Incurcata Treaba

In loc de "remember when you were only a child" eu inteleg "remember when you were an only child": Analyze that!



Remember when you were only a child
Remember when you were only a child
Remember when you were only a child
Start to see with your blue mind
Start to see with your blue mind
Don't be afraid of what you find
No, don't be afraid of what you find

Chiar ma gandesc ca are de-a face cu gelozia de sora mai mare deposed din ale sale drepturi pe vremea cand aveam 1 an si 3 luni. Ce ti-e si cu boala asta viermuita si putreda! Si cu zentrul atentiei si cu persoana intai egoista, mereu ti se pare ca nu ti s-a cautat destul in coarne, ca tre sa overdo it, ca ai ceva de demonstrat lumii intregi, vrei sa-ti fie recunoscute ego-forturile!

Mereu esti intr-o competitie si trebuie in sabii sa te tai sau in palose sa te scuturi. Puah, cel mai frica de mine pe lumea asta e cand ma iau in serios si

Ma umflu in cucuie, pene si defecte,
burdihane, lacrimi si bube infecte.
Luatu-n serios si prapastiile cascate
-s boli teribile,
Molipsitoare de damzelle,
triste si sensibile.
Ce stau in iatacuri si-si cauta-n plete,
Rani imaginare, deprezdii cochete,
Zac in lunga zeama.
Pe printesele-astea tare fandosite
Pauvres chinuite de boli inchipuite,
Farlifus le cheama,
Mari, zau, mi-e teama,
Sa nu ma preschimb
in vruna din ele,
Sa-mpletesc vreun nimb,
Sa rup la pingele,
Ca direct pe copca
o sa ma cam duc
Si ma interna-veti,
Drept la balamuc!

Beatles Juice

-Colaj de nonsense-


Here come old flat top
He come groovin' up slowly
He got jew jew eyeballs
He want holy rollers
He got hair down to his knees
Got to be a joker
He just do what he please

Over me



Ma intreb de unde vine batranelul asta barbos cu ochii rautaciosi, cu sapca hais si picioarele de paianjen cea, cu mustata din ace de pin scurte si albe.
Daca doarme oare pe drum intr-o groapa adanca, trage de fiecare banut de cupru ca sa-si ia niscai fulgarine ponosite de la Second Hand, injura oamenii care ii dau bucati de paine, iese la parada vara plimbandu-si mirosul cu el ca pe un caine sa se uite la regina si sa-i spuna fix ce crede el despre lumea de azi, apoi se taraste inapoi in craterul lui de pe Strada Selari acoperit de glod si cu vorbele murdare ascunzandu-i-se printre dintii cazuti. Din cand in cand se rade cu un ciob de oglinda cules de la anticariatul din colt. Dar numai noaptea ca ziua sa-l vada ingalat. Noaptea lumea se misca altfel si injuraturile se aud ca printr-un perete de vata de sticla.

Pe sora lui sigur o cheama Pamela, vinde pantofi de plastic cu tocuri transparente zi si noapte le sterge cu carpe multicolore. Are sute de palarii care seamana cu niste gradini suspendate si incarcate incat te intrebi cate pasari si-au facut cuibul acolo si daca albinele care-o urmaresc fac si miere. Toti clientii se intreaba daca e travestit pentru ca are obrajii grosi si ochii barbatosi. De vreo cativa ani ii creste mustata. Dar sterge cu nadejde la tocurile transparente si la bretelele de poletilena. Polythene Pam...

Intr-o vreme Pam avea un Romeo masliniu slab bat cu ochi alunecosi si ageri degetionist si carpaci. Pam il privea pe furis prin geamurile tocurilor, nu-i zambea niciodata. Se facea ca e hard to get... Asa heavy...Romeo dadea tarcoale soptind cate un "Te-iubesc, mai sa-nnebunesc..." si ea se facea ca n-aude aranjandu-si cate o floare de plastic pe borul palariei. E-asa heaaavy... asa heavy ca-ntr-o zi lui Romeo ii cazu in cap o galeata cu zoaie de la etajul de sus si-l trimise cateva secunde in heaven. Apoi isi lua talpasita...heaving for breath.

Pe batranelul Mastardo il stiau toti de pe strada ca inainte sa doarma intr-o groapa slinoasa fusese italian. Se plimbase pe strazile Florentei dand fiori signorelor... Care-l poreclisera Bastardo si se hahaiau cand trecea el pe strada cu pantofii sai cu ghetre balmajind cate-un cantecel despre aventuri de nepronuntat "Mundo paparazzi mi amore cicce verdi parasol
Questo abrigado tantamucho que canite carousel"
Lesinau signorinele si signorele cand il auzeau.
Acum cand ingana canticelul faceau misto de el.

Dar cum ajunsese Mastardo la Bucuresti ca un troglodit? Candva fusese chiar si logodit...
Pai pentru ca ca ea intrase pe fereastra lui de la baie... Dansatoarea Fiorella, mica si grasuta care se plimba pe barele napolitane cele mai distinse, fugind de pestele Pippo Maximiliano, se catarase la el in cada si adormise. Pe cand visa la drumul ei spre casa pe care-l pierduse de mult... avea ceva de-a face cu o mastera, o paine calda inghitita pe nemestecate uitand sa lase firimituri... Mastardo intra la buda hotarat sa-si inceapa ziua glorios... Si pulpele golase si dolofane ale Fiorellei il intimpinara cu pantalonii in vine. Ii cazu cu tronc imediat si se decise ca avea s-o iubeasca etern si de neostoit pana cand soarta ii va desparti. Fiorella se trezi dupa o vreme in cada imbaiata in zambetele lui Mastardo [care-si ridicase pantalonii din vine intre timp] care se gandise adanc la ce urmau sa faca. Deci, el n-avea sa-i dea banii sai ci doar hartia simpatica, ea n-avea sa-i spuna cati ani avea, ci doar sa-l invite s-o cunoasca mai bine. Avea sa izbucneasca in plans doar cand el o va prinde cu amantul dupa anchete neobosite si el avea sa izbucneasca in spart farfurii si pahare doar cand ea ii va cere sa plece la cumparaturi.
Si un je ne sais quoi din felul in care Fiorellla se misca, il tinea strans in gheare, ceva din zambetul ei neinfricat ii spunea ca avea sa-i fie credincios si ca in piept avea sa-i creasca o iubire ca o eczema. Se mutara impreuna. Vai, draga, crede-ma ca n-am sa te abandonez in ploaie cu douazeci de copii, da?

Dar Maximiliano traia liber in vechiul Firenze si dupa ce-si incerca norocul cu o noua dansatoare la bara , o femeie-scandura pe nume Joanna, ii trase un ciocan de argint in cap si o trimise pe un plai unde ingerasii i se invarteau zburdand prin jur. Incerca sa mearga la o scoala de pesti si mafihoti numita El Giardina di Piovra, dar nu se tinu de ea si fu trimis la plimbare dupa ce uneia din profesoare ii cazu in cap un ciocan de argint.
Ceilalti mafihotzi insa il admirau si il votara seful haitelor lor extracuriculare. Impreuna facura multe ispravi haiducesti cu banda sa Il Guarda di Pippo. Intr-o zi cand mergeau spre o gradinita pentru a culege taxa de protectie de la fiecare tinerel, ii vazu pe Fiorella sa si pe Il Bastardo tinandu-se de manusita la plimbare pe strasse.

Si totul se schimba. De ce? Pai pen' ca lumea e rotunda si se-nvarte repede. Pen' ca Maximiliano inca mai avea ciocanul la indemana si-o pali pe Fiorella in moalele capului cu el, pe Il Bastardo il prinse cu un lassou de maini, il plantase intr-un ghiveci cu ciment si-l arunca intr-o fantana apropiata. Si Masti ar fi murit, daca nu-l scotea de-acolo insasi Pippo, nu-l inchise intr-o valiza, nu-i rupse picioarele, mainile, picioarele si vreo 2 coaste [Facea parte dintr-o societate mafihotza numita Coasta Nostra] si nu-l aruncase pe un vapor care-l descarcase la Constanta. Un cersetor il furase cu valiza cu tot si il deschise abia la Bucuresti, unde vazandu-l gol si rupt in toate partile il parasi intr-o groapa de pe strada Selari.

Pam il gasi acolo si se declara imediat sora sa. Se imbraca in uniforma de infirmiera si-l facu bine, hranindu-l cu supa de pui. Insa Mastardo nu mai voi sa iasa din groapa sa de tristete ca Fiorella avusese o soarta atat de infioratoare. Ii multumi sorei Pam si se lasa prada supararii. Deveni ursuz si imputit. Acru si tafnos. Albi si se zbarci.

Si-asa snoavele ajunsera sa Come Together pe Abbey Road-ul sufletului meu.

Oh yeah, all right
Are you going to be in my dreams
Tonight?


[Sa lasam experimentele tampite sa zburde liber]

Klez-mehr

Mehr! Mehr! Mehr Klezmer!

Printre graiurile de viori ce se impletesc in capsorul meu chel de ganduri s-a valurit de curand mai ceva ca-n codru corzile de la discul In The Fiddler's House al lui Itzahk Perlman, Jidov Ratacitor prin case de "lautari evrei".
Scoala jidovul rasat cu buricele degetelor rasate muiate in sonatele de corzi ale lui Beethoven, isi ia bastonul si se intoarce la origini (nu chiar ca-n injuraturi) de unde culege muzica lui Mozaz si a lui Itzick si a Rashelei (ce-si plange copchii prin Cartea Sfanta), a lui Sara (cu ochii sterpi) a nuntii din Fiddler on the Roof si a inmormantarii din Everything is Illuminated. Cu fustele stranse si naframele in vant joaca damele evreice si lacrimeaza din colt de ochi sau indeasa matza pe gat barbatilor cu barbi albe si palarii de fetru cu boruri largi.
Oricat de neprofesionist si neatent clin de l'oeil-ul o fi, albumul curge molcom din difuzoare ridicand suflari de pe jiltzuri. Si zau daca nu suna ca lautarii nostri, coltz de taraf.

Glasul Domnului impletit

Cu al Doamnei cu chitara ce zambeste in poza din stanga.

Imi ia ceva vreme ca sa ma tin de promisiuni, in vagauna far' de fire internetze, dar la urma urmei imi iau fagaduiala in dinti, iau un pamatuf si dau de praf prin memoria plina ochi de ecuatii lingvistice, siruri de regi si dramaturgi sau versuri imbarligate, de unde rasare Sora Rozica Tharpe.

Ei bine, Sora Rosetta Tharpe a crescut in sanul corului bisericii, dar in incaperi calduroase, cu usi bine inchise, isi scotea pantofii si canta jazz si blues pentru urechile celor de-acasa. Iacata ca vine si anul 1934, cand se casatoreste cu pastorelu' ei, musca o inghititura din marul cel mare si...
Tineti-va bine, doamnelor, nu lesina in asteptarea printului ei pe cai de forzi, ci se pune pe inregistrat cu trupa de rhythm and blues a lui Lucky Millinder spre ooo-urile si aaaah-urile bisericosilor mai incuiati de felul lor, pen' ca jazzul, vezi mata, e muzica necuratului. De-aici incepe povestea trenului ei ce far' de necurat. Un fel de Barca da Gloria leganata de traversele care-au dat nascare muzicii blues.
Desi a cantat de i s-au rupt baierile chitarii si ale chieptului nu a iesit niciodata din ograda gospelului.
Mie imi aduce aminte de regina urechilor mele de toate zilele adecatelea Ella.

Dulciurile de indesat in ureche care vor sa va ia cu japca, sa va puna vaslele galerei ei se prezinta in felul urmator:

Pe locul intai cu coronita: Shout Sister Shout unde ni se explica ca pe cuvantul Domnului trebuie sa-l strigam, nu sa-l soptim in chilia noastra, sa-l cantam cu mana pe corazon.



Batand temeinic din calcaie: Just A Closer Walk With Thee in care Sora Rozica ii cere lui Iisus s-o primeasca aproape de el pe soseaua vietii.






Good flight, good night, va zic.

Poza cu copiraitzi pana-n plasele de acilea.

There is a crack in everything... That's how the light gets in...

For the sake of bridges: Dylan Thomas si Leonard Cohen glasuiesc la unison.
Unul cu umerii cazuti si ochii pofticiosi cu mainile mari si celalalt tanar inecat
in bautura uitandu-se cu dispret la intelectualismul lui T.S. Eliot.

Leonard Cohen - Anthem

Light breaks where no sun shines
by Dylan Thomas

Light breaks where no sun shines;

Where no sea runs, the waters of the heart

Push in their tides;

And, broken ghosts with glow-worms in their heads,

The things of light

File through the flesh where no flesh decks the bones.



A candle in the thighs

Warms youth and seed and burns the seeds of age;

Where no seed stirs,

The fruit of man unwrinkles in the stars,

Bright as a fig;

Where no wax is, the candle shows its hairs.



Dawn breaks behind the eyes;

From poles of skull and toe the windy blood

Slides like a sea;

Nor fenced, nor staked, the gushers of the sky

Spout to the rod

Divining in a smile the oil of tears.



Night in the sockets rounds,

Like some pitch moon, the limit of the globes;

Day lights the bone;

Where no cold is, the skinning gales unpin

The winter's robes;

The film of spring is hanging from the lids.


Light breaks on secret lots,

On tips of thought where thoughts smell in the rain;

When logics dies,

The secret of the soil grows through the eye,

And blood jumps in the sun;

Above the waste allotments the dawn halts.

Thumbelinul...

Motto-role:

"Mic ca un scaun, mic-mic ca un scaun..."

Aş vrea sǎ scriu o carte micǎ şi chealǎ, dar cu coperţi groase şi pline de crestǎturi atente. Cartea mea cu calviţie prematurǎ şi litere mari rǎsfirate între rânduri, ar avea un singur scop clar formulat de pe-acuma: (dar, hai sǎ vorbim tiptil cǎci dacǎ dǎm prea tare din unghiile de la picioare se trezeşte prichindeaua cu pricina şi declamǎ cǎ nu e vis secret... cǎ e viitor posibil, îşi ia titulatura de plan...enfin şi toatǎ cavalcada) *salve de salbe de tobe* apǎi sǎ ţinǎ închis între foştii copaci fǎcuţi pastǎ numele meu de fatǎ.Vai, doamne fereşte, nu pentru cǎ aş vrea sǎ rǎmân cunoscutǎ pe vecie sau imortalizatǎ în vitrina vreunei prestigioase biblioteci, turnatǎ în socluri prin holuri de facultǎţi, stând drepţi şi fǎcând şmotru punţi de lemn de cireş sau regǎsindu-mǎ în înjurǎturile bǎieţandrilor de liceu!

Ci pentru cǎ dupǎ ce cresc din pielea de fatǎ şi îmi rǎmâne numele mic, am sǎ-l uit şi am sǎ-l pun în paranteze (de egzemplu Honorina Mazǎre (fostǎ Lecca)). Şi cin’ ştie, poate n-am sǎ mai ştiu sǎ mǎ caţǎr în copaci sau sǎ mǎ strâmb la copii din autobuz, sau sǎ fug cât mǎ ţin poalele fâlfâinde ale fustei dupǎ vreun prieten strigând cât mǎ ţin baierele porecle şi cuvinte de sub limbǎ. Totuşi, dacǎ-l prind între coperţi de carte (care se ştie cǎ adǎpostesc nume şi aventuri cu duiumul şi le dau drumul doar când vreun brav cititor cu ceapǎ şi sfadǎ îşi rǎşchirǎ degetele asupra lor) am sǎ dorm împǎcatǎ cǎ dormiteazǎ acolo în fund de raft cu picioarele împopoţonate cu julituri şi vânǎtǎi spânzurate în gol peste cotoare, cu codiţele prinse cu elastic de borcane în dezordine şi rochiile rupte, faţa mânjitǎ bine cu noroi.

Între litere sǎ pǎşeascǎ micuţul nume plin de vocale şi dimineţi în picioarele goale intre cântece fluierate.

Goarna de dimineata

Oh Mom, the dreams are not so bad
It's just that there's so much to do
And I'm tired of sleeping

[Hum hum vacanta si vin bun, hoinareli si tobogane]

Oh Mom, that man he ripped out his lining
He tore out a piece of his body
To show us his "clean quilted heart"

[And all I could muster to say was: Won't you spare a pound of flesh?]

Am avut dintotdeauna o slabiciune pentru Days of Open Hand si pentru Tired of Sleeping, ca, visatorii par excellence trebuie sa aiba si ei un imn, nu? Suzanne Vega, entao!

Corcovado

Num cantinho um violão
Este amor uma canção
Pra fazer feliz a quem se ama
Muita calma pra pensar
E ter tempo pra sonhar
Da janela vê-se o Corcovado
O Redentor que lindo

Quero a vida sempre assim
Com você perto de mim
Até o apagar da velha chama
E eu que era triste descrente desse mundo
Ao encontrar você eu conheci
O que é felicidade, meu amor

Cu putin mov!

Asta ca sa fie clar la tot cartieru' ca mie mereu mi-a placut viata cu putin mai mult mov.
Si daca se poate niscai rosu.

La crapat de cap de zi!

Mi se pare ca am cam uitat sa impart din muzica mea de cand se ingana ziua cu noaptea. Pe dig la 2 mai [pe digul vechi de la cherhana] asezata poponet pe bucatile de beton sarate si reci cu ochii pironiti pe cer in urechi mi se cuibareste doar un singur lucru: An American Prayer. Cu Jim sopotind vrajile pe jumatate nascute, ca un saman in mijloc de valuri cu limbi de spuma intre dinti. Ma intreb daca fara rugaciunea lui de poezie ar mai rasari vreun soare, s-ar mai rupe vreun nor si linistea cu urme de pescarus pe plaja si-ar mai cerne esarfele acolo la capul Bunei Sperante si a nuntii dintre noapte si ziua, ca un carut cu roti patrate.
Cu mintea limpede citesti versurile lui Jiminy Morrison [ca un greiere cu umbrela] si nu intelegi nimic din cuvintele de magician, apoi le dai un cot scurt si porneste vocea lui si totul se leaga ca nojitele opincilor cand musca din carne, cu injuraturi printre dinti scuipate, cu invocari si incantatii si dintr-o data nu mai deosebesti visul de trezie si pe cer se nasc flacarui, se lasa cu sange pe autostrada nasterii de zi, mortii de noapte, visului dintre randuri.
Asadar nisipul se usca, piciorele reci se spala, cerul cernit isi intinde oscioarele si marea [se] casca ca o nascatoare de zi si de noapte ce este atarnandu-si de urechi cate-un soare ud si cate-un tatuaj cu barca plina de navoade. Am prins ziua deci in navodul meu cu casti, am momit-o cu vocea lui Jim.
Si toate cuvintele din postul asta sunt trase afara cu un patent ca niste dinti cand se inchide usa peste ei, sunt nascute de undeva dintr-o tara adanca unde nu s-a auzit de gura.





Ghost Song
by The Doors

Shake dreams from your hair
My pretty child, my sweet one.
Choose the day and choose the sign of your day
The day's divinity
First thing you see.


A vast radiant beach in a cool jeweled moon
Couples naked race down by it's quiet side
And we laugh like soft, mad children
Smug in the wooly cotton brains of infancy
The music and voices are all around us.


Choose they croon the Ancient Ones
The time has come again
Choose now, they croon
Beneath the moon
Beside an ancient lake


Enter again the sweet forest
Enter the hot dream
Come with us
Everything is broken up and dances.


Newborn Awakening
by The Doors

Gently they stir, gently rise
The dead are newborn awakening
With ravaged limbs and wet souls
Gently they sigh in rapt funeral amazement
Who called these dead to dance?
Was it the young woman learning to play the ghost song on her baby grand?
Was it the wilderness children?
Was it the ghost god himself, stuttering, cheering, chatting blindly?
I called you up to anoint the earth
I called you to announce sadness falling like burned skin
I called you to wish you well
To glory in self like a new monster
And now I call you to pray

Poza de la emilly

Muratura

Mi-as cam mura picioarele intr-un val. Dezmortesc si eu cate-o unghie de suflet si dau din coatele napadite de pene printre ochiurile de soare din dos de termopan.

Pana una alta dezgop Frumoasa si Sebestia - Coboara-ti chicerele in mare.



Ease you're feet off in the sea
My darling it's the place to be
Take your shoes off curl your toes
I will frame this moment in time
Troubles come and troubles go
The trouble that we used to know
Will stay with us 'til we get old
Will stay with us 'til somebody decides to go
Decides to go

Soberly, without regret, I make another sandwich
And I fill my face, I know that things have got to you
But what can I do?
Suddenly, without a warning
On a pale blue morning
You decide your time is wearing thin
A conscious choice to let yourself go dangling
Hovering
It's an emergency
There's no more "wait and see"

Maybe if I shut my eyes
The trouble will be split between us
People come and people go
You're scouring everybody's face
For some small flicker of the truth
To what it is that you are going through, my boy
I left you dry
The signs were clear that you were not going anywhere
Anywhere
Save for a falling down
Save for a falling down
Anywhere
Anywhere
Save for a falling down
Everything's going wrong

Later on, as I walked home
The plough was showing, and orion
I could see the house where you lived
I could see the house where you gave
All your time and sanity to people
Then you waited for the people to acknowledge you
They spoke in turn
But their eyes would pass over you
Over you
Who's seeing you at all?
Who's seeing You at all?

Ironia, bat-o vina!

Ce-ar fi ca din cand in cand
In loc sa ne rareasca parul
Si sa incarunteasca
gandurile pe crestetul capului.
S-o ascultam pe dansa?

Ca altfel decat prin ironie,
E din ce in ce mai greu sa
respiram printre zambete de
vata de zahar
si planeta pusa la rotisor.

Asadar sa-i dam cu Republica Mioritica.
Cu marea, cu sarea, cu unica
(ziceti voi: A, da, bine!).
Da, da.
Ada vine.

Un doi, trei, la perete...

La perete stai si zi-le. Iar m-a prins cocoana cu umorile si umorul la inghesuiala... M-a pus la perete, m-a incatusat cu leapsa si acuma ma simt ca-n Dangerous Minds [sau, ma rog, videoclipul de la Gangsta's Paradise] Michelle Pfeiffer fata-n fata cu musiu Coolio.

Dar sa iesim din ghetto inapoi la lumea madlenizata:

1. Principala mea trăsătură

Sporovaiala. Se mai intampla sa zic si chestii inteligente, dar momentele astea sunt rare si cu rosu in calendar.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat

Apai, cuconita, petitoare, eu as cam vrea unul cu limbarita simpatica, pentru scopul precis de a merge unde "no phone bill has gone before". Bankruptcy the final frontier.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie

Sa nu-i fie frica de ridicol. Altfel spus nu-mi plac damele bine care-si tin pantofii curati si ciucurii de la cheile de la dulap aliniate, care beau cafea cu varful limbii ca sa nu li se ia rujul.

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei

Loialitatea si bastonul pe care mi-l dau cand is nesuferita [chit ca mi-l dau pe binemeritate pe spate si incep sa arat ca o zebra albinoasa].

5. Principalul meu defect

Ca-mi iau mai multe decat pot sa duc mereu. Rezulta depresie, rezulta neputinta si mai ales enervat prieteni.

6. Îndeletnicirea mea preferată

Visatorenia. Scris din varf de tastatura. Muzica pana crap. Urcat in crestetul copacilor. Fuga-n picioarele goale. Teatrul.

7. Fericirea pe care mi-o visez

Sa scriu si sa citesc ca turbata.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire

Sa ma dezbar de publicul mult-iubit, adecatelea de bastonasele mele. [Vinovata: Sunt o lipitoare netrebnica!]

9. Locul unde aş vrea să trăiesc

Brazilia. Parisul din anii '20 [cliche stiu]. Pe vremea lui Swift si a lui Pope cu georgienii englezi. Bucurestiul interbelic in inima de mahala.

10. Culoarea mea preferată

Purpuriu. :P Sangeriu. Si putin mov [pentru initiatii in ale bancului].

11. Floarea care-mi place

Maaaaaciiiiiii.

12. Pasărea mea preferată

Pelicanii si Strutocamilele. Asa mai greoi si burtosi, cocosati si cu picioare noduroase.

13. Prozatorii mei preferaţi

Dostoievski, Bulgakov, Calvino, Auster, Urmuz, Saint-Ex, Lewis Carroll, Terry Pratchett, Nabokov, Kurt Vonnegut Jr, Roald Dahl, Irvine Welsh, Mateiu Caragiale, Vian, Cortazar, Fowles, Grigore Cugler, Joyce, Sallinger, Saki, Anthony Burgess, Cartarescu, Douglas Adams, Alduos Huxley.

14. Poeţii mei preferaţi

Gellu Naum, Arghezi, Neruda, e.e. cummings, Tristan Tzara, Boris Vian, Villon, Georges Brassens, Jim Morrison[sic! eu cred ca e poet. he looks like one, he acts like one, he must be one!], Robert Frost, Toparceanu, Baudelaire, Verlaine, Ana Blandiana, Serban Foarta, Leonid Dimov. [si multi altii dar creierul meu merge din doi in doi].

15. Eroii mei preferaţi din literatură

Don Quixote, Pilotul, Printul Mashkin, Holden, Pnin, Pantazi, Rincewind, Kilgore Trout, Billy Pilgrim, Alex din Portocala Mecanica, Maxudov din Roman Teatral, The Chesshire Cat, The Madhatter, Cartman si Courage.

16. Eroinele mele preferate din literatură

Miss Marple, Alice, Anastasia Filipovna, Sarah Woodruff, Molly [a lui Ulysses].

17. Compozitorii mei preferaţi

Bach. Beethoven. Haydn.Vivaldi. Mahler. Ravel.

18. Pictorii mei preferaţi

Chagall, Boticelli, Magritte, El Greco, Modigliani, Degas, Remedios Varo, Miro, Picasso, Renoir, Arcimboldo, Rembrandt, Da Vinci, Ingres, Kandinsky, Klee.

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală

George Brassens, Jim Morrison, John Lennon, Gellu Naum, Shakespeare.

20. Ce urăsc cel mai mult

Rautatea gratuita.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere

Perseverenta.

22. Cum aş vrea să mor

Fara durere. Variante: In somn, Plonjand de pe un bloc, medicamente adormitoare.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă

Greselile din neatentie sau din zapaceala.

24. Deviza mea
And so it goes...

Mentionez lipsuri importante:
Dramaturgi preaslaviti, Cantareti incantanti, Manuitori de dalta preferati.
Dom'le Proust, treci la remediat D'outre Tombe!

Leapsa se duce la dom' Proclete, madam Intricata si la Cosmin. Si de nu va supuneti acolo unde va stau picioarele vi se va odihni si capul cu un ranjet care vi se va lati pana la urechi.

De jolies pensées interlopes

Pénélope

Toi, l'épouse modèle, le grillon du foyer,

Toi, qui n'as point d'accrocs dans ta rob' de mariée,

Toi, l'intraitable Pénélope,

En suivant ton petit bonhomme de bonheur,

Ne berces-tu jamais en tout bien tout honneur

De jolies pensées interlopes?

De jolies pensées interlopes...

Derrière tes rideaux, dans ton juste milieu,

En attendant l'retour d'un Ulyss' de banlieue,

Penchée sur tes travaux de toile,

Les soirs de vague à l'âme et de mélancolie

N'as tu jamais en rêve au ciel d'un autre lit

Compté de nouvelles étoiles?

Compté de nouvelles étoiles...

N'as-tu jamais encore appelé de tes voeux

L'amourette qui passe, qui vous prend aux cheveux ?

Qui vous conte des bagatelles,

Qui met la marguerite au jardin potager,

La pomme défendue aux branches du verger,

Et le désordre à vos dentelles?

Et le désordre à vos dentelles...

N'as-tu jamais souhaité de revoir en chemin

Cet ange, ce démon, qui, son arc à la main,

Décoche des flèches malignes,

Qui rend leur chair de femme aux plus froides statues,

Les bascul' de leur socle, bouscule leur vertu,

Arrache leur feuille de vigne?

Arrache leur feuille de vigne...

N'aie crainte que le Ciel ne t'en tienne rigueur,

Il n'y a vraiment pas là de quoi fouetter un coeur

Qui bat la campagne et galope!

C'est la faute commune et le péché véniel,

C'est la face cachée de la lune de miel

Et la rançon de Pénélope,

Et la rançon de Pénélope.

Licori fermecate

Intrucat mi s-a taiat firul [nu, de la consumul excesiv de uiskan de Ballantine's Day] de la maiastra panza lunga si lata cat lumea, datorez temenele preaplecate Zazelei pentru neprezentarea haiducei de manusa alba [adica femeia autostrazii... keep in mind the highwaywomen please] si restului de cetitori bravi pe baricade.
De altfel subiectul biletelului de sub presul zilei de azi sunt licorile injectabile sub imperiul carora stapana contrariilor isi desfasoara activitatea impulsiva si hiperactiva zilnica. Si without further ado:
Prietenii mei din frageda copilarie, The Four Brothers, Acceleratul de Manhattan opreste in gara cafe-au-lait. Imi oferiti manusita stimate Proclet?
Acuma io stiu ca-n vagoane nu se mai fumeaza, dar Acceleratul de Manhattan sunt "smokin'".
Mica oda cafelei crescute-n ibric si culesului cu maini de sri lancioti Earl Grey, dara.

P.S. Ca sa nu ziceti ca sunt insensibela la Sf. Imbuibila [ziua in care fiecare femela este obligata sa-si inchida gura pentru ingurgitarea de cantitati de ciocolata fara precedent] mica Meri va va grai ca pentru dansa acest Sf. se calculeaza prin urmatorul algoritm: nici o ocazie + ocazie ivita = o ocazie in plus. Deci, dat fiind ca dom' Proclet n-o zice cum respira si io nu-i raspund cum inspir [sau cum imi vine inspiratia]: Lav iu mor. [nu ca ursul din padure care zice mor mereu ca sa atraga fetite filantroape intre falci].

P.P.S. Imaginea desenata prin anii '70 sta cu chiria la dansii

Sonata cu multe "cum..."

Azi va spunem pe stil american si far' de frica cum si-a adus madama cea cu biciul pe pitici de ceva ce n-a mai ascultat demuuult, de cand isi atineau discurile itinerariul in picap si se spalau in razele disdediminetii cu ape de pe geamurile mansardei vaste din Aviatorilor prin ale carei camere misterioase si-a plimbat madama copilaria.
Sa va divulgam mare secret mare, cocoana se reimprieteneste cu muzica clasica, si-si plimba urechile dealungul unor amintiri indepartate si pline de panze de paianjen cu aceasta ocazie.
La rand pe agenda de azi e minunata Sonata Kreutzer[adecatelea Sonata 9, Op 47 in La major], asa cunoscuta si iubita, care ti se cuibareste in urechi ca pelteaua de gutui si coji de portocale din camara, care iti cerne gandurile asezandu-le la raport, prezentand pusca, facand piruete in secret pe loc repaos.
Ma uit cu mintea spre momentul cand a scris-o Beethoven pentru George Bridgetower cu dedicatia: Sonata per uno mulaticco lunattico si cum la sfarsit ea a ajuns pe nedrept dedicata lui Rudolph Kreutzer din cauza unei insulte aduse de Bridgetower unei prietene a maestrului.
Cum dupa masura 35 din prima parte Beethoven a scris o bucata pentru pian care se repeta da cappo al fine, si in timpul primei auditii, exact la reluarea frazei, Bridgetower s-a asortat perfect cu pianul...
Cum Kreutzer avea sa declare ca Beethoven n-a inteles vioara niciodata, ca partitura de vioara e mult prea complicata si n-avea s-o cante in veci, chiar daca purta numele sau.
Apoi vazand Sonata minunata ca invapaietoare de pasiuni intre nevasta lui Poznisev si violonistul ei, cum notele i-au pecetluit destinul. Si in final cum vioara scapa mereu in tanguirea ei eluziva, caci proza sotului e-n sosete si nu se cade. De-altfel, amicul Tolstoi avea de bifat o concluzie pe masura.
Si te gandesti cate se ascund in dosul primei parti feroce si agitate ca o poveste care se tese pe loc, ca un secret zbuciumat, ca o criza de isterie, ca o girueta subreda in timpul unei furtuni, apoi cum isi unduieste corpul molatec de demoazela dormitand pe-un divan in partea a doua punctat pe alocuri cu cate o trezie si in final isi poarta corpul in ritm de tarantella ca o juna nimfeta fugarita de baietu' , din dosul fiecarui copac ivindu-i-se fata si spinii cautand sa i se infiga in condur ca sa joace si ei tontoroiu' de "puppy love".
Si-apoi te uiti prin pacla de intamplari la Bridgetower inmormantat sub numele unei femei, traind in saracie lucie pana la moarte si gandindu-se cum i-a smuls maestrul manuscrisul chiar in seara in care i-l daduse si cum il merita, cum in mestesugul cu arcusul, sonata era scrisa pentru el.


Coperta de la editia Pandora M a cartii, d-acilea

Curcubeu digestiv

Apai petrecui ultimele 30 de zile zugravindu-mi intestinele in cele mai noi guase. Cumparandu-mi vestminte noi pentru organele interne, reparand zambete sparte si cuvinte zise cu jumatate de gura rostite rotund, scotand de la naftalina idei, decorticand supararea din suflet si curbetizand pe ici si pe colo pe cine mi-a dat voie. Enervand oamenii in autobuze cu poezelele din suflet, facandu-mi julituri din neatentie, trecand strada pe unde nu trebuie, scaldand copacii dezbracati in panglici de mai si fiind extrem de absenta din orice activitate constructiva.

Si cum ziceam dac-ati vedea ce curcubee kitsch am in suflet, v-ati zice, ca am luat-o pe ulei si alunec rau. Patinez in tigaia sfaraitoare unde se imbata sensul si se casatoresc cuvantul cu inima intr-un menaj ciudat si imposibil.
Si-acum in premiera extraordinara: ce-am dezghiocat de pe flicar ca sa nu va mai bat la cap cu absenta dusmancei mea de moarte, Madam Elocventa, sora lui Retorica de la Vadu' Lat [mari maestre ale magiei cu cuvantul negru pe alb].
Din mansarda mea de la Conacul Vorba Lunga, de pe ulita Saracia Omului, Comuna Pacientii.


P.S. Postul asta a pornit de la Scoala De Facut de Toate.
P.P.S. De fapt v-am imbrobodit, toata poliloghia cu betie de sensuri mi se trage de la doi impiegati:
Procletu' si Carla Bruni [care iote ce debiteaza fara pic de consideratiune si rusine obrazului]

Ferma de iepurasi

Multumita domnisoarei I., acum sunt o fana infocata a lui Adam Green si a melodiilor sale cu versuri cat se poate de neprietenoase de fapt, insa cu muzica relaxanta.
In cele ce urmeaza voi da un exemplu de cantec tampit care-mi aduce aminte de un episod din Fetitele Fortapufoasa in care fetitele cantau cu seninatatea copilariei lor si sadismul caracteristic: If I were a bunny-rabbit I would HOP ~ HOP ~ HOP! [on Mojo's Brain].

Tadaaaaa: Adam Green - Bunnyranch


Da, daaa....lasati melodiile happy-sappy sa vina la mine!

Si-acum in cor:
Bind me, gag me, take me to the bunnyranch,
People dying, kill me in the packing house,
Even you have to win sometimes dear...

Sybilla

I dreamed about you, baby.

It was just the other night.

Most of you was naked

Ah but some of you was light.

The sands of time were falling

from your fingers and your thumb,

and you were waiting

for the miracle, for the miracle to come

Ah baby, let's get married,

we've been alone too long.

Let's be alone together.

Let's see if we're that strong.

Yeah let's do something crazy,

something absolutely wrong

while we're waiting

for the miracle, for the miracle to come.



Nothing left to do ...

When you've fallen on the highway

and you're lying in the rain,

and they ask you how you're doing

of course you'll say you can't complain --

If you're squeezed for information,

that's when you've got to play it dumb:

You just say you're out there waiting

for the miracle, for the miracle to come.

Les Vénus de la vieille école,celles qui font l'amour par amour

Le mouton de Panurge

Elle n'a pas encor de plumes
La flèch' qui doit percer son flanc,
Et dans son coeur rien ne s'allume
Quand elle cède à ses galants.
Elle se rit bien des gondoles,
Des fleurs bleues, des galants discours,
Des Vénus de la vieille école,
Cell's qui font l'amour par amour.

N'allez pas croire davantage
Que le démon brûle son corps.
Il s'arrête au premier étage,
Son septième ciel, et encor,
Elle n'est jamais, langoureuse,
Passée par le pont des soupirs,
Et voit comm' des bêtes curieuses,
Cell's qui font l'amour par plaisir.

Croyez pas qu'elle soit à vendre,
Quand on l'a mise sur le dos,
On n'est pas tenu de se fendre
D'un somptueux petit cadeau.
Avant d'aller en bacchanale
Ell' présente pas un devis,
Ell' n'a rien de ces bell's vénales,
Cell's qui font l'amour par profit.

Mais alors, pourquoi cède-t-elle,
Sans coeur, sans lucre, sans plaisir ?
Si l'amour vaut pas la chandelle,
Pourquoi le joue-t-elle à loisir ?
Si quiconque peut, sans ambages,
L'aider à dégrafer sa robe,
C'est parc' qu'ell' veut être à la page,
Que c'est la mode et qu'elle est snob.

Mais changent coutumes et filles,
Un jour, peut-être, en son sein nu,
Va se planter pour tout' la vie
Une petite flèch' perdue.
On n' verra plus qu'elle en gondole,
Elle ira jouer, à son tour,
Les Vénus de la vieille école,
Cell's qui font l'amour par amour.

Georges Brassens

1964

Ne cherche plus longtemps de fontaine

Toi qui as besoin d'eau,

Ne cherche plus: aux larmes d'Hélène

Va-t'en remplir ton seau.

C'est un ordre, pas un conseil.