Groaznica Intamplare din Strada Virtutii

[vers desprins, se pare, dintre Constitutii]

S-asmute badigarda, catea cu dinti de crita,
Cu maniere-alese, -n dinti c-o garofita,
Si scuipa printre coaja de samanta rascoapta,
[Nu se-ncurca dansa cu vorbitu-n soapta]
Vestmant limbaj ales si plin de vorbe mari,
Potrivite mai cu seama unor carturari,
Da cu argumentul drept in capu' mare,
Rastoarna olita, bate din picioare...
Si pe indelete, preaplecate temenele,
ne intimideaza cam cu toate cele:
cu bucat' de carne, muschi lipit de oase
Dulci injuraturi, pledoarii apoase...
Mestesug al vorbei, pe-onoarea bunicii,
Fara de greseala, cam ca gramaticii.
Spune-ne, Vandamma, de binevoiesti,
tu ce cazinouri de clestar pazesti?
In ce ape molcomi trupul tau ti-l scalzi
Tu cu baieteii batausi si calzi?
Cand rotesti privirea de vultur la cirezi
Mistocari cu suta tu, in gand, filezi
Cu graiul tau cel molcom de intelectual
Ce-aduce cuvantul polemic la mal,
Cu corpul tau vanjos de mare gorila
Cu baieteii tai cei din camarila...
Cand prin capul tau ce se diminueaza
Un gand alarmant te cam penetreaza:
Brusc fara de veste fisa infoiata:
Sa ne luam de gay c-au fruntea mai lata.
Si totusi, frati blogari, asta e normal,
Avand in vedere drama din furnal:
Inghesuit in teasta micul creieras
Te strange la craniu astazi mintenas,
Dai si tu cu latul sau cu ascutitul,
Scoti blajin toporul, bata sau cutitul...
Si oricum p-a Dreapta s-o ai la-ndemana
Niciodata nu stii ce marsuri s-aduna!
Zi-ne, tu, o cerber de la cazinou,
Noua Dreapta oare are ceva nou?
Ca de-amenintari, scrisori agramate,
poze si filari, provocari, armate,
Auzit-ar-am veacuri ce-or apus.
Stindarde de ura fura neica sus!
Inculti la putere, tineri cu ciomagu'
Ieste, maica, pururi...ieste de cand veacu'.
Dara creieru, se pare, vai, stimati dreptaci,
Nu creste, nenica, liber prin copaci.

Pam, pam. Acum ca sa inchei intr-o nota prieteneasca:
Drumul spre Politie eu il stiu prea bine, daca atentati mult pe langa mine.
Cu dedicatie pentru domnul Apollinaire Zdrobeala si Madama Badigarda de Fier.

Emolai si Emoline

Feţii-frumoşi mǎiaştri

Sprijinǎ pilaştri

Plimbǎ-n lesǎ aştri,

Mediteazǎ pe ponton.

Se piaptǎnǎ cu fason,

Ciopârţesc şi din breton,

Plâng când dai de-un buton.

Îşi fac ochii cu spoialǎ

Neagrǎ de catran şi smoalǎ.

Lama-i bun amic la şcoalǎ.

Mohorârea-i gagicǎ genialǎ.

Nu vǎd mai nimic pe stradǎ

Nu cǎ ar avea ceva sǎ vadǎ,

Lumea conformistǎ, fadǎ,

Nu-nţelege, bǎiete, fǎrǎ tǎgadǎ.

Trapul lung şi legǎnat,

Daca bocesti ca o donsoara, nu esti barbat?

Sau te-n fofolesti in plina vara? S-a mai întâmplat.

Biletul de adio mai trebuie lucrat.

Poezii produci sub plapuma zilnic

Aproape dupǎ tipic

In ele te mai şi vaiţi un pic,

De soarta ta tristǎ şi lumea de nimic.

Vajnic fiu,dar lǎcrǎmioarǎ,

Lumea asta nu prea se mǎsoarǎ

Cu lumânǎri de mort la subsuoarǎ,

Şi vaier, suferinţǎ falsǎ şi boialǎ.

Nu prea ţi-ar strica un zdupac

Dat dupǎ ceafǎ cu pac-pac,

Sǎ râzi, sǎ urci poate un copac.

Sǎ înveţi temeinic pentru bac...

E tare greu sǎ nu fii emo, ştiu,

Dar lasǎ emoliciunea tristǎ

Şi mucii veşnic uzi de prin batistǎ

Sǎ aştepte pânǎ mai târziu.

Piticul Morocanila

Apai tre' sa zic cu manusita pe inima ca-s copil de la muma-sa si bunica-sa citire cu septe ani de-acasa (nu de la casa de copchii) ca mi-e tare greu sa nu zic "multamesc" cu una din cele doua variante de mimica & gestica:
a. privire smerita plecata in pamant si voce subtirateca susurand multamul
b. zambet larg pana la urechi, ochi de caprioara mangaiata pe cap.

Caracteristice mie sunt scene de tip unu: O madama juna la voce, toapa la suflet cu toacele sale cuie, saibe, pioneze a pasit gingas pe degetelele mele incaltate in sandale de catarator si isi infige tarusul in carnea marelui meu degetel in autobuz. Incepe sa urle ca descreierata ca de ce-i stau in drum... In soc si durerile (mai ceva ca ale facerii) ce au urmat n-am putut decat sa-mi cer scuze cu lacrimi in ochi. Adica tzopissima doamna m-a impuns cu calcaiele sale si eu molaia bine-crescuta planetei nu m-am clintit din tiparul politetii si ne-ripostei.
Scena de tip doi:
Preamultumirea. Tind sa multumesc vanzatoarelor de la paine, lapte, unt si oo de doua, trei, patru ori....

Asta ca sa aveti boieri 'mneavoastra o imagine despre ce-mi puiaza mintea spalacita (tumble dry, cred) ca-s fasticita rau. (ba, obsedata chiar sa ma fac placuta).

Azi, insa, m-am gandit serios sa ma las de meseria politetii dragalase. The reasons? There are no reasons..who needs reasons when you've got heroines... Si ce mai eroine am avut eu pe cap...
Cadru-plan:
Madama umflatica coada de cal si mina de contopista ma urmareste de la distanta cu ochi de vultur cand cercetam her wares cu interes si placere in cautare de plocon de ziua unei pretine. Ignor privirea de justitiara cu matura si ma decid sa-i calc taramul... Mare greseala!
-Nu poti intra! intoneaza cerbera pe un ton numai lapte prins si fiere.
- Nici o problema dar nu trebuie sa fiti atat de nepoliticoasa.
- Ce? Eu? Nepoliticoasa?
Intermezzo in care ma indrept din nou spre genti si ma hotarasc asupra uneia in graba eterna in care ma aflam si ma reped spre cerberica contopista.
Cand ma vede, cu o dragoste indicibila:
- Pleaca de aici. Ce cauti...
- Pai daca vreti sa stiti chiar vroiam sa cumpar o geanta...
- Da, sigur! (se vede treaba ca nu-i oferisem pe tava viata mea...)
Ma enervez si plec...
Dar aud peste umar in barba (caci, da, firele se iteau ici colo)...:
-Proasta dracului!
(#$%%^&**^$#$ La dracul, omule, mii de traznete!)
Intorc suav capul si intreb pe vocea cea mai politicoasa:
- N-am auzit ce-ati spus... ati putea sa repetati? Chiar nu v-am auzit...
Liniste.
Imi venea sa-i baigui o rautate de genu':
- Unora le place scoala, si altii ajung pe taraba.../ la taraba... !

Ei, si vedeti problema mea? Nu era mai bine daca-i ziceam fo' doua? Umilinta prin politete e eficienta, dar cea jignitoare e mai satisfacatoare.

And the day was (en)s(l)aved thanks to the Powerpuff Girls!

P.S. Trei ore mai tarziu cand m-am dus sa cumpar geanta (geanta n-avea nici o vina) n-a avut curajul sa mai dea ochii cu mine si a trimis un acolit de la taraba apropiata.

Opium

Toata tevatura asta cum ca omul modern se sustrage poalelor divinitatii si nu mai canta in strana/struna bisericii decat din an in Pasti (cand pirotehnistii isi plescaie barfele in curte printre mii de corpuri straine), n-are decat una bucata justificare. Oamenii au stramutat obiectul afectiunii religioase catre alte taramuri. Indraznesc sa afirm ca l-am descoperit acum niscai saptamani.
Se numeste religia pe card. E lesne de inteles din cauza formei de marketing avansate: accesul la lacasele de cult facil si fara prea mari rigori sau coduri sartoriale (abolirea basmalutzei si vestmintelor decente). Enfin peretele din care curg bani e accesibil numai celor alesi (The Elect), celor care poseda card!
Si, mari, ce cozi vartoase se vad diminetele... ma duc cu gandul la putinele amintiri pe care le am despre anume codoaie la care ma "neastamparam" (ca de astampar nu putea fi vorba pe vremea aia). Cum stau costumele ordonate cu pumni incrancenati, cu priviri evlavioase!
Cand omul ajunge la bancomat (caci asa se numesc locasele reprezentative ale divinitatii, Sfanta Banca impreuna cu partenerul dansei Sfantul Cont), isi arunca privirea spre icoana interactiva, ii atinge din incheieturi tegumentele numerotate... mangaie duios tastele, priveste plin de speranta, isi indreapta privirea spre geamurile cladirii de 15 etaje din clestar, apoi pleaca capul smerit si intinde mana (mai stiti ce spuneam despre mainile intinse?... asta chiar spune o poveste).
Daca dupa o vreme nu-i cad in mana niste bilete de iertare providentiala in diverse culori vii din plastic stralucios cu alte icoane pe ele... asa de suvenir (asta pentru The Elect), atunci privirea smerita se schimba intr-una imploratoare mai intai, apoi pumnul se strange, ochii se umbresc, obrazul se incrunta... in veacul nerabdarii (timpului, Morometii dixit) Dumnezeu e pret-a-porter ca altfel, ne gasim un altul dupa principiul "mix and match" ("combine and conquer)...
In momentul de furie contra divinitatii isi leapada pumnii si falangele in peretii plini de bani...
Si mai zice lumea ca razboaiele religioase se poarta doar in tari "necivilizate". (With a little help from our friends... our various oil-hungry friends...).
Intr-o zi de primavara un domn in costum negru cu pantofi cu gaurele si sosete albe... ingenunchea in fata unui bancomat. Isi apropia fata de icoana incastrata in sticla, icoana LCD (mai ceva ca cele miscatoare) si ii soptea cuvinte fierbinti... "Salveaza-ma, Doamne, de Sfantul Faliment, de overdraftul de la cartea de credit....!"
Avea dreptate Mos Marx.
Sau nu va fi deloc (insert bomba atomica here/incalzire globabala/strat de ozon fisurat pe alocuri...si alte chestii in care crede secolul nostru ^:)^).

Radem, glumim, dar nu parasim incinta

Nu pot sa ma abtin sa nu fac nitel misto de atitudinile a la Jandarmul de la Saint Tropez [cand cauta plajile de nudisti ca pe oua de potarniche] ale mater familias, Melania Vergu gazetara extraordinaire, care impreuna cu familia extinsa de babute din bloc brodand la etamina, pe langa cel mai nou model de mileu, dau din andrelele falcilor despre toate rudele cumnatului verisoarei de-a zecea a ginerelui nepotului vecinei de palier.

Acum doua zile victimele luata in coarne de cetateanca respectabila au fost cuplul de la Gramo's World, luati la trei pazeste nu pentru vreo "crima" impotriva sistemului de invatamant cum ar, hm, sa zicem faptul ca unii profesori nu-si fac materia, nu dau pe la cursuri, dau note din burta sau isi fac din curs o varza creata, caci stim bine ei nici n-au vrut sa ajunga profi, sau si mai bine, isi iau un soi de sabbatic impromptu in care studentii sunt fericiti ca nu trebuie sa stea poponet la o scoala pe care oricum nu vroiau s-o urmeze, iar profesorul isi plimba persoana augusta pe unde-i trazneste prin cap.

Nu, doamne fereste, astea nu sunt contraventii, astora nu le putem "da la botoapa". Insa putem mintenas sa ne dam in stamba, ca un tabloid ce ne aflam, ne duce capul usor, si susurand cuvinte otravite la verticalitatea morala a unui profesor care se arata in batatura sa in costumul lui Adam impreuna cu sotia, sa pozam in savurosul si ridicolul de Funes. (Macar daca ar fi un show umoristic, dar asa e doar de un prost gust feroce, si da dovada unei minti incuiate si complet lipsita de profunzime).
Nudismul, dupa mine, e o afirmatie cat se poate de valida a unor convingeri extrem de serioase referitoare la libertatea de exprimare, e un protest valid impotriva unor rigori inutile si pline de herringi rosii a unui cod de conduita care este compus din constrangeri inguste si
Omul in pielea goala nu e cu nimic mai putin om decat omul incotosmanat in 100 straturi. Mai grav e cand in loc de piele goala, intervine omul in capul gol. Totusi departe de noi o denigrare a capetelor mai "usoare" decat media [n.b. mass-media].
Inca o chestie fie zisa, provin dintr-o familie in care nudismul se practica in mod curent pe plaja de la 2 Mai, am fost crescuta in spiritul libertatii in gandire si mai ales in a vedea dincolo de pielea oamenilor,de a cauta lucrurile importante cu adevarat, cum ar fi neuronu', virtutile si principiile necesare, folosirii lui.
Eu nu sunt nudista pentru ca nu-mi place corpul meu asa cum e, dar asta nu ma face sa nu-i admir pe cei care au curajul sa scape de haine si sa-si accepte conditia, doar am crescut vazandu-i in fiecare vara si mi s-a explicat corect si clar alegerea acestui tip de approach.
Nu numai asta, dar Gramo's world este totusi cuibusorul lui propriu de nebunii si articolul respectiv e ca si cum ai navali in casa cuiva si l-ai intreba de ce cand face dus e dezbracat. Apoi i-ai da o amenda ca pe sub haine are piele.

Si sincer, nu mi s-a parut niciodata ceva deplasat, urat, direct vulgar sau sexual in asta. Dar Tata Melanica, care a probabil crescut in regimul terorii de a pastra aparentele, de a nu depasi linia cand facea bastonase, de a invata pe dinafara principiile "history with a communist facelift", a luat un bulgare de noroi [ca tot n-a nins, sic] si si-a facut cap de afis cu dansul.
Cat despre domnul lector Stefanov, mi se pare ca argumentatia dansului este eleganta si cat se poate de corecta, ca ofera un spatiu propice dezbaterii sustinute si ca nu-si iroseste timpul aruncand acuze in stanga si-n dreapta, improscand cu alti bulgari. Gramo's world e simpatic, personal, destept,amuzant, plin de informatie si deschis tuturor. Intrebarea mea: stimati jurnalisti de la Gandul, maine veti declara sezonul deschis la vanat vrajitoare?
Fara a suna lacrimogen, articolul vostru a pus in pericol viata copilului domnului Gramo-boy si mi se pare un pret pe care nu prea-l puteti compensa prin nasterea unui articol.
Ma dezgusta faptul ca multi nu vad dincolo de nuditate, multe actiuni neconventionale sunt vazute ca un simplu display de exhibitionism. Si intr-adevar am crescut in mijlocul unei filozofii unde Sit-In-ul pentru pace al lui John Lennon si al lui Yoko Ono erau apreciate la justa lor valoare si nu vazute ca un display inutil. Gesturile, fie ca vrem sau nu conteaza, poate ca-n sufletul meu se ascunde o arzatoare de sutiene, dar jur, ca daca se organizeaza protestul nud de care se vorbea, particip. [in ciuda faptului ca multi dintre dumneavoastra ar putea orbi subit, ca-n clientul Saramago].
Sunt numeroase exemple de fotografi care si-au explorat viata personala in fotografiile lor, transmitand intimitatea si frumusetea corpului gol. Una din aceste preferatele mele este Sally Man . Ea a aratat ca universul unei familii in toata apropierea ei are ceva inviolabil in ciuda portretizarii nude, are ceva in care misterele isi tin gaura cheii infundata cu hartii de guma de mestecat si limbajul ramane un cod secret specific fiecarei familii.

Si-acum dau legatura lui Maréchal des Logis-chef Ludovic Cruchot si boacanelor sale sau maicilor ursuline care nu se sfiesc sa depaseasca limita legala de viteza cu Peugeuot-urile lor.

Halca lu' Noe/Sfinte Sisoe!

Din ciclul ce tara frumoasa, da' pacat ca-i locuita. Am stat cu ochiul cand si cand pe Mari Romani ca sa mai aflu si eu ce se intampla cu mintea comprastiotilor.
Nu mare mi-a fost mirarea (dar nici mica) cand am observat cu cat spirit rumegator e inzestrat boborul.

Stimabililor,
Ma bucur ca matalutele voastre au mai auzit si de cativa mari oameni de cultura, ca na, o fi si istoria pe model "invatam pe dinafara" buna la ceva, ba chiar si plimbarile obligat/fortat la muzeu poate v-au lasat cu o spoiala de cunostinta. Ceea ce se vede insa din optiunile domniilor voastre, e ca dupa ce v-au tras nitelus de urechi cu scoala, dumneavoastra ati dat fuguta pe stadion, la intalnirile MISA sau si mai frumos la cate o intalnire de partid, ba unii din noi au ctitorit si cate-un sat intre doua meciuri si trei perechi de slapi.
Acuma serios, draghe romanas, in topul matale Jiji se tine de manuta cu Caragiale, Enescu ii face lui Bivolaru muzica pentru ritualuri, doua figuri legendare nascute isi dau binete pe locurile 11 si 12 (Ati ghicit! E preaslavitul parinte al patriei socialiste si marele Vlad Tepes, talhar de curte simpatic. Paranteza: Macar Tepes s-a nascut in codru si-a tras tepe turcilor spre binele statului.), al' de-a inventat insulina e in dizgratie ca nu e la moda sa vorbesti de boali pe post si la ce ne-a trebuit, ma, premiu Nobel? Mai bine Palade ala sfintea o manastire sau cumpara o echipa de futbol! [Si ce l-o fi pus sa aiba acelasi nume ca amuzantul si deloc desuetul, doamne pazeste, Cornel Palade?]
Pe Noica si pe Ionesco i-au exmatriculat la fundul listei[ca-n minunatul regim], dar la loc de cinste se lafaie Corneliu Zelea Codreanu si ale sale atentate politice, Vadim Tudor impreuna cu mitraliera. Luceafarul Romaniei nu e nicidecum cela care numara plopii si-i ies fara sot, ci e Steaua Bucuresti. Care cearca sa mearga pe strand (gluma religioasa) cu ai ei Mirel Radoi,Banel Nicolita, Razvan Lucescu si Maestrul de Ceremonii Jiji!
Alteta Sa [S.A.? S.R.L.?] Regala Nadia face parte din cortegiul primelor 10 locuri printr-o contributie la Cartea Recordurilor, dar Elisabeta Rizea, femeia care s-a tinut bat in fata comunistilor si nu a 10000 de fotografi pe o barna n-are ce cauta... Pai ce? Nu vezi ca-i baba?!? Ce are ea firma de cosmetice? Are ea academie de gimnastica? Si nici nu stie sa se asorteze. Colac peste pupaza, cum sa nu pupi icoana sfanta, fetita sfioasa a regimului. Lugu, lugu!
Concluzie vremelnica: Daca nu faci muschi pe creier, nu primesti ochisor.
S-apoi parca nu stiati si voi cinstite fete bloggeresti, stramosii de la poporul roman* care ieste, despre care nu se stie mare branza [varza, viezure] pe partea lu' Getuta, ieste tinuti la loc de frunte.
Si-acum sa facem un scurt inventar al oamenilor de pe locuri inferioare, sa vedem ce iese. Mana se introduce in bolul magic si bingo: iata-i pe Toma Caragiu si Amza Pelea cum trag sa moara in fundul clasamentului, pe Steinhardt, pe Maria Tanase, pe Victor Babes,Ionesco, Noica,Nichita Stanescu. Vai, ce de-a hartisti! Ce de-a scriitori!
Stiu de ce n-au urcat mai sus, acum mi-a picat fisa... Pai in primul rand, astia de scriu nu sunt prietenii mediului, nu salveaza padurile ecuatoriale.
Ca sa nu mai spun ca de cate unu' doi intelectuali de-au rasarit de prin '80 si pana acusica am uitat cu desavarsire (Adica ce? s-o alegem pe nebuna aia care scrie poezii cu Arpagic, sau cu magarul ala de Dinescu? Si cine mama lui e Paul Goma?).
Cat despre votul meu,adevarat-adevarat va spun ca l-am luat pe Nenea Iancu. Dar cand ma gandesc mai bine, parca nu prea e reprezentativ pentru un bobor care l-a ales pe omul care a facut cele mai mari datorii externe Romaniei, care a distrus de 10000 de ori mai mult decat a "construit", care a spalat creiere, rufe murdare si nu numai pentru interese fictive, mai degraba l-as alege pe Catavencu [personajul].
Concluzie filantroapa: Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!
Cetanteanca care s-ar cam turmenta.

*Banc reprezentativ:
Romanii sunt un popor de homosexuali. De ce? Pai se trag din Decebal si Traian.