De-ale gurii, de-ale ochilor

La caldura cuvintele se usuca si se chircesc, se imbolnavesc, se inneaca in apa din stomac, si in sudoarea care curge garla, se tarasc ca prin desert sau se incurca in par.

Si cand se face frig si gurile se deschid ca sa indese inauntru mancari, rasar din osanza cuvinte si oamenii vorbesc cu gura plina din tot corpul.

Acum c-am lamurit astea nitel mi-am prins antenele ochilor in campania de promovare a bibliotecii metropolitane careia ii zicea Ion Creanga cand eram eu mica si pe care am devalizat-o grav de tot Jules Verne-ul pe care-l aveau ei si eu nu in vacanta dintre a doua si a treia
[Apoi am facut indigestie de domnul Iulica si nici nu mai vreau sa aud de dansul], apoi am cules cartea copilariei mele din ea Omul Amfibie... si alte asemenea nazdravanii. Cert e ca locul e dragut si renovat si primitor, mare diferenta de rafturile pline de praf de 2 degete si cartile ferfenita pentru copii cu coperte in ruseste.
Oamenii astia au in plan cresterea unei biblioteci sonore pentru ambliopi o idee cel putin draguta si misto. Cica or sa aiba si un festival si un concurs de poezie cu toate acadelele si acareturile trebuincioase unei biblioteci frumoase.
Blogul lor e piarisit si plin de afise de promovare pentru doritori, e prietenos si e tanar si mie ,una, imi face pofta s-o vizitez.
Pasol, na turbinka!
Dau si cu link droppingul imediat si cu afisul aratos de mai jos:

Ladies and gentlemen,
Tadaaam

Y un ruego en la boca

Am timp de dat tarcoale plaiurilor de blog, ca doar trebuia sa umplu cumva golul de cuvinte. Tiptil am invatat sa ma infasor in taceri si sa ma cuibaresc in necuvinte si nepriviri, nestrangeri de mana si nepupaturi apasate din faldurile buzelor.
Acu' merg putin de-a busile si cu cartea dezvatata, ma intorc la blog indata.
Dar conu' pitic e unduios, isi intoarce mustacioara neagra ca pana corbului, isi da barbita cu parfum de lavanda si-o piaptana tacticos cu coltul de pieptene, se uita-n oglinda si-si zice:
Fu**-m-as! [cu acshient moldovinesc]
Ca sa nu se intoarca cu bombatul spre lume si sa se piarda, i-am cumparat lesa noua, am apretat incretiturile cerebrale si m-am instalat in jiltul meu tare si auster, mi-am asezat mainile "ca o portocala deschisa" [Maria Cernovodeanu, Mica metoda de pian] peste claviatura si l-am scos la plimbare pe strasse-ul blogosfericos.



Poza gabjita de la minunata si talentata rainy mornings

Amenintare

Proclete, pregateste-te, te-astept cu flori in gara si inima colorata pe dinauntru la buzunar!
>:)
Cotropitorii copitati Inc.

Cu putin mov!

Asta ca sa fie clar la tot cartieru' ca mie mereu mi-a placut viata cu putin mai mult mov.
Si daca se poate niscai rosu.

Remedii pentru ochi vineti

Remedios Varo isi intindea itele picturilor incet-incet printre gandurile mele si intr-o buna zi a sarit dintr-un tufis de linkuri, a scuturat din bucle vartos, mi-a suflat niscai praf de pusca in ochi si mi-a zis dezinvolta cu un suras hidraulic si arhimedic:
- Na, de vezi!
Eu, dornica s-o prind de forta centrifuga:
- Domnisoara, dar se poate....?
Ea, cu-o sfichuire din pensula desirata plina de terebentina si scrasnind din coiful facut din Gradina Desfatarilor Pamantesti care-i trona indesat pe capatana, clipi complice:
- Facem un sodron? Tu arunci cu piatra si eu numar...
- Dar de sarit cine sare?
- Pai cine-ntreaba, normal.
In sinea mea, "Harst, iar m-au luat la trei pazeste suprarealistii astia!Acu' arunc cu pietre in intelepti si mai tre sa mai si patinez pe margelele de sticla."
Atunci m-am legat la toti ochii strans, mai putin la cei ai mintii si-am inceput sa sar din panza-n panza, pe razboiul ei de tesut. [mereu cand spun razboi de tesut ma gandesc la cum se lupta corp la corp firele din razboi si la urma se iau in brate rupte si betegite de tesator, care vine cu vatala si le zbrobeste rascoala] . Trei ore mai tarziu, lac de sudoare, cu degetele pleostite de la atata aratat, cu gura latita de la atata mirare [si de la spaniolescul "mirar"] precum si plina de ganduri care mai de care mai batute-n cap [daca bati bine in cap sunt convinsa ca sare un capac si iese pasta buniceasca de fasole, si daca bati rau iese salata de vinete], dau sa scot esarfa de la ochi ca sa fac lumea in 3d si ma trezesc fata in fata cu vagabondul ei, imi trage un pumn in stangul si fuge pe picioarele lui subtiri de goanga.
De-atunci prin ochiul aubergine vad doar fasii din panzele domniei sale, si cu dreptul ma uit mereu cu jind spre stangu'. Si-asa am devenit sasie.

Os contos do banheiro

Baia este cea mai importanta camera intr-o casa, iar Zazie si Pascal Obispo au o melodie care ma fascineaza.



[Adecatelea povestiri din camera unde si regele merge singur]

Wish I Were Here

De din gura lui Parpanghel in cel de-al noulea cant al Tiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Dar oricat as clipi din ochi si m-as ciupi, tot in fata biroului si muncii ma trezesc. Dar si cand ii inchid... Iaca ce mi se zugraveste:

Acolo Dumnezieu aşa fece,
Să nu fie vară zădufoasă,
Nici iarnă cu ger, nici toamnă rece,
Ci tot primăvară mângăioasă;
Soarele-încălzeşte şi desfată,
Iară nu pripeşte niciodată.


Câmpurile cu flori osăbite
Ş-aici la noi încă nevăzute,
Sunt pre desfătat acoperite
Cu tot feliul de roduri crescute,
Iar' pă zios în loc dă pietricele
Zac tot pietri scumpe şi mărgele.


În locul de arburi şi copace
Cresc rodii, nărănciuri ş-alămâi
Şi tot feliu dă pom ce la gust place,
Cum şi rodite cu struguri vii,
Iar' în loc dă năsip şi ţărână.
Tot grăunţă dă-aur iai în mână.


Râuri dă lapte dulce pă vale
Curg acolo şi dă unt păraie,
Ţărmuri-s dă mămăligă moale,
Dă pogăci, dă pite şi mălaie!...
O, ce sântă şi bună tocmeală!
Mânci cât vrei şi bei făr' ostăneală.


Colea vezi un şipot dă rachie,
Ici dă proaspătă mursă-un izvor,
Dincolea baltă dă vin te-îmbie,
Iară căuş, păhar sau urcior
Zăcând afli-îndată lângă tine,
Oricând chieful dă băut îţi vine.


Dealurile şi coastele toate
Sunt dă caş, dă brânză, dă slănină,
Iar' munţii şi stânce gurguiate,
Tot dă zahăr, stafide, smochine!...
De pe ramurile dă copaci,
Spânzură covrigi, turte, colaci.


Gardurile-acolo-s împletite
Tot cu fripţi cârnăciori lungi, aioşi,
Cu plăcinte calde streşinite,
Iar' în loc dă pari tot cârtaboşi;
Dară spetele, dragile mele,
Sunt la garduri în loc de proptele.

Ţiganiada, adecă lucru sau povestea ţiganilor. Omer încă de la Illion, tăria Troádei, au numit cântecul său Illiada. Virghil, de la Enèa, eroele pe care au cântat, au chiemat cântarea sa Enèada etc. Şi autoriul ceastă istorie a ţiganilor numeşte Ţiganiada. Mitru Perea.

Sau poate in casa contrariilor sufla vantul prin frigider.

La Cutite [Contagioase]

Dintru inceput am fost convinsa ca vocea taioasa si rece ca un diamant soptit a tipei si ritmul repetitivo-alienant din Silent Shout, nu-mi vor prinde urechea-n vartej. *stramba din nas*
Apoi dintr-odata i-am inghitit ca pe floricelele nemestecate, care chit ca te zgarie pe gat de nu te vezi le tot indesi cu pumnul nesimtit in gura. Basca, ca-ti mai si raman printre dinti unde ai de munca mult cu periuta, ata dentara si limba pana sa-si faca iesirea triumfala.
Cei doi indivizi transanti isi sculpteaza o nisa confort III in lobul urechii mele. Ajutor! Si pe masura ce cioplesc cu sarg eu ma trezesc gasind tot mai multe insemne obsesionare in capsorul patrat.
Si ma trezesc la ora 3 dimineata cu Neverland in cap on and on, urmat agale de Heartbeats care ca feeling imi aduce cu 1979 al Zdrobitorilor de Dovleci.
Dau pumn in cap ca sa schimb postul pe ceva mai melodios si mai putin robitor si sare drept la Keep You Kimi remixat tot de cutitasi.
This might be the beginning of a beautiful [peculiar and savory] friendship. Pazea!




Tin sa mentionez ca am vrut sa va dau Neverland, dar amicii de la iutiub se spala pe maini de piesa asta. Exemplu de versuri:
Vulnerable heights Feed the hand that bites me Following the steam into another room Standing in the corner Is this my home Showing us love that none of us can I'm singing for money That burns in my hand

Cu Burton la Butoniera

E ca amorul in betoniera :P

Atentiune, atentiune, dedicatie speciala de la nuna mare [fluturandu-si manecile din care ies bancnote cu talent] pentru ginerica din Meloncollie al progresului vital este un vortex suctionar in jos:


Melonhead

There once was a morose melonhead,
who sat there all day
and wished he were dead.






But you should be careful
about the things that you wish.
Because the last thing he heard
was a deafening squish.





Si pentru suavele domnite care-si trec suspinand etamina dintr-o mana intr-alta si-si brodeaza pe-ncheieturi modelul din care sa s-inspire, pigmentul le picura cascada ca s-aiba lumea ce sa vada.

The Pincushion Queen

Life isn't easy
for the Pin Cushion Queen.
When she sits alone on her throne
Pins push through her spleen.







Uite cum poate donsoru' Burton sa-ti incalzeasca noptile si sa faca misto de altii pentru tine la momente de maxima lene. Mi-as dori sincer sa va curm suferinta oftatorilor sictiriti si pictoritelor cu lama.
Dar prefer sa v-aud in cor in sir indian la zid: Dear Diary, mood apathetic...[...] Stop my breathing and slit my throat, I must be .... [pe un ton confesionar, cu dermatograf in valuri si incruntaturi ca brazdele].

[Sau poate un re-enactment la episodul 'Raisins' din singurului si eternul Parc de Sud]

P.S. Nu vorbesc de muzica, nu vorbesc de calitate. Vorbesc de whinerii de profesie si satulele imaginare, lehamesite si atentionisti. Ce-ar fi daca v-ati vedea de o viata?!

Editare tarzie: Dumnezeul ales al Nepalului a gasit raspunsul la toate problemele voastre [imaginare sau nu]

Paparazzi

Investmantata-n vorbe de doamna, si piruete printre tapiserii, tricouri cu pirati [ce-a vazut Parisul], incoversalita strans, una dintre Fetitele Fortapufoasa la Bruxelles, in postura de curteanca zvapaiata gata sa sara din poza si sa-i traga o harjoana-n budoar de nu se mai vad ghilositele de-atata dezordine.
In premiera absoluta din putul Internetului si pana la muritorii de rand, in cadrul concursului "Zazelnita , DIY cu spor*"", unica si colindatoarea, in coltul rosu cu zambete complice: Zaza Mirabilis cu gura pana la urechi si-napoi!

Si daca te vrei mai barbata, Zoitico, ia vezi ca te pun cu cap de berbant cum face don Copley . S-atunci sa vezi gratia plena.


*D-I-Y [Do It Yourself] Atelier de zarghit Zaze imaginare.

Despre Cercuri in Balti

Una mica cu vandali 50+ de la Sigur Ros. Luati Hoppipolla cat e calda si candida, luminoasa si cred ca asta e gustul pe care l-ar avea fericirea daca l-am simti sub limba.


Long live Ms Blis si-al ei alai de bunatati.

Cu urechea la promenada

Un videoclip al lui Aphex Twin smulgator a multora din visele si cosmarurile frumoase care-mi populeaza somnul. In regia unuia dintre titanii ironici, priceputi, pierduti undeva in era britpopului care nu se mai poate numi nimic altceva decat arta, fetite si baieti, meet Jarvis Cocker de la Pulp, de la Relaxed Muscle...de fapt doar Jarvis.
Jarv s-a cuplat cu regele drill'n'bassului, electronicului nebunesc, the robot-king Aphex Twin si din gaoace cateva luni mai tarziu a iesit colajul numit On.

Gagici in Renastere III

E misto ideea ca prin virtute si stapanire si gratie, madam te va lasa oarecum fara replica [sau vestminte] pe tine cel dedat placerilor lumesti. In primul tablou Minerva [aka Atena] il tine pe satyrul lui Bacchus de ciuf pentru a-i explica cam unde ar trebui sa bata viata dansului..In al doileaVenus il cam cucereste pe morocanosul Marte cu mintea pe facere de razboi si razbunari etc de-l lasa quasi in pielea goala [i.e.neajutoratvulnerabil] prin mai sus mentionatele ei calitati.

Desigur e valabila si reciproca in Nastagio degli Onesti [o serie de trei tablouri], Botticelli povesteste cum o dama oarecare respinge violent un petitor [care se sinucide], acesta se intoarce sub forma de fantoma si-i scoate inima cu sulita, urmarind-o forever and ever.


Ce vroiam sa spun de fapt cu aceste trei posturi e ca mi se pare de prisos toata mascarada asta cu femeia n-are drepturi, in care femeile de pretudindeni isi ard sutienele pe altarul "porcilor de barbati". Continui sa cred ca adevarata putere, fie ca apartine barbatului sau femeii intr-o relatie e o chestie tacit acceptata si in limita bunului simt. Femeile ar fi primit drept de vot si altfel decat prin taraboiul asta. Numai felul in care "niste porci" din astia v-au pictat arata destul respect si consideratie pentru voi. Mai pe neaosa rimglish: You had the power inca de cand a cules Eva marul din pomul cunoasterii marul cu pricina. Dar nu trebuie sa va dati cu fundul de pamant ca aveti asa ceva in mod egal cu barbatii, it takes brains to use it too.

Later edit: Sa fie clar, critica de fond se adreseaza ramasitelor feministe din ziua de azi care urla sus si tare ca barbatii ar trebui matrasiti. Doamnelor, dar egalitatea pe care o pretindeti unde a disparut? De unde atata superioritate rasiala? Nu cumva ati cazut domniile voastre in pacatul setei de putere?
Si de ce ai vrea sa urli sus si tare despre lipsa dreptului la avort sau contraceptie in Burkina Fasso, cand in afara faptului ca faci tambalau, nu faci nimic? Daca te intereseaza, ocupa-te si se stie ca lauda de sine nu miroase-a bine.

Gagici in Renastere II

Se intoarce. De data asta-l tine de mana pe Da Vinci si pe La Belle Ferroniere si Doamna cu Hermina in care well...Fierareasa tine capsorul mandru ca pe un steag si se uita la privitor cu un aer calm care-ti spune clar ca va face ce vrea cu tine ca-n bancul cu cainele, pentru ca poate.
Iar doamna cu hermelina, blajin si resolute iti va tabaci pielea cu a ei nevoie de "guler". [vede cineva ironia din al doilea?].

Gagici in Renastere I

Mi se pare interesant cum femeile lui Botticelli si ale lui Da Vinci au putere, nu sunt fragile si sterse, sunt decupate atent si cu candoare din pozitia lor de modele. Nu ca nu as fi de acord cu ideea de femeie-cadra promovata de unii si de altii, dar ma intriga felul cum urechile lor ciulite inteleg clar destul de multe chestii. Ma intriga cum pictorii respectivi le iubeau cand le colorau cu atata vitalitate si visatorenie.









Amicul Botticelli si ale sale dame din profil atente si triste cu rauri de cosite impletite intre ganduri.

Doamne, da minte femeilor si rabdare barbatilor!

Razi, tu razi, Harap Alb ... da' io cand ma chiombesc la aistea, ma stric de ras.
[si n-am nici un gand fugar nici la fata Imparatului Ros, nici la span, nici la varza din gradina ursului.. ba doar poate la Apollinaire si la Andrei Crivat care mi-au deschis ochisorii in fata celor doua filmulete de fata. ]

Si jos palaria catre Igor Cobileanski si Thomas Ciulei [care a mai regizat un scurtmetraj extraordinar numit Gratian despre un batran despre care oamenii dintr-un sat credeau ca e varcolac].

Amu' ia priveste aicea cetitorule:





Graieste moldoveneste sunt, vor fi si au fost niste amici de peste Prut desavarsiti.

Eye candy!

Fiat chocolux: doua dintre videoclipurile care imi fac limba sa se inverzeasca ca la chupa chups.
Citate memorabile:

"You're a nut, you're crazy in the coconut!"
"Since I left you, I found a world so new.../blue! (either way e frumooos de pica, trefla si caro)

Primul e unul din cele mai bune colaje de cliseuri de film creat vreodata.Spank that horse, ma'am!

Al doilea e un clip despre doi mineri care au ramas blocati intr-un put de mina. Sala de dans and all that jazz e paradisul ("welcome to paradise! have a drink!have a good time!) si minerul al mai batran se duce invartind spre rai iute de picior). Ideea de halucinatii e absolut superba si in plus totul e un fel de "death is a dancefloor" si nu o experienta de care sa ne agatam cu patetism si cenusa-n cap.Un fel de "lasa-i sa plece pe cei de la sub pamant S.R.L." cu cantec. (un fel de "daca exista nunta cu dar, de ce sa nu inventam si noi un parastas cu cantec).

Desfatati-va-ti, deci!

Natura ca farama de corp, corpul ca farama de natura

Stimati tovarasi de joaca,
Intrucat bloggerul punct com face sotii care mai de care mai mancatoare de timp...abia dupa secole de gadilat tastatura am gasit de cuviinta a va informa despre o expozitie minunata care se ascunde in stomacul MNAC.
Finlandezul cu pricina a inceput sa faca poze undeva prin anii '70 cand i-a picat dansului fisa cum ca corpul dumisale este o parte din natura (erau si anii aceia ai marilor experimente muzicale si artistice...dupa campania lui elliot erwitt cu corpul uman gol ca un lucru firesc si cat se poate de natural) si cum ca acesta s-ar potrivi ca o manusa peisajelor. Astfel, dansul a trecut la treaba si si-a purtat corpul cu pricina prin diverse medii, s-a mulat pe natura, s-a prefacut in stanca, s-a pitulat in trunchiuri de copac, ca un adevarat cameleon s-a aliniat la culorile mediului, la luminile zapezii ca sa se ascunda ochiului uman, sa ne dea un challenge s.a.m.d. Rezultatul: expozitia The Journey of Arno Rafael Minkkinen care e absolut minunata, ciudata si fascinanta. Sincer, nu am vazut un corp atat de aproape de contorsionism, care spune un adevar de frunte despre oameni: acela ca seamana cu locul unde poposesc, si ne face sa descoperim si un paradox in asta: seamana doar din anumite unghiuri. Ca sa va pacaliti impreuna cu mine si cu maestrul iluzionist, vorba lui janis joplin, put on your high heel-sneakers si dati o raita pe-acolo ca sa va minunati.