Cofeturi diabet, Cofeturi zaiafet

Din intelepciunea domnului W.H. Auden, bucatica rupta din As I Walked Out That Evening.
Care-i poezea despre trecerea timpului si alte teme profund antipatice mie. :P Mi-am facut si eu de lucru cu o forfecuta, ca deh, nu da briciul pe mana maimutei!
Sigur ce-i pe placul ochilor pompez pe blog ca, na, mi-e greu s-ascund indragosteala.
E mare si nu incape in dulap.

"I'll love you, dear, I'll love you

Till China and Africa meet,

And the river jumps over the mountain

And the salmon sing in the street,



'I'll love you till the ocean

Is folded and hung up to dry

And the seven stars go squawking

Like geese about the sky."

Frica de poezie

Tin strans in mine rigiditatea si respectul care te tine pe scaun cu gulerul scrobit zgariendu-te. Tin strans in mine frica de piruete. Canoanele care nu te lasa sa rescrii cu inima o poezie tradusa in lumea ta.
S-o scrii cu ochii inchisi din limba in care s-a nascut in mintea ta, s-o iubesti, ca s-o traduci. Altfel, monser, nu se poate. Nu se cade?! Nu, nu se poate. In poezie se cad acrobatii care cu cele secrete care cu cele pe fata (ca un ceas cu matele pe-afara).
Mie mi-e frica sa ma apropii de ea, as vrea s-o cunosc mai bine, s-o pacalesc cu minciunile mele obisnuite, s-o uimesc cu scamatorii de sens, s-o castig.
Uf, nu-mi vinde si mie cineva un pont cum sa scap de manierele astea care ma fac sa n-o iubesc ci doar s-o admir cu precautie ca pe un tapir intr-o cusca? Ca pe un zepelin...
Cand eram mica-mica faceam tot ce ma speria mai tare doar-doar m-o parasi frica si buna crestere in fata unui text...
Mi-e asa o frica ca am s-o omor cand ma apuc s-o decortic. Si daca ar fi poezia mea as putea s-o tai si s-o umflu asa cum ma loveste pe mine nebunia, dar
atunci cand traduci poezia altcuiva, si-o iubesti pentru asta, esti amantul ei, nu "the husband" ci "the lover", mereu miseleste si pe ascuns, cam ca Almasy si Katharine Cliffton.
Cand traduci in loc sa te iubesti pe tunuri, te iubeste printri ostretze...
Poate incerc sa ma impac cu rolul de amanta... La urma-urmei mereu colind printre tenebre, cand se ingana ziua cu noaptea...


Poza e o eliotzenie a domnului Erwitt

Gemahlte Papagalen

În Cairo, pe aleea papagalilor de import, eşti bǎtut la cap de pǎsǎri aproape vorbitoare. Pǎsǎrile strigǎ şi fluierǎ aşezate în şiruri lungi ca un bulevard cu pene. Ştiam ce trib a cǎlǎtorit pe ce drum al mǎtǎsii sau al cǎmilelor, aducându-le în micuţele lor palanchine peste întreg deşertul. Cǎlǎtorii de patruzeci de zile, dupǎ ce pǎsǎrile fuseserǎ prinse de sclavi sau culese ca nişte flori din grǎdini ecuatoriale şi puse în cuşti de bambus pentru a pluti pe acel râu care este comerţul.Pǎreau nişte mirese într-un ritual de curtare medieval.

Stǎteam printre ele. Îi arǎtam un oraş care era nou pentru ea. Palma ei mi-a atins încheietura mâinii.

— Dacǎ ţi-aş încredinţa viaţa mea, ai scǎpa-o pe jos.Nu-i aşa?

Nu am zis nimic.

(Pacientul Englez, Michael Ondaatje. Univers, 2005)

(Adecatelea in titlu: papagal vapsit. Poza ciordita cu atentie de aici)

Gol-golut despre Quite Contrary

Pozele cu mine in picioarele desnude mai tarziu. Pana una-alta am hotarat sa dezvalui sursa ungerii pe crestetul meu blogator de Merimeriquitecontrary.
Pe vremea cand piticii erau si pe dinafara pe covor, iar cei de pe creier nu se prea vedeau cu lupa, Bombitza [daca unii copii au capul patrat, al meu era sferos] auzea pentru prima oara urmatoarea poezioara:

Mary Mary quite contrary, How does your garden grow? With silver bells and cockle shells And pretty maids all in a row.

Si la prima coada de ochi ce i-o dai resemnat de pe covor, pare sa fie despre incapatosenia micutei Mary a carei gradinuta nu prea creste pen' ca in loc de ingrasaminte hranitoare si ape dulci in stropitoare o impopotoneaza cu niscai clopotei, scoici incochiliate si gagicute la coada la ceai. Nimic gresit acilea.

Dar, cum imi plimbam picioarele ostenite pe pamblica netistica aseara dau peste o explicatie dardaielnica a acestui catren incantator. S-apai Mary cea cu "nu" in brate este Maria Tudor cunoscuta sub numele de Bloody Mary care mi ti-i lua pe protestanti si mi ti-i punea la niste cazne de mai mare durerea printre ei. Si protestantii se intrebau cum de-si mai au loc mormintele la ea in batatura la Turnul Londrei deasupra carora cresteau floricele.
Silver Bells erau niste zdrobitoare de deshte intre doua suprafete metalice care se insurubau din ce in ce mai tare producand urlete de opera si confesiuni vremelnice. Cockle Shells nu sunt scoici, ba nu deloc, mi-s niste instrumente nu prea placute care se agatau de partile rusinoase ale corpului.
Iar donsoarele puse la rand pentru ceai de fapt, erau ghilotine deguisee, pen' ca numele dat primelor scurtatoare de cap era Maiden. [Femeile care trebuiau deci scurtate se luptau cu pumni, palme, dinti si urlete si calaii cei decent imbracati in negru si cu un topor in brate, trebuiau sa le fugareasca ca la hora. Asa ca, mai curat, mai uscat, a tasnit ghilotina]. Scurtandu-l si pe maiden de coada, in cantec s-au ales cu "maid" care stau cuminti asteptand dame bine si lorzi tradatori [sau nu] sa-si piarda capul [si la propriu si la figurat].

Serveste de exemplu, ca merinoasa should not be taken lightly. Cine stie ce idei imi vin si mie, sa implinesc profetia.

Un doi, trei, la perete...

La perete stai si zi-le. Iar m-a prins cocoana cu umorile si umorul la inghesuiala... M-a pus la perete, m-a incatusat cu leapsa si acuma ma simt ca-n Dangerous Minds [sau, ma rog, videoclipul de la Gangsta's Paradise] Michelle Pfeiffer fata-n fata cu musiu Coolio.

Dar sa iesim din ghetto inapoi la lumea madlenizata:

1. Principala mea trăsătură

Sporovaiala. Se mai intampla sa zic si chestii inteligente, dar momentele astea sunt rare si cu rosu in calendar.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat

Apai, cuconita, petitoare, eu as cam vrea unul cu limbarita simpatica, pentru scopul precis de a merge unde "no phone bill has gone before". Bankruptcy the final frontier.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie

Sa nu-i fie frica de ridicol. Altfel spus nu-mi plac damele bine care-si tin pantofii curati si ciucurii de la cheile de la dulap aliniate, care beau cafea cu varful limbii ca sa nu li se ia rujul.

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei

Loialitatea si bastonul pe care mi-l dau cand is nesuferita [chit ca mi-l dau pe binemeritate pe spate si incep sa arat ca o zebra albinoasa].

5. Principalul meu defect

Ca-mi iau mai multe decat pot sa duc mereu. Rezulta depresie, rezulta neputinta si mai ales enervat prieteni.

6. Îndeletnicirea mea preferată

Visatorenia. Scris din varf de tastatura. Muzica pana crap. Urcat in crestetul copacilor. Fuga-n picioarele goale. Teatrul.

7. Fericirea pe care mi-o visez

Sa scriu si sa citesc ca turbata.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire

Sa ma dezbar de publicul mult-iubit, adecatelea de bastonasele mele. [Vinovata: Sunt o lipitoare netrebnica!]

9. Locul unde aş vrea să trăiesc

Brazilia. Parisul din anii '20 [cliche stiu]. Pe vremea lui Swift si a lui Pope cu georgienii englezi. Bucurestiul interbelic in inima de mahala.

10. Culoarea mea preferată

Purpuriu. :P Sangeriu. Si putin mov [pentru initiatii in ale bancului].

11. Floarea care-mi place

Maaaaaciiiiiii.

12. Pasărea mea preferată

Pelicanii si Strutocamilele. Asa mai greoi si burtosi, cocosati si cu picioare noduroase.

13. Prozatorii mei preferaţi

Dostoievski, Bulgakov, Calvino, Auster, Urmuz, Saint-Ex, Lewis Carroll, Terry Pratchett, Nabokov, Kurt Vonnegut Jr, Roald Dahl, Irvine Welsh, Mateiu Caragiale, Vian, Cortazar, Fowles, Grigore Cugler, Joyce, Sallinger, Saki, Anthony Burgess, Cartarescu, Douglas Adams, Alduos Huxley.

14. Poeţii mei preferaţi

Gellu Naum, Arghezi, Neruda, e.e. cummings, Tristan Tzara, Boris Vian, Villon, Georges Brassens, Jim Morrison[sic! eu cred ca e poet. he looks like one, he acts like one, he must be one!], Robert Frost, Toparceanu, Baudelaire, Verlaine, Ana Blandiana, Serban Foarta, Leonid Dimov. [si multi altii dar creierul meu merge din doi in doi].

15. Eroii mei preferaţi din literatură

Don Quixote, Pilotul, Printul Mashkin, Holden, Pnin, Pantazi, Rincewind, Kilgore Trout, Billy Pilgrim, Alex din Portocala Mecanica, Maxudov din Roman Teatral, The Chesshire Cat, The Madhatter, Cartman si Courage.

16. Eroinele mele preferate din literatură

Miss Marple, Alice, Anastasia Filipovna, Sarah Woodruff, Molly [a lui Ulysses].

17. Compozitorii mei preferaţi

Bach. Beethoven. Haydn.Vivaldi. Mahler. Ravel.

18. Pictorii mei preferaţi

Chagall, Boticelli, Magritte, El Greco, Modigliani, Degas, Remedios Varo, Miro, Picasso, Renoir, Arcimboldo, Rembrandt, Da Vinci, Ingres, Kandinsky, Klee.

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală

George Brassens, Jim Morrison, John Lennon, Gellu Naum, Shakespeare.

20. Ce urăsc cel mai mult

Rautatea gratuita.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere

Perseverenta.

22. Cum aş vrea să mor

Fara durere. Variante: In somn, Plonjand de pe un bloc, medicamente adormitoare.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă

Greselile din neatentie sau din zapaceala.

24. Deviza mea
And so it goes...

Mentionez lipsuri importante:
Dramaturgi preaslaviti, Cantareti incantanti, Manuitori de dalta preferati.
Dom'le Proust, treci la remediat D'outre Tombe!

Leapsa se duce la dom' Proclete, madam Intricata si la Cosmin. Si de nu va supuneti acolo unde va stau picioarele vi se va odihni si capul cu un ranjet care vi se va lati pana la urechi.

Ritual

There are times when you feel like making love to a book.

Si atunci te primenesti inainte de intalnire, deretici mintea de toate minele antipersonal, de prejudeca(r)ti, strecori sub perna busuioc [ca sa visezi concluziile dintre file], aburesti ce ai in cana si astepti ireprosabil, rosu ca para focului in obraji sa bata discret la usa ochilor tai cu slovele ei.

Inainte de a o sorbi din cuvinte, ti-o imaginezi un pic, ii tesi o poveste ghicita, admiri coperta [fie lucioasa in culori vii, chitinoasa, ca o piele putin uscata cateodata, fie veche, plina de riduri, cu semnaturi mazgalite, subliniata, cu coperte purtand urmele ca niste scoarte de copaci seculari plini de noduri si inele, sau imbracate in ciorapi de piele de maini de tabacar. [pai, ce tabacarii nu-si tabacesc mainile tabacind? Nu raman bucatele din pieile lor proprii si personale in cartile pe care le imbraca? Ei, asta-i buna!]. Apoi le iei cu zaharelul, le asezi usurel langa tine, le imblanzesti, cauti orice scuza ca sa le simti mirosul: ba de pasta proaspata [ ca sa-ti aduci aminte de aventurile cu aracet si ata din copilarie], ba de aer statut, de hartie batrinicioasa [ca sa simti conturul mainilor prin care au mai trecut, urmele de grasime de copil, de burice de degete grase care intorc fila cu fila]. Folosesti drept pretext, supracoperta, "blurb"-ul, datele despre autor [o intrebi de rubedenii, de slujba, de copii, etc].
Si-apoi, pe neasteptate faci cateva piruete stangace, si te arunci asupra ei cu corp cu tot, o pui la pamant si-ti asezi degetele pe gatul ei in dreptul beregatei si te duci glont la incheieturile ei, pe care le deschei din ochi.
Nu, nu, sa schimbam, totusi viteza de condor, ca doar nu vrei s-o iei asa, fara pic de "sentiment la corazon"! O iei de incheietura, deci, si-i zici dintr-un fragment de ella si de louis, [stii, draga mea, e cam frig afara...nu vrei sa mai adastezi o tara cu mine?]. Doar o carte trebuie ademenita, imblanzita [apprivoisé, pentru tine as pune chiar si diacriticele principesul meu], trebuie castigata ca o recompensa cand ai chef sa faci dragoste cu ea.

Ce face oare o carte sa fie buna? O fi nevoia de a o devora? Felul in care ti se da incet-incet ca un teaser, tachinandu-ti fiecare por, trezindu-ti imaginatia, tragand de axonii mintii tale ca la corzile de vioara intinse la maxim care vibreaza la o picatura de praf? Pe mine ma prind cele care-ti dau doar indicii care asteapta inainte sa te lase sa ajungi la sufletul lor, pentru ca atunci cand e vorba de o surata cu slove :"I long to see you naked in your body and your soul" sau "Show me your sole/soul, I like to study shoeprints", n-o vreau direct, scurt, carnal si suficient cat sa-mi astampere setea de a ingurgita ceva, n-o vreau facuta gazeta, sul de citit in camera unde si regele merge singur. Si ma intreb asa ca din seninul unei zi de ianuarie [frizand in aprilie] cum de-si dau jos toate desuurile unele carti si asa in fata oricui intreaba de Fanny Fara Preget? Si Duras stie sa scrie, are mana si fler, si totusi iti serveste pe taraba de toate ca un negustor de carne si ca rebusurile care-ti dau dezlegarea la inceput. Dar cartuliile au multe vestminte si multe fatete, parfumuri mai sterse de adulmecat cu masura, jocuri de culise, sintagme de ascutit creierul.

Eh, ben, dar mamzela ici presente e o mica sadica ce se delecteaza in chinurile personajelor, scrie lung si impanat, greu de urmarit si fara cliff-hangers. Nu ca domnul in fata caruia temenelele nu sunt niciodata suficient de ingenuncheate. Sau ca mentorul piticilorpecreier intr-ale umoristicii si ale jocurilor de cuvinte, absconsul agent T, ocupat cu explorarea pietii de rusoaice la pachet, zis "Nu" oamenilor care vor vize, precum si a alcatuirii unui compediu de familie pe numele sau "Faptele mintilor".

Stimati liseuri, acum nu va fie cu banat, dar din cand in cand imi vine sa fac dragoste cu o carte si v-am povestit doar preludiul pen' ca ce urmeaza apoi e rusine nevoie mare si nu se cade sa va dezvalui eu ce povesti umbla pe sub desuurile cartilor respectabile, si cum isi dezbraca dansele vestmintele in iatac.
Totusi un mic teaser: Unele nu se uita la corpul lor cand se desfac din chilia vestmantului, sunt pudice.

Wish I Were Here

De din gura lui Parpanghel in cel de-al noulea cant al Tiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Dar oricat as clipi din ochi si m-as ciupi, tot in fata biroului si muncii ma trezesc. Dar si cand ii inchid... Iaca ce mi se zugraveste:

Acolo Dumnezieu aşa fece,
Să nu fie vară zădufoasă,
Nici iarnă cu ger, nici toamnă rece,
Ci tot primăvară mângăioasă;
Soarele-încălzeşte şi desfată,
Iară nu pripeşte niciodată.


Câmpurile cu flori osăbite
Ş-aici la noi încă nevăzute,
Sunt pre desfătat acoperite
Cu tot feliul de roduri crescute,
Iar' pă zios în loc dă pietricele
Zac tot pietri scumpe şi mărgele.


În locul de arburi şi copace
Cresc rodii, nărănciuri ş-alămâi
Şi tot feliu dă pom ce la gust place,
Cum şi rodite cu struguri vii,
Iar' în loc dă năsip şi ţărână.
Tot grăunţă dă-aur iai în mână.


Râuri dă lapte dulce pă vale
Curg acolo şi dă unt păraie,
Ţărmuri-s dă mămăligă moale,
Dă pogăci, dă pite şi mălaie!...
O, ce sântă şi bună tocmeală!
Mânci cât vrei şi bei făr' ostăneală.


Colea vezi un şipot dă rachie,
Ici dă proaspătă mursă-un izvor,
Dincolea baltă dă vin te-îmbie,
Iară căuş, păhar sau urcior
Zăcând afli-îndată lângă tine,
Oricând chieful dă băut îţi vine.


Dealurile şi coastele toate
Sunt dă caş, dă brânză, dă slănină,
Iar' munţii şi stânce gurguiate,
Tot dă zahăr, stafide, smochine!...
De pe ramurile dă copaci,
Spânzură covrigi, turte, colaci.


Gardurile-acolo-s împletite
Tot cu fripţi cârnăciori lungi, aioşi,
Cu plăcinte calde streşinite,
Iar' în loc dă pari tot cârtaboşi;
Dară spetele, dragile mele,
Sunt la garduri în loc de proptele.

Ţiganiada, adecă lucru sau povestea ţiganilor. Omer încă de la Illion, tăria Troádei, au numit cântecul său Illiada. Virghil, de la Enèa, eroele pe care au cântat, au chiemat cântarea sa Enèada etc. Şi autoriul ceastă istorie a ţiganilor numeşte Ţiganiada. Mitru Perea.

Sau poate in casa contrariilor sufla vantul prin frigider.

Cu Burton la Butoniera

E ca amorul in betoniera :P

Atentiune, atentiune, dedicatie speciala de la nuna mare [fluturandu-si manecile din care ies bancnote cu talent] pentru ginerica din Meloncollie al progresului vital este un vortex suctionar in jos:


Melonhead

There once was a morose melonhead,
who sat there all day
and wished he were dead.






But you should be careful
about the things that you wish.
Because the last thing he heard
was a deafening squish.





Si pentru suavele domnite care-si trec suspinand etamina dintr-o mana intr-alta si-si brodeaza pe-ncheieturi modelul din care sa s-inspire, pigmentul le picura cascada ca s-aiba lumea ce sa vada.

The Pincushion Queen

Life isn't easy
for the Pin Cushion Queen.
When she sits alone on her throne
Pins push through her spleen.







Uite cum poate donsoru' Burton sa-ti incalzeasca noptile si sa faca misto de altii pentru tine la momente de maxima lene. Mi-as dori sincer sa va curm suferinta oftatorilor sictiriti si pictoritelor cu lama.
Dar prefer sa v-aud in cor in sir indian la zid: Dear Diary, mood apathetic...[...] Stop my breathing and slit my throat, I must be .... [pe un ton confesionar, cu dermatograf in valuri si incruntaturi ca brazdele].

[Sau poate un re-enactment la episodul 'Raisins' din singurului si eternul Parc de Sud]

P.S. Nu vorbesc de muzica, nu vorbesc de calitate. Vorbesc de whinerii de profesie si satulele imaginare, lehamesite si atentionisti. Ce-ar fi daca v-ati vedea de o viata?!

Editare tarzie: Dumnezeul ales al Nepalului a gasit raspunsul la toate problemele voastre [imaginare sau nu]

Mam'mare

Hrana zilei mele o culeg din mare.

De la Crai citire:
"oricare ar fi fost insa minunatia datorita jucariei firei sau trudei omenesti, mult nu ne retinea si porneam iarasi, strabateam sumbre meleaguri si rapoase singuratati, ocoleam jalea pustietatilor sterpe, groaza smarcurilor fetide ca sa ne intoarcem cat mai repede la mare.
Marea...

Lucie ca o balta, oglindind la adapostul toartelor coastei, pirozeaua tariei si margaritarul norilor, florie ca o pajiste sau scanteiand ca o misuna de licurici, searbada si domoala sau vie, verde si vajnica, avantandu-se, spumegand spre cerul caruia ii e fiica, de ea vorbea cu paganeasca evlavie, pomenindu-i doar numele glasul i se pogora tremurator ca si cum ar fi marturisit o taina sau inganat o ruga.Pentru slavirea ei, uriasa putere in miscare a rotundului, matca a tot ce viaza neincatusata si neprihanita, i se parea ca graiul omenesc nu e indeajuns de vrednic si ca insisi poetii cei mai cu renume incumetandu-se a o canta palisera. La dansa ii era gandul, ca intr-o scoica, ea rasuna in inima lui fara sfarsit, intr-insa care fusese patima intregii lui vieti, dorea sa-si afle si mormantul."

S-apoi cum imi leagana ea zilele si noptile si cruntele singuratati.

Cartofoare, mandra ca o floare

Sau un ghid simplu de a-i spala capsorul puradelului pe care-l posezi inspre arta.
Aveam 5 ani si pe ce puneam mana sora-mea si cu mine nu scapa de judecata suprema: gunoi sau jucarie.
Eram complet necrutatoare cu albumele de arta, le scoteam din biblioteca si le botezam filele ilustrate cu diverse titluri mai mult sau mai putin magulitoare, dar cand am invatat sa citim ni s-a pus sub nas un pachet de carti de joc cu spatele portocaliu [aduse, mi-aduc bine aminte, de o prietena de-a mamei de la Paris] care continea, sa vezi minune, cate o reproducere frumoasa pe fata. Reproducerile erau toate luvruioate sau orsayiste sau pompidouane si jocul era in felul urmator: trebuia sa faci perechi intre autoportretele marilor pictori si unele dintre cele mai celebre tablouri ale lor [sau macar cele aflate in ghearele Luvrului]. Si prin fata ochilor ne defilau: Cezanne, Henri Le Douanier Rousseau, Picasso, Poussin[l-am urat mereu cu bataliile lui cu tot], Leonardo, Ingres,Monet,Degas [colectia cu mulaje ale lui Degas pentru balerine de pe Quay D'Orsay, bale curgand], Goya, Delacroix, Vermeer,Giotto, Fra Angelico,Boticelli, David, Miro, Chagall, Dali, Magritte, Braque,Modigliani si alti plimbareti ai pensulei. Ramasesem intr-atat de fascinate incat cand bunica ne invita pe un ton al Binelui Suprem [pe care-l detestam profund] sa ne ducem la culcare, ne strambam urat si explicam ca avem treaba.Lucru complet depreciat de bunica Persida [unii rautaciosi ii spun perfida, chiar si noi o botezam pe ascuns cand ne trimitea la culcare].
Carticica atasata jocului avea multe variante de joc, inclusiv unul stil "Stii si Castigi" de care cele doua nazdravane s-au atasat nitel mai tarziu cand au inceput sa-si dea seama de fapt ce erau chestiile carora le dadeau note din albumele Meridiane cu alb si negru pe cotoare.
Astfel, cred ca jocul acela de carti minunat ne-a salvat de cultura teve si ii voi ramane vesnic recunoscatoare. Si daca gasiti asa ceva colorat si aparent plicticos, ce-ar fi sa faceti un experiment pe progenitura proprietate personale, cine stie poate se indragosteste ca noi.

The Naming of Cats

The Naming of Cats is a difficult matter,
It isn't just one of your holiday games;
You may think at first I'm as mad as a hatter
When I tell you, a cat must have THREE DIFFERENT NAMES.
First of all, there's the name that the family use daily,
Such as Peter, Augustus, Alonzo or James,
Such as Victor or Jonathan, George or Bill Bailey--
All of them sensible everyday names.
There are fancier names if you think they sound sweeter,
Some for the gentlemen, some for the dames:
Such as Plato, Admetus, Electra, Demeter--
But all of them sensible everyday names.
But I tell you, a cat needs a name that's particular,
A name that's peculiar, and more dignified,
Else how can he keep up his tail perpendicular,
Or spread out his whiskers, or cherish his pride?
Of names of this kind, I can give you a quorum,
Such as Munkustrap, Quaxo, or Coricopat,
Such as Bombalurina, or else Jellylorum-
Names that never belong to more than one cat.
But above and beyond there's still one name left over,
And that is the name that you never will guess;
The name that no human research can discover--
But THE CAT HIMSELF KNOWS, and will never confess.
When you notice a cat in profound meditation,
The reason, I tell you, is always the same:
His mind is engaged in a rapt contemplation
Of the thought, of the thought, of the thought of his name:
His ineffable effable
Effanineffable
Deep and inscrutable singular Name.

Si ce ma face sa postez o poezie de T.S.Eliot, un tutorial despre numirea pisicilor? Ei, bine, pentru ca e genul de poezie care te face sa razi cu voce tare si-apoi pentru ca [Kus stie] e o mica/mare alegorie, cat se poate de interesant scrisa. Si cu cel altceva sa te ocupi de dimineata decat diverse pastile?

Peculiar travel suggestions are dancing lessons from God

" "Anyway" said the driver, "they had so many books in Libertyville, they used books for toilet paper in the jail. They got me on a Friday, late in the afternoon, so I couldn't have a hearing in court until Monday. So I sat there in the callaboose for two days with nothing to do but read my toilet paper.I can still remember one of the stories I read".
"Um" said Trout.
"That was the last story I ever read," said the driver."My God - that must be all of fifteen years ago. The story was about another planet.It was a crazy story.They had museums full of paintings all over the place, and the government used a kind of roulette wheel to decide what to put in the museums, and what to throw out".
Kilgore Trout was suddenly woozy with deja-vu.The truck driver was reminding him of the premise of a book he hadn't thought about for years.The driver's toilet paper in Libertyville, Georgia, had been the Barrigaffner of Bagnialto, or This Year's Masterpiece by Kilgore Trout."
Breakfast of Champions


"Jesus once said, "Render therefore unto Caesar the things which are Caesar's". Which Bokonon paraphrased, "Pay no attention to Caesar. Caesar doesn't have the slightest idea what's really going on." "

"God never wrote a good play in His Life."

"Midget, midget, midget, how he struts and winks, For he knows a man's as big as what he hopes and thinks!"

"On Contrast
'Papa' Monzano, he's so very bad,
But without bad 'Papa' I would be so sad;
Because without 'Papa's' badness,
Tell me, if you would,
How could wicked old Bokonon
Ever, ever look good?"
"On the Roots of Bokononism

I wanted all things
To seem to make sense,
So we all could be happy, yes,
Instead of tense.
And I made up lies
So that they all fit nice,
And I made this sad world
A par-a-dise."

"On God

Someday, someday, this crazy world will have to end,
And our God will take things back that He to us did lend.
And if, on that sad day, you want to scold our God,
Why go right ahead and scold Him. He'll just smile and nod."
Cat's Cradle

Si as putea sa dau citate din Kurt Vonnegut, Jr toata ziulica pentru ca un om care e in stare sa scrie :

• carte despre Al Doilea Razboi Mondial la misto in timp ce descrie o poveste cu extraterestri [pentru a privi lumea noastra din afara, el foloseste o metafora extrem de amuzanta in gaselnita cu extraterestrii de care face un misto nebun]. Despre violenta dintre oameni, despre nevoia de a fi gasit.
• carte despre nevoia artei de a fi iubita pentru oamenii care o fac, descriind arta americana abstracta si nebunia totala a caruselului de valori in care ne invartim, judecatile emise asupra acesteia care nu folosesc la nimic [una din povestile din cartea asta este despre un pictor american abstract Rabo Karabekian ale carui picturi au disparut cu desavarsire pentru ca vopseaua cu care erau facute era corosiva ==> efemeritatea judecatilor],
• una in care religia, utilitatea ei si dictatura fac casa buna, in care se discuta despre martiriu si importanta imaginii in paralel cu povestea Bombei Atomice si a omului care a inventat-o si familia sa, totul incurcandu-se si descurcandu-se asa cum se intampla la "Leaganul Pisicii" din elastic pe care-l faceam cand eram mici.
• carte despre societatea americana si efectul pe care-l are sau nu literatura, ideea de geniu si nebunii cu banii aruncati. Unde se pune problema punerii in libertate a personajelor, a marelui "pelerinaj trucker and honk" al americanilor.

este, parerea mea sincera si neavizata, material pentru inchinat, icoana pictata ca sa-ti lipesti buzele de ea.

[poate as fi putut sa scriu un review adulator cu mai putine propozitii eliptice?! Neah.Se potriveste perfect cu Vonnegut ideea ca spui descriind si lasi urmatorul cititor sa completeze, ca sa nu-i strici toata distractia]

Disclaimer: Nu ma intereseaza sa aud 16 pareri despre cum pervertesc eu limba romana dand citate in engleza.De fapt cred ca articolul asta ar fi sunat mult mai bine in engleza, oricum.Si asta este terenul meu, terenul unde rimglisul este rege.Si n-o fac pentru ca sa par snoaba, ca sa arat ca cat de cul sunt, folosesc asta pentru ca adesea gandesc in rimglis.Si lucrurile au sens in amestecul de limbi si nu in amandoua intrucat sunt la mijloc. Vorba lui The Longest Journey: The Divide.