul norilor, florie ca o pajiste sau scanteiand ca o misuna de licurici, searbada si domoala sau vie, verde si vajnica, avantandu-se, spumegand spre cerul caruia ii e fiica, de ea vorbea cu paganeasca evlavie, pomenindu-i doar numele glasul i se pogora tremurator ca si cum ar fi marturisit o taina sau inganat o ruga.Pentru slavirea ei, uriasa putere in miscare a rotundului, matca a tot ce viaza neincatusata si neprihanita, i se parea ca graiul omenesc nu e indeajuns de vrednic si ca insisi poetii cei mai cu renume incumetandu-se a o canta palisera. La dansa ii era gandul, ca intr-o scoica, ea rasuna in inima lui fara sfarsit, intr-insa care fusese patima intregii lui vieti, dorea sa-si afle si mormantul."

S-apoi cum imi leagana ea zilele si noptile si cruntele singuratati.

Saturday, December 02, 2006

Indispensabili




Si de data asta nu vorbesc despre chiloti [cine stie poate va veni o zi in care ma voi deda unor asemenea activitati marsave], ci despre leapsa blagoslovita de utopica. Lamurire: Se vorbeste despre lucruri de care nu pot fi separata nici cu ranga.

1.Citit/Scris. La scoala invatatoarea ma batea la palma cu linia pentru ca citeam textele de la coada din abecedar in loc sa ascult orele ei [eram un dezastru la bastonase], de cand am invatat sa citesc si sa scriu am facut asta tot mereu cu o furie asemanatoare doar unei tornade sau vartej de apa sarata. Daca ar trebui sa iau ceva cu mine pe-o insula pustie as alege: biblioteca si provizii de cerneala, instrumente de scris si hartie cat pentru zece ani.
In cadrul acestor activitati care-mi guverneaza viata voi istorisi urmatoarele doua anecdote pentru a fi acuzata de indiscreta expunere pe net.
Anecdota 1: Petrecere de drumandbassareala la Dimitrie Staicovici acum vreo doi ani aproape. Plictiseala crunta, ingurgitare de substante usor ilegale in jurul meu [si mai plictiseala], rezultat gogaltzaire a unei cantitati respectabile de vin si whiskey de catre subsemnata butoi intr-ale apei de foc.Camere mici, oameni nesuferiti in jur, culareala extrema, cunoscuti pentru care vrei sa faci pe necunoscutul etc.
Madam in stare de inspiratie maxima cu simturi ascutite iese la minus multe grade afara [ma mir ca nu inghetase cerneala in stilou] si cum nu avea foi la indemana pentru a se deda la asemenea miselesti activitati [asezata baieteste pe garduletul din jurul unui copac cu trunchi generos], a scos din geanta proprietate personala catavencul curent si a mazgalit indelung pe deasupra lui. Cand a constatat in starea de intoxicare alcoolica in care se afla neajunsurile faptului ca aia din catavencu mai si scriu in gazeta lor, s-a infiintat la bar si a cerut niscai servetele pe care si-a continuat opera poetica din care a doua zi a mai dezlusit circa 60%.
Anecdota 2: [In care ridicolul ajunge la paroxism] De la o varsta frageda, din vremurile in care "citeam" cu voce tare inventand continutul cartilor cu incapatanare, recunosc cu privire vinovata de soarece de biblioteca [sau vorba cuiva de gerbil, care e un fel de soarece grasut cu coada groasa] ca-mi cam place sa citesc. Vara ce-a trecut am fost in pelerinaj la casa din vilegiatura a familiei pentru niscai zile de leneveala si imbuibare. In spatele curtii sus-numitei case se afla o parte din salba de lacuri ale raului Arges din aval, unde ani de-a randul ne-am insorit, am tras cate-un inot, cate-o tura cu barca etc. de undeva de la inceputul malului pana cam in mijlocul lacului se afla o conducta care pe vremuri transporta petrol de la sonde, groasa, maro si impozanta plina ochi de pescarusi cu ciolanele la soare. Dornica de lecturi insorite si scaldat picioare in lac, m-am catarat pe conducta. Totul normal pana aici. Insa pentru ca citeam Idiotul pe vremea aceea si nu ma puteam dezlipi de ea asa lesne, am luat-o la plimbare cu mine pe conducta [Sai, lelita pe conducta, vorba jupanului unchi Franz]cam pana in mijlocul lacului cu miscari de echilibristica.Si dupa-amiaza a fost petrecuta in simbioza om-carte cu picioarele la bronzat balanganindu-se pe ritmul unei carti care mi-a rasturnat si-apoi recladit lumea. [Sunt desueta, deci aveti voie sa radeti].

2.Muzica. Stiu ca toti zic asta si tare rau imi pare sa zic asta dar au dreptate. Sunt un monstru colectionar de muzica: iau ce apuc, le traiesc bine, dospesc viata mea la lumina lor, le colez pe starile de spirit, invat din melodii, ma trezesc imaginandu-mi dubiosenii cauzate de ea,visez videoclipuri inexistente. Am nevoie de ea ca de apa si pace. Incepand de la lautari indrac[g]iti pana la Abstract Hiphop [adica de multe ori poezie pura debitata pe ritm], de la Haydn la Aphex Twin, de la Django Rheinhardt la Xela [un soi de muzica de film experimental], de la Pulp la Beatles [si invers], de la Ella Fitzgerald la Bjork, de la Dylan la Cohen, de la Jesus Christ Superstar la Van der Graaft Generator, de la King Crimson si Pink Floyd la Boris Vian si Andrews Sisters, de la Ada Milea la Bach si de la Os Mutantes la Einsturzende Neubaten si Balanescu Quartet, de la Mr Scruff la Chick Corea. [iar m-a luat valul]

3.Ceai. Sunt o ceaioholica. Asta-i adevarul, acum dati-mi o bombonica pentru c-am recunoscut. Negru si tare cu lapte fara zahar [Earl Grey, va rog]. Ceai de iasomie, ceai negru cu coji de portocale, Bengal Fire [cu piper si cuisoare], Cinnamon King [o, da], Rum-Vanilla, ceaiul ca o bere, verde cu lamaie, inghetata de ceai, ceai cu jeleu, ceai chinezesc, darjeeling din India, Christmas Tea, ceai cu menta si capsuni, porcarii la plic cu fructe de padure [recunosc, recunosc], ceai verde din Sri Lanka, ceai de coacaze si afine, ceai de sunatoare, ceai de cozi de plante, chiar si blestematul de ceai de ceapa. Di tate. Asta-i adevarul, stau cu ceanicul de 1 litru pe birou mereu si ingurgitez niste cantitati nici pe departe potrivite cu serviciul de donsoara batrana, temperata si cu tabieturi mostenite de la strabunica. Cateodata nu dorm noaptea din cauza asta si e numai vina mea, o stiu prea bine. Dar cum sa tii in frau Earl Greyul? Pune-i calus tu lui Yogi! Sau scalda-l intr-o galeata de apa pe Bengal Fire, daca poti, taica!

4.La mana a doua. Credeati ca nu sunt superficiala? Va inselati amarnic. Sunt regina Second Handurilor, as desena harti ale Bucurestilor pe baza de SHuri.Sunt batatoare de anticariate si desprafuitoare de minunile pamantului [am si pamatuf de vanatoare]. Adepta a sportului balositului la chestii pe care nu mi le permit. Periplurile mele dupa tzoale "pre-loved" sunt faimoase, chilipirurile imi cad victime vremelnice, bluze lalai, ii hipioate, camesoaie arabesti, pantaloni bufanti, pulovere fine, fuste de tiganca, tricouri cu inscriptii cretine, indispensabilele bluze uni cu umerii goi, genti peruane etc toate sunt rapuse si indesate in pungi dupa ore intregi de cautari asidue, marci extraordinare isi arata etichetele, preturi de nimic imi farmeca privirea. De-altfel camera mea se umple incet-incet de obiecte nefolositoare adunate de la targuri de purici [vorba lui Mateiu Caragiale].

5. Vorbit. O, da, giuvaericale de mare pret daca credeati ca se revarsa din orificiul meu bucal, veti suferi o deceptie. Nu pot trai daca nu deschid gura macar odata pe ora in cel mai bun caz. Logoreea mea e atat de grava incat oamenii inceteaza sa mai auda tampeniile debitate dupa o vreme. Calambururi, porcarii, frumuseti, arta, barfe [desigur],tachinari, ironie, rabufniri de afectiune, versuri, citate, legaturi, gafe se varsa incet dar sigur din gura mea fara oprire. Cand eram mai mica eram convinsa ca daca m-as opri din vorbit lumea s-ar opri din respirat si in mod cert as fi dat ortul popii. Devin insuportabila de multe ori si totusi la dracul omule, mii de traznete, tot nu pot sa-mi pun calus la gura. Feriti-va de marietta. Tot in aceeasi categorie intra nevoia mea primordiala de teatru, de a juca, de a vedea, de a mirosi si a trai in interiorul teatrului. De a cheltui si ultimul chior pe piese, de a ma milogi la usi inchise in frig ca sa intru, de a lacrima sau de a ma bucura odata cu actorii. Si din lumea asta cu greu m-ai scoate.

6. Ce bine-i sa incalci regulile! :P Cu lacrimi in coltul ochilor si un "flututzi" mormait in barba, trebuie sa marturisesc ca netul. De pe vremea dial-upului cand intram pe MSN messingiar si stateam la taclale cu zilele. Imi aduc aminte ca prin clasa a 10-a am vorbit cu un prieten de la 6 seara pana la 6 dimineata fara nici o jena. Si-mi mai aduc aminte si cum imi ascundea mama modemul ca sa nu mai cheltui averea familiei. [la un moment dat l-a pierdut iremediabil, l-a ascuns asa de bine ca nu l-a mai gasit nici ea]. Internetul mi-a fost mama si tata in cautarile mele poetice, cele imagistice, mi-a adus la bot muzica, filme, prieteni, discutii interminabile, schimburi de mailuri, jocuri in retea [O, Heroes wherefore art thou?], certuri grave, identitati virtuale, plangaciosenii, acum imi aduce bloguri... Apropo de bloguri am gasit zilele astea multiple bloguri interesante pe care vi le voi semnala cu proxima posta. Si cand zic net, nu zic doar internet, zic si prieteni adica "network" aka retea. N-as putea trai fara sa fiu inconjurata de un card de oameni in permanenta pusi pe sotii si giumbuslucuri, caci fie vorba intre noi, Merisica este o fiinta socialmente dependenta. Caci ce e nebunul daca nu-si are ceata de nebuni dupa el? :) Unde-s multi puterea creste si butoiul se goleste [la mod figurat, propriu, mitic, realist, fizic, psihic [schizo], religios, hedonist etc].

Ubi sa mai bag si toate celelalte mici placeri ale vietii cum ar fi: jocurile pe calculator, batutul Bucurestilor in lung si-n lat, bautura, jocurile de carti, mancatul tuturor prostiilor planetei in calatorii gurmande sau gourmete, cafeaua cu fetele, miscatul pe ritm, inventarea bolilor imaginare, zabovitul cu orele in fata picturilor, arta de a face dezordine, mania supa + iaurt, lingua inglesa, cantatul in dus si pe strada, colindatul [heiheihei asteptati-ma caci vin cu caciula si obrajii rosii], pierderea vremii, traducerile, meditatul puradeilor, parcurile, terasele blocurilor, Parisul, si sa nu uitam marea precum si zapada, insa despre acestea din urma intr-o scriere dedicata numai lor... Offf...

Trag cu pisica in hiacinta , aZazela si abrupTeo .

Tuesday, November 28, 2006

Unde nesimtirea isi intinde ghearele


Spre publicul gata s-o ia la sanatoasa si pe drept cuvant.
Cand ma fac mare voi scrie o oda lenii in care m-am scufundat zilele astea.
Oi fi si eu o brava femeie de actiune [cam cat Rambo si Terminator la un loc], dar cred c-am cam amortit. N-am chef de nimic si mai ales sa asamblez o oarecare combinatie (ne)fericita de tzoale pe care s-o trag pe gat cand ies, chiulesc la scoala indelung si nu ma obosesc sa raspund la mailuri pentru ca n-as face altceva decat sa ma plang. Asa ca aleg sa ma plang pi net sa ma vada toti. De fapt e autoflagelare.
In curs de nascare pi blog doua bucatele care vor implica din partea tuturor "rabdare ingereasca" si vor distruge complet mitul cum ca as fi o persoana care accepta critica constructiva, ci sunt o mica Salazar sau Mussolini, dupa caz, imbracata intr-o piele tabacita de pinguin docil, deasemenea o revelare [in pielea goala] a lucrurilor fara de care nu pot sa-mi misc oscioarele si ca sa vietuiesc. [e numai vina antopicei, dar n-o mai pedepsiti c-au lovit-o leapsele ca ploaia acida in ultima vreme].
In final, poza este o invitatie la una din activitatile mele preferate de sarbatori [aveti doua incercari si excludeti varianta cu: stat in casa si imbuibat nefacand nimic care sa semene a activitate constructiva, aia se intelege de la sine].

Cartofoare, mandra ca o floare


Sau un ghid simplu de a-i spala capsorul puradelului pe care-l posezi inspre arta.
Aveam 5 ani si pe ce puneam mana sora-mea si cu mine nu scapa de judecata suprema: gunoi sau jucarie.
Eram complet necrutatoare cu albumele de arta, le scoteam din biblioteca si le botezam filele ilustrate cu diverse titluri mai mult sau mai putin magulitoare, dar cand am invatat sa citim ni s-a pus sub nas un pachet de carti de joc cu spatele portocaliu [aduse, mi-aduc bine aminte, de o prietena de-a mamei de la Paris] care continea, sa vezi minune, cate o reproducere frumoasa pe fata. Reproducerile erau toate luvruioate sau orsayiste sau pompidouane si jocul era in felul urmator: trebuia sa faci perechi intre autoportretele marilor pictori si unele dintre cele mai celebre tablouri ale lor [sau macar cele aflate in ghearele Luvrului]. Si prin fata ochilor ne defilau: Cezanne, Henri Le Douanier Rousseau, Picasso, Poussin[l-am urat mereu cu bataliile lui cu tot], Leonardo, Ingres,Monet,Degas [colectia cu mulaje ale lui Degas pentru balerine de pe Quay D'Orsay, bale curgand], Goya, Delacroix, Vermeer,Giotto, Fra Angelico,Boticelli, David, Miro, Chagall, Dali, Magritte, Braque,Modigliani si alti plimbareti ai pensulei. Ramasesem intr-atat de fascinate incat cand bunica ne invita pe un ton al Binelui Suprem [pe care-l detestam profund] sa ne ducem la culcare, ne strambam urat si explicam ca avem treaba.Lucru complet depreciat de bunica Persida [unii rautaciosi ii spun perfida, chiar si noi o botezam pe ascuns cand ne trimitea la culcare].
Carticica atasata jocului avea multe variante de joc, inclusiv unul stil "Stii si Castigi" de care cele doua nazdravane s-au atasat nitel mai tarziu cand au inceput sa-si dea seama de fapt ce erau chestiile carora le dadeau note din albumele Meridiane cu alb si negru pe cotoare.
Astfel, cred ca jocul acela de carti minunat ne-a salvat de cultura teve si ii voi ramane vesnic recunoscatoare. Si daca gasiti asa ceva colorat si aparent plicticos, ce-ar fi sa faceti un experiment pe progenitura proprietate personale, cine stie poate se indragosteste ca noi.

Monday, November 27, 2006

Ramasitele Zilei


Intrucat azi mi-a fost dat sa primesc un mail care mi-a oferit candid niscai observatii de digerat. Am digerat ce-am digerat si am ajuns la concluzia ca nu merita. Ei bine, nu merita sa ma exprim mereu ca din ghiveciul lingvistic.
Ca totusi casa tre sa-ti fie casa si masa, masa nu casa - haus si masa - tisch, sau cel putin nu intr-un singur post. Voi scrie deci de-acum incolo insemnarile in romana in neaosa limba de miere, pe cele in engleza in limba lui byron si ocazional voi mai arunca termeni nemtesti, grecesti, latinesti sau frantozesti, dar vor avea rastalmacire si ma voi abtine de la a le face tocana asa de pe fata.
Daca e vorba de comentat versuri sau texte din alta limba voi pune originalul. Si o voi da pe limba dorita chiar daca e alta.
As vrea sa ma arunc la picioarele celor trei cititori deranjati de abuzurile mele si sa le multumesc lu' mama, lu' tata, lu' colegii de platou, lu'conu'Fanica,lu'Tata Mita si salvati focile tropicale cu intestine verzi din Terebentina de Sud.

Aj vrea sa va atrag ochiul inspre cruntul adevar: Am concediat bulinele si bleumarinul in favoarea unei galbejeli de pergament din Vechiul Egipet cu pecetea de ceara rosie cu tot. Acu' is sora de aspect blogaristic cu Zazela. Si am facut aceasta miselie igzact cand rascitita in persoana a zburat spre tari mai umede si mai calde intru aceasta saptamana, ca sa salveze lumea de la distrugere. Daca m-o urechea mult prea stimata cand zboara inapoi in blogosfera si devin Van Gogh sa stiti de ce!

[Imnul Fetitelor Fortapufoasa si plimbat prin camera in imbracaminte corespunzatoare]

N.b.: Imaginea ne demonstreaza cum functineaza pervertirea intr-o piesa a lui Brecht [Opera de trei parale]montata anul asta de Teatrul de Stat din Timisoara jucata anul asta la Festivalul National de Teatru. Paranteza inutila: piesa proasta, scenografie geniala.

Si ,ca sa nu ziceti ca ati citit degeaba pana la capat, dau acadea: Un site despre de ce si cum [nu] se fac doctorate/mastere la Stanford in benzi desenate cu care puteti tortura prietenii doctoranzi in 3 pasi usor de urmarit cu idei de pus in practica razand cu lacrimi. Sa fie deci PhD [in romana doctorelu'] .

S-apoi sa le bucatim



Ode To Broken Things

Things get broken
at home
like they were pushed
by an invisible, deliberate smasher.
It's not my hands
or yours
It wasn't the girls
with their hard fingernails
or the motion of the planet.
It wasn't anything or anybody
It wasn't the wind
It wasn't the orange-colored noontime
Or night over the earth
It wasn't even the nose or the elbow
Or the hips getting bigger
or the ankle
or the air.
The plate broke, the lamp fell
All the flower pots tumbled over
one by one. That pot
which overflowed with scarlet
in the middle of October,
it got tired from all the violets
and another empty one
rolled round and round and round
all through winter
until it was only the powder
of a flowerpot,
a broken memory, shining dust.

And that clock
whose sound
was
the voice of our lives,
the secret
thread of our weeks,
which released
one by one, so many hours
for honey and silence
for so many births and jobs,
that clock also
fell
and its delicate blue guts
vibrated
among the broken glass
its wide heart
unsprung.

Life goes on grinding up
glass, wearing out clothes
making fragments
breaking down
forms
and what lasts through time
is like an island on a ship in the sea,
perishable
surrounded by dangerous fragility
by merciless waters and threats.

Let's put all our treasures together
-- the clocks, plates, cups cracked by the cold --
into a sack and carry them
to the sea
and let our possessions sink
into one alarming breaker
that sounds like a river.
May whatever breaks
be reconstructed by the sea
with the long labor of its tides.
So many useless things
which nobody broke
but which got broken anyway.


Pablo Neruda


Adriana spunea ca m-ar fi vazut pe mine scriind asta pentru ca fiecare bucatica din sufletul meu se regaseste in poezie. Si asa si e.
Dac-ai stii stimate Nerud ce ma bucur ca te-am gabjit in spaniola ta, dac-ai stii cum ma duc sa-mi procur o cartea de-a ta de care m-am legat cu sufletul ca la o perfuzie de trei zile-ncoace de cand mana nu-mi mai tace.

P.S. Poza e ca sa ai farfurii imaginare de spart intre dinti cand citesti.
P.P.S. Al treilea Nerud [numele meu de-imprietenire cu Pablo Neruda]l-am facut cadou.

Sa netezim gandurile...



Ode To Ironing

Poetry is white
it comes dripping out of the water
it gets wrinkled and piles up
We have to stretch out the skin of this planet
We have to iron the sea in its whiteness
The hands go on and on
and so things are made
the hands make the world every day
fire unites with steel
linen, canvas and calico come back
from combat in the laundry
and from the light a dove is born
purity comes back from the soap suds.



- Pablo Neruda

Sunday, November 26, 2006

Despre Cercuri in Balti

Una mica cu vandali 50+ de la Sigur Ros. Luati Hoppipolla cat e calda si candida, luminoasa si cred ca asta e gustul pe care l-ar avea fericirea daca l-am simti sub limba.


Long live Ms Blis si-al ei alai de bunatati.

Better than The Man is none


BETTER

better than darkness
is fake darkness
which swindles you
into necking with
your neighbor´s daughter

better than banks
are false banks
where you put
all your rough money
into legal tender

better than coffee
is blue coffee
which you drink
in your last bath
or sometimes waiting
for your shoes
to be dismantled

better than poetry
is my poetry
which refers
to everything
that is beautiful and
dignified, but is
neither of these itself

better than wild
is secretly wild
as when I am in my car
in the darkness of
a parking space
with a new friend

better than art
is repulsive art
which is shunned
by Hashem
and in the ensuing
hullaballoo
I slip
into broadway theaters
and sit undetected
in the Hadassah section

better than greatness
is silly greatness
which stands me
on the shoulders
of my garage
the better to
drop all the eggs
into one basket

better than memory
is tricky memory
which is the juice
of patriotism and
national interest
and the fall of husbands
and all the Sad Show

better than darkness
is darkless
which is inkier, vaster
more profound
and eerily refrigerated -
filled with caves
and blinding tunnels
in which appear
beckoning dead relatives
and other religious
paraphernalia

better than love
is rove
which is the Japanese
more refined
smoother
strangely erotic-
tiny serene people
with huge genitalia
but lighter than thought
comfortably installed
on an eyelash of mist
and living grimly
ever after
cooking, gardening
and raising kids

better than my mother
is your mother
who is still alive
while mine is dead
as a doornail

better than me
are you
kinder than me
are you
sweeter smarter faster
you you you
prettier than me
stronger than me
lonelier than me
I want to get to know you
better and better

by Leonard Cohen


Postcard of Longing

Oh, Leonard, how you made my deep dark nights in swabs of cotton-brained lives...
Oh, Leonard, how your words would tangle in my hair, how'd they tangle my thoughts up in balls,
Oh, Leonard, how you called out to my soul in your songs.
And I always came, I always yielded to whatever call [of spite, of love, of lust, of tears, of fear, of goodbye, of semen, of need, of old souls passing, of loyalty, of humbleness, of vassality, of magic and wonder, of self, of wounds, of song, of verse, of memory].
I always yielded to the growls in the night in the dead hours of stilness when babies are killed by the lull of their cots,
when hair falls in bunches on pillows and sweat drips like crazy tears on our bodies,
when the sky is nothing but the black water washing over the hounds guarding silence,
when sounds are hoodwinked into making patterns and secret songs
when thoughts tangle up and people die countless deaths in the arms of their dreams,
yet I refuse this gift of death and choose your voice.



Friday, November 24, 2006

Mana-ntinsa povestitoare


Intrucat sunt o persoana pisicita in ultima vreme care se inrudeste cu garfield, e fericita cu mustaceli cretine si se intinde dimineata cu gandurile puzderie in cap, nu mai doarme noaptea si isi piaptana gandurile intr-o parte si-ntralta de parca ar fi venit primavara feroce si tulburatoare de ape, am o rugaminte:
Am nevoie de maci. Si nu pentru ca vreau neaparat sa ma abandonez in bratele Chinei antice sau intre nobilii cu opiul in cutiuta.Sau pentru ca, asemenea lui Chloe din spuma zilelor imi creste o tumoare florala in piept care trebuie hranita cu maci.
Ci pentru ca macul e centrul viselor mele, ma reprezinta din cap pana in picioare si acum am nevoie sa stiu cine sunt. Si nu am nevoie de o realizare, de o trezire, de un sut in fund, oricat de un pas inainte mi-ar fi. Ci de un semn discret ca nu sunt chiar pe aratura, ca nu mi-am pierdut capul cu totul. :P [desi multi ar obiecta veseli cum ca faptul ca o meu cabeca nu si-a ocupat niciodata jiltul dintre umeri e o legenda cum ca acesta s-a tot invartit prin sferele superioare ale atmosferei, cochetand cu caierele de vata de zahar etc.]
Adica sa fiu putin impunsa, gadilata sau trasa de maneca pentru ca nu mai stiu care-i vis si care-i realitate asa ca iau cate-o gura din prajitura din vis [si ma fac mare] pe cand pe cea din farfurioara o arunc cat colo, caci imi zic ca "totul e doar un pachet de carti de joc".
Deci stimate liseuse si liseuri, daca aveti bunavointa si va lasa inima sa ajutati un copchil orfan de maci, coquelicots, poppies, dormideiras, papoulas cu poze, muzici, idei, buchetele de hartie creponata, sticlute, desene .... ca tata-i alcoolic si ne bate, mama natura e numai una, am 1000 de frati acasa si aia nu stiu sa-ntinda mana asa candid ca mine. Si asta a fost, vorba Filantropicii "o mana intinsa care spune-o poveste". Astept.

Monday, November 20, 2006

Buckle yer swashes!

Ho, ho, ho and a bottle of rum on the dead man's chest...
Arrr ye ole' blog -lubbin' laddies and lasses ready ter ferd out thy tru seadog's neim?



Numele de pirata a lu' dansa:


Captain Meri Kidd



Even though there's no legal rank on a pirate ship, everyone recognizes you're the one in charge. Even though you're not always the traditional swaggering gallant, your steadiness and planning make you a fine, reliable pirate. Arr!

Da' pe tine cum te cheama?
part of the fidius.org network


Si cum m-au nimerit la copilarenie ntz ntz...
Napoleon Who? Long John Silver what? Bow to thy mistress and taste the whip of shiny shiny leather...[vorba lu' Purpuriul Subpamant]

Preluat pe alocuri de la Silvia

Leitar edit: Provoc pe cei 3 cititori ai mei sa-mi zica ce le iese si lor! :P si da, dom' Tsava asta te include si pe tine.

Cu urechea la promenada

Un videoclip al lui Aphex Twin smulgator a multora din visele si cosmarurile frumoase care-mi populeaza somnul. In regia unuia dintre titanii ironici, priceputi, pierduti undeva in era britpopului care nu se mai poate numi nimic altceva decat arta, fetite si baieti, meet Jarvis Cocker de la Pulp, de la Relaxed Muscle...de fapt doar Jarvis.
Jarv s-a cuplat cu regele drill'n'bassului, electronicului nebunesc, the robot-king Aphex Twin si din gaoace cateva luni mai tarziu a iesit colajul numit On.

Pregatiti recamierul!



Aveam de gand sa fac un review cu multa sare, piper si barfe, burdusit de informatii despre Sofa Surfers. Dar m-am razgandit pe ultima va las voua placerea de a descoperi ce si cum. Pentru ca nimic nu se compara cu experienta unui concert asupra urechii virgine.
Instead va rog sa va pregatiti moodul de Garfield, sa va lungiti confortabil in mintea personala si sa muscati cu pofta din ce vi se pregateste si anume concertul de sambata din Club Eclipse al gastronomilor de chill, dub si rock imbinate intr-un melanj care va va salta ceara din urechi si va va gadila nervul auditiv.
Biletele va vor usura de 150 de mii, dar inima vi se va usura cu mult mai mult de-atat.
Dau si-un link ca sa nu bateti din buza pana atunci: Jukebox

Un eveniment cu sprijinul prietenilor luptatori cu condeiul Oricum

Sunday, November 19, 2006

She shoots, she scores! Homerun!



Intrucat Azazazelo m-a improscat cu a sa leapsa si n-am incotro decat sa scotocesc prin sertarele memoriei de recenta absolventa a doua cicluri scolare si sa scot din sertarelu' sinapselor diversele delicatesuri, ghiveciul de oameni care au incercat sa ma faca sa ma simt dirijata catre un oarecare Kalos Kagathos. N-au fost foarte multi, dar stiti voi multi chemati, putini alesi.
[cu warningul de rigoare ca va fi plin de sentimentalisme, dulcegarii si amintiri complet indescifrabile.]

1. Capul listei, madama care m-a transformat din copchilu' care citea mereu pe sub banca regardless of peisagiul orei care activa in fata mea [welcome to my virtual clasa a opta] in al de-si spunea cu gura mare si zambetul pe buze ideile nastrusnice care-i sareau din carti in creier cu un debit verbal asemanator niagarei involburate si un entuziasm tip tsunami [ca sa incheiem ciclul de metafore apoase]. Deci, filmata in contraplonjeu, o doamna uscativa, inalta cu pometi ascutit si ochelari de albina, postura semeata si cuvinte potrivite in sensul arghezian, a intrat madam in viata noastra de clasa a nouaioti cu mintea curata. A scos in buna parte oameni care citind cu sufletul la gura ceva isi pun la sfarsit intrebarea de ce li s-a oprit rasuflarea. Cu glumele dansei despre Caragiale si comunisti si bagheta ei de miununi din dosul cartilor, o nominalizez pe doamna Aura Arachelian si lumea ei unde daca nu gandeai ce spuneai/scriai o luai in bot scurt si la obiect cu nota 4. Si-asa se largi orizontul unora fara forta, fara "prostilor", fara "lectura obligatorie" de scoala generala. Literatura romana? Vezi-ti de treaba c-am fost instruiti in misterele literaturii universale cu stilul ei de a-ti da doar o directie si a nu-ti stirbi din placerea ajungerii pe cele doua piciorute la solutii mistoace.
*inca o metanie pana in pamant catre ea*

2. Miniona, energica, hipioata cu par roscat strans in coada, fana a picioarelor goale si ale toeringsurilor, zeita a lucrurilor marunte si a limbii vii, coordonatoare a Brainstormingului, trupa de teatru in care a crescut in liceu o generatie. Prima mea intalnire cu Ilinca pe taramul Olimpiadei Nationale la Limba lu' Shakespeare si a lui Joyce s-a desfasurat la intersectia dintre entuziasmul meu fara directie si pasiunea ei ca profa.
Genul de prof de care te apropii trup si suflet, cu care te imprietenesti cu care ajungi sa imparti mult mai mult decat admiratia sau sa-i sorbi cuvintele si/sau glumele, poreclele si cursurile de oratorie. 24 de voinici in clasa a noua i-au fost dati pe mana ca sa faca din ei oameni care sa se exprime in mod coerent si creativ, cei 24 de voinici au ajuns sa bata la celelalte odoare de la nationale ca la fasole prin structura si limb-ascutita in salile Cosbucului. Si-au tot batut si vor mai bate.Unul dintre putinii profi care lasa la o parte bariera dintre discipol si maestru, care se indragosteste de elevii lui ca-n Grecia antica. Emana caldura si pasiune si frumusete prin fiecare gest al ei si mai ales pe Ilinca poti s-o iubesti si s-o respecti [pentru ca la capitolul dreptate e neintrecuta si dreapta ca lama unui cutit] in acelasi timp. Ar putea fi cu usurinta numita Musa.Si toate cadourile ei de la pregatiri, atentiile ei si vorbele ei care ating mereu tinta, care citesc omul pe dinauntru.
Acum s-a transformat in director al Colegiului Bilingv si are mai multi copii in grija care au invatat ce inseamna sa comunici cu al de tine fraiele scolii, ce inseamna sa incurajezi initiative, ce inseamna sa te tii de initiative etc. Dar pentru mine totul a inceput in sala 16, s-a continuat pe plaja la 2 mai cu nisip in suflet si clatirea gurii cu vin [care dezleaga limba fara a fi nevoie sa iei doua pietre-n gura] si nu cred ca va inceta vreodata. In plus, cateva randuri nu vor fi niciodata de-ajuns s-o contina pe Ilinca oricat m-as chinui. Nici chiar o poza. Cel de-al doilea loc unde se potriveste perfect e la 2 Mai.

3.Trei, Domne si toti trei unu si unu, freshly picked de mana unui papusar inteligent ca sa ma tot impiedic de ei in formare.Domnul Sandoiu, desi nu fu nici o clipa le maitre du catalogue intrucat cursurile lui au fost surghiun voit al meu, m-a luminat despre ce si cum cu Sofia asta si iubirea de sofica. Intr-o sala de la facultatea de filosofie de la ora 8-9 dimineata in fiecare sambata si pana la patru se intamplau [se mai intampla si acum] minuni in sensul limpezirii mintii. Un domn micut cu barba aproape blonda, cu miscari agitate si cu o scanteie atat de scaparatoare in ochi de ziceai ca poate sa dea foc lumii printr-o ocheada cu gand la filosofie. Legaturile lui si povestioarele, felul in care orice idiot, neatent, loaza, semidoct, pasionat, nebun, cunoscator, iubitor, amator [ma includ in prima categorie desigur] care-i auzea prelegerile pleca imbogatit cu gura cascata si cu niscai intelegere in suflet asupra acestor fenomene. Era imposibil sa nu pleci cu tasca creierului arzanda si sa te simti ca la Craciun dupa un curs de-al lui. Fara un stil de predare strict limitat in timp si spatiu si fara ifose de "voi nu stiti" "voi nu intelegeti". Domnule Sandoiu, work your magic on us! El a facut din CEX [Centrul de Excelenta in Filosofie] o scoala de educatie pe stil antic unde poti invata latina si greaca veche pe langa Istoria Filosofiei. Cu el mai poti spera la un Summa Bonum.

4.Tot din ciclul profe de engleza care mi-au flabbergastuit existenta mai face parte si Miruna Carianopol, prototipul doamnei, varianta in limba engleza a doamnei Arachelian. Cum stateam noi 24 cuminti "shiny eyed and bushy tailed" si asteptam scamatoriile dansei literare care ne incurajau sa gandim, sa trecem peste comentariile de suprafata, sa ne folosim tot arsenalul de valori din spoiala noastra de cultura, care ne amintea de ce iubeam cartile si de ce ajungeam fara sa ne dam seama sa traim in ele. Respectul pe care-l am pentru dansa este nestirbit pana in ziua de azi, faptul ca era o femeie de fier si o profesoara extraordinara nu pot fi puse in cuvinte. Si toti care au incercat sa faca asta au aflat cuvintele neimblanzite pentru puzderia de amintiri care-ti brazdeaza capul.

5.E solida, tunsa unu, cu ochi vii si haine curajoase, agitata si necrutatoare. Iti preda totul intr-o franceza fara cusur, dar fara ascunzisuri. Pazea ca-l scoate pe Saint-Ex[Vol de nuit] sau pe Prevert din geanta si te pune sa-i comentezi in impiedicata ta franceza, in frica reverentioasa pe care o ai fata de madama "cu bollocks". Nu e tocmai deschisa la minte, are multe slabiciuni si judecati gratuite, insa este bridgeomana, dedicata, mare schioare in Austria si Frantozica. Traieste intr-o paradigma vestica in care ar vrea sa ne aduca si pe noi. Cred ca-l dispretuieste pe Hugo si vetustitatea lui, se lupta ca o leoaica pentru elevii ei de la dirigentie, este un mare diplomat si o juge a tuturor. Cu toate judecatile gresite si increderea ei absoluta in propria-i mana cu care imparte dreptatea, e de o frumusete incredibila la suflet, cu toata masca ei de putere e vulnerabila si extrem de dezorientata in toate disciplina ei de fier. Si asa mult am invatat de la ea incat din cand in cand imi fac curaj sa incep cate o scrisoare pentru ea si poate o sa vada ca nu sunt chiar asa dezordonata la suflet precum par.

Intrucat pleiada de 5 profesori care mi-au dat cate-un sut in fund metaforic vorbind si mi-au fortat pasii inainte s-a incheiat, n-am sa uit sa mentionez ca au mai fost destui pe care i-am iubit si carora le-am luat partea buna indreptar in viata, cei care m-au invatat sa zic verde-n fata[ahoy, Magistra], m-au facut sa rad pana nu mai auzeam bine [Roxana si-ale sale ore], m-au invatat sa fiu bataioasa ca un mustang doldora de informatie si/sau venin [Domnule Riegler, vous etes ma victime! Monsieur Iancu cum era cu copy-paste?], sa iubesc ceva ce nu ma intereseaza numai din cauza entuziasmului turnat in materie [Cum era cu departarea Pamantului de Venus in cifre si ani lumina, Doamna Tesleanu?] etc. Multumesc si bunelor ca m-au rasfatat, relelor ca m-au calit si tuturor in total ca m-au adus in libertatea propriului clopot de sticla pe care-l tot crestez.

Dau cu leapsa-plague in Monstruoasa Coalitie [si de la Monsieur Snowball si de la Trotsky], in Corina cea de peste ocean si in de ce.

>:) astept sa va conformati or else...

P.S. Aicea e loc doar pentru maestrii in carne si oase, intrucat spiritualiceste indrumatorii mei sunt fara numar, fara numar...

Thursday, November 16, 2006

Unde ni se arata blogu'

[Warning: abuz de rimglis grav si intolerabil pentru purismul de care da dovada pe alocuri blogosfera. Stimate domn Pruteanu, intrucat imi surade ideea de a numi laptoapa "culme de poala" va astept cu un mail pe adresa redactiei.Injuriile eventuale vor fi primite cu salve si trambite.]
The Trotsky, The Tsavatar, The world and their very own oyster/cloister.
Acesti monstri sacri ai vorbitului despre totul nimicului si nimicul totului capata de la Tushica [adica mandea] cate o acadea blogaristica.
Some call it mumbo-jumbo, some call it "twinkle, twinkle little star", some call it lame, and some call it "dubioasa coalitie" but all of them call upon it with utmost respect.
I give thee bomboana de pe coliva, robinetul de aur, clocitoarea cu ultraviolete, locul unde se ajunge de la radiohead la pokemon, de la occam la web 2.0, de la baudrillard la cutia poleita cu imagini in intorsaturi de condei-fulger si rationamente intepacioaso-intelectuale: Imparat si proletar.
One team to blow up all, one team to mind them, one team to draw withall and in the dumbness smite them.Ahoy there, mateys!

Imperatorul Tsavatar - cel cu o postura grandissima si cu o inteligenta monstruoasa

[aww, he had his eyes shut :P]













Umilul speaking volumes Trotsky -- fiul ploii de aur meets creierul zeitei care da cu capul [Atena, evident]














[Da cu clickul ca nu faci febra musculara!]

Harababurelnita


Zilele astea viteaza Meri cu inima de fier si sangele de pacura-n vene a cam intrat in furnal si s-a incalzit pe dinauntru.Si crede ca stomacul dansei seamana cu nucleul pamantului, mai ales ca mereu ii zboara pe esofag cate-un flusture gadilator.
Zambeste ca fraiera pe la colturi, isi aranjeaza fiece strop de gand intr-o devalmasie a pierzaniei de timp, uita ce zi e si cel mai rau, i-a venit cheful de viata-suvoi cand ar trebui sa trebaluiasca la miliardele de lucruri care o asteapta prin toate cotloanele.Isi taraste botinele pe alei pe care-au crescut frunze colorate si care scrasnesc pe picioare [eu cred ca zapada sunt frunze decolorate] si mai taraste o pereche de degete in bocanci galbeni dupa ea.
S-o iertati daca nu scrie des, dar zambetele tampe in fiecare post nu se pun, nu?

Intretinerea: Nouvelle Vague - Dance with Me featuring bucatele din unul din filmele cele mai slabe ale lui Goddard care totusi e o bomboana de tinerete si sexualitate, de nebunie si jocuri ale intamplarii [si iata ca devin unul din Innamorati ai commediei dell'arte.. aia de n-au personalitate si cand cuvanta le ies cliseuri plate/patrate].
La comedie suivra,mes amis!

Saturday, November 11, 2006

Stai ca trag...

In tine cu o melodie de la Bitalsi, pentru zilele mai psihedelice, cu contururi laptoase si culori nenumarate de te ametesc.
Si da, I'm not a girl who misses much. I am a girl who misses immensely, monstruosly.

Fericirea e-un pistol caldut

Mostra de versuri:

She's well acquainted with the touch of the velvet hand like a lizard on a window pane.
The man in the crowd with the multi-colored mirrors on his hobnail boots.
Lying with his eyes while his hands are busy working overtime.
A soap impression of his wife which he ate and donated to the National Trust.
I need a fix 'cause I'm going down
down to the bits that I left uptown
I need a fix 'cause I'm going down

Mother Superior jump the gun....
[...]

Happiness is a warm gun (bang bang shoot shoot)
Happiness is a warm gun, mama (bang bang shoot shoot)
When I hold you in my arms (oh, yeah)
And I feel my finger on your trigger (oh, yeah)
I know nobody can do me no harm (oh, yeah)
Because, (happiness) is a warm gun, mama (bang bang shoot shoot)
Happiness is a warm gun, yes it is (bang bang shoot shoot)



Cum se invarte Marietta prin camera:



Bulgareala la burdihan


Laptele de pasare a ramas si va ramane till death do us part chestia la care fac ca femeile la Beatles.

Gadilatorul de papile gustative al micutei Maria, care evident o credea pe Merlina din bucatarie cum ca iar a dat gugustiucul de la geam lapte.

Pana a preluat fraiele afacerii si s-a straluminat in vesela arta a manjirii nasului spre degustare, a tortului din branza cu frisca si bombonele, a pizzei cu prune, clatitelor cu gem si ketchup si a altor blasfemii culinare.[ printre care si ospatul de Anul Nou, prezentii au facut cunostinta cu getty, the spaghetti dude].

Dar sa curga laptele de pasare zic eu...


Intrucat reteta buniceasca proprie si personala nu poate fi divulgata, ingredientele secrete le voi baga sub cheie, pe care evident o voi inghiti.

4 oua
100 g zahar
1 l lapte
un baton de vanilie
coaja de lamaie

Iei mataluta, brav cucinator,o cratita de un litru juma' il scufunzi intr-o baie de lapte cald care se afla pe foc, cam pana cand limba mare a ceasului insumeaza 15 minute, ca sa se infierbante tot.

In prealabil, domnia ta, ai separat oualelele albus de galbenus, pe albusuri le-ai batut cu mixerul adaugand niscai zahar pudra [sau cu telul din dotare daca te simti mai sisif] pana s-au transformat in zapada, numai buna de bulgarit cu dansa.Cu o culher [mai pe romana neaosa lingura] se fac numitii bulgari si se aseaza calm si plutitor pe laptele cu punctulete de vanilie. Se lasa pe o parte un minut si se intorc pe cealalta cam la fel, in grupe de 2-3 deodata.Se scot intr-un castronas din dotare dupa parpalire [pentru mai tarziu].

Buun, cum ai trecut de prima proba de foc, te inarmezi sfintia-ta cu galbenusurile pe care le freci cu grija maxima cu zaharul tos pana cand se omogenizeaza si se topeste zaharul putin, devine mai albicioasa concoctia apoi treci cu amestecatura pe foc mic-mic si adaugi laptele folosit la parpalirea bulgarilor [racit pana acum] cumpatat in picaturi si paraiase peste crema, peste care adaugi un ba(s)ton de vanilie ciopartit pe lung cum ii sade bine oricarui betisor la sfarsit. Dai un clocot calm si urcator de nivel.

Apres, scoti toata cremoza groasa si vanilata de pe foc o lasi sa se raceasca nitel, adaugi cu grija materna bulgarii pe deasupra, pui niscai gem ca sa decorezi les boules sau bucatele de fructe proaspete, coaja de lamaie etc si implanti in frigider cu incredere si avant pioneresc. Scoti din pestera frigorifica si mananci cu degetele, intorci castronul si-l torni ca obelix pe gat, folosesti boluri, imparti cu aia care fac ochi umezi la tine... Vorba lu' Vonnegut, ETC...


P.S. Bonus Trax: Poza de proces si Omuletul care-a speriat Estul tarii, Getty.



.