Thursday, February 15, 2007

Remedii pentru ochi vineti



Remedios Varo isi intindea itele picturilor incet-incet printre gandurile mele si intr-o buna zi a sarit dintr-un tufis de linkuri, a scuturat din bucle vartos, mi-a suflat niscai praf de pusca in ochi si mi-a zis dezinvolta cu un suras hidraulic si arhimedic:
- Na, de vezi!
Eu, dornica s-o prind de forta centrifuga:
- Domnisoara, dar se poate....?
Ea, cu-o sfichuire din pensula desirata plina de terebentina si scrasnind din coiful facut din Gradina Desfatarilor Pamantesti care-i trona indesat pe capatana, clipi complice:
- Facem un sodron? Tu arunci cu piatra si eu numar...
- Dar de sarit cine sare?
- Pai cine-ntreaba, normal.
In sinea mea, "Harst, iar m-au luat la trei pazeste suprarealistii astia!Acu' arunc cu pietre in intelepti si mai tre sa mai si patinez pe margelele de sticla."
Atunci m-am legat la toti ochii strans, mai putin la cei ai mintii si-am inceput sa sar din panza-n panza, pe razboiul ei de tesut. [mereu cand spun razboi de tesut ma gandesc la cum se lupta corp la corp firele din razboi si la urma se iau in brate rupte si betegite de tesator, care vine cu vatala si le zbrobeste rascoala] . Trei ore mai tarziu, lac de sudoare, cu degetele pleostite de la atata aratat, cu gura latita de la atata mirare [si de la spaniolescul "mirar"] precum si plina de ganduri care mai de care mai batute-n cap [daca bati bine in cap sunt convinsa ca sare un capac si iese pasta buniceasca de fasole, si daca bati rau iese salata de vinete], dau sa scot esarfa de la ochi ca sa fac lumea in 3d si ma trezesc fata in fata cu vagabondul ei, imi trage un pumn in stangul si fuge pe picioarele lui subtiri de goanga.
De-atunci prin ochiul aubergine vad doar fasii din panzele domniei sale, si cu dreptul ma uit mereu cu jind spre stangu'. Si-asa am devenit sasie.

3 comments:

Zaza said...

@ Meri: vreau zece rânduri! :)

laziestgirlintown said...

iti impartasesc spanioleasca mirare plus o incantare.

Roza said...

Dragă, că nu ştiu cum să-ţi spun altfel, pune repede o lupă intre ochiul tău vînăt si « războiul de ţesut » că n-o să regreţi. Vezi acolo intr-un colt, mai jos, printre crenguţe, pe pînza ce se ţese, pe tînăra Remedios cum se pupa cu iubitul ei ? Eh, ce trece prin capul unei fete cu educaţie la mănăstire ! Pai da, un cavaler, unu de-i zicea Gerardo. Si a si fugit cu el, zău! Si am aflat ca mai tîrziu s-a întîlnit şi cu Victor Victorel Brauner. Da’ nu zic doar aşa de bîrfă, ci pentru ca sînt lucruri frumoase. Majicas.