Mam'mare

Hrana zilei mele o culeg din mare.

De la Crai citire:
"oricare ar fi fost insa minunatia datorita jucariei firei sau trudei omenesti, mult nu ne retinea si porneam iarasi, strabateam sumbre meleaguri si rapoase singuratati, ocoleam jalea pustietatilor sterpe, groaza smarcurilor fetide ca sa ne intoarcem cat mai repede la mare.
Marea...

Lucie ca o balta, oglindind la adapostul toartelor coastei, pirozeaua tariei si margaritarul norilor, florie ca o pajiste sau scanteiand ca o misuna de licurici, searbada si domoala sau vie, verde si vajnica, avantandu-se, spumegand spre cerul caruia ii e fiica, de ea vorbea cu paganeasca evlavie, pomenindu-i doar numele glasul i se pogora tremurator ca si cum ar fi marturisit o taina sau inganat o ruga.Pentru slavirea ei, uriasa putere in miscare a rotundului, matca a tot ce viaza neincatusata si neprihanita, i se parea ca graiul omenesc nu e indeajuns de vrednic si ca insisi poetii cei mai cu renume incumetandu-se a o canta palisera. La dansa ii era gandul, ca intr-o scoica, ea rasuna in inima lui fara sfarsit, intr-insa care fusese patima intregii lui vieti, dorea sa-si afle si mormantul."

S-apoi cum imi leagana ea zilele si noptile si cruntele singuratati.