Adio, plec eu din poporul meu...

This is the end. My gentle friend, the end. Of all elaborate plans, the end.

Mai pe romaneste, voi lipsi din peisaj pana la Craciun. Tineti pumni stransi [sa se stranga cat mai multi] sa pot sa ma tin departe si sa ma abtin de la scris in perioada care vine care va fi petrecuta a deux la lumina lumanarilor si la bogatia potolului, eu si cartea, muncind non-stop.

Lucruri pe care le putei face in lipsa mea: sa jucati pe masa [recomand locuri cat mai populate si cantitati de bautura gargantuane], sa vedeti cai verzi pe pereti [nu, nu pe-aia de la mine din camera.], sa numarati minutele pana la intoarcerea mea pe degetele de la mainile prietenilor, sa framantati cozonaci, sa invatati sa suflati in tuburi din-alea pentru modelat sticla pentru ca sa aveti cele mai misto globuri de spart, sa pierdeti ore intregi pe Olga's Online Museum, s-o cititi pe Scrintina, sa faceti abatjoururi din hartie de orez, sa invatati sa tricotati, sa va iubiti pe terasele blocurilor, sa mirositi a brad, sa faceti repetitii pentru colinde, sa deschideti usa, crestine, ca-n mod sigur venim, sa invatati sa scuipati printre dinti, sa va cititi Un loc placut si numai al lor, sa va ipotecati casa pentru cadouri de Craciun, sa adunati scame colorate din buric, sa faceti concurs de gafe si mai ales sa dati oilor voastre sa-nghita lampi aprinse [multumita lui Half-handed Cloud].

Buddy Wakefield: "You still don't know you're amazing! You still don't know you're amazing...You still don't know you're amazing for the things that You see! [...] My point forever endlessly"

Va multumim pentru atentie si va rugam sa reveniti dupa 24 ale lunii cand debandada va incepe de nouveau cu si mai multa verva.

Sunet de ton.