In the beginning there was the word

Aşa se face cǎ aproape în fiecare zi sunt martorǎ a unei minuni blogǎristice:

Când mǎ întorc cu spatele şi ţin ochii strâns închişi mai apare câte un text în google reader care sǎ mǎ îmbrǎţişeze în cuvintele sale şi sǎ mǎ legene fǎrǎ pretenţii şi fǎrǎ obsesia popularitǎţii, a îmbuibǎrii cititorului inutil cu reclame şi ştiri preluate de pe 100 de siteuri. Cum se deschid ele în ferestre micuţe unde le pot înghiţi ca pe şerbetul insuliţelor de apǎ.:

Zaza, condei fǎrǎ fund, Umma cu arabescurile ei de cuvinte, Vlad cu micile sale metafizicalitǎţi, Gavagai cu turbinca sa plinǎ ochi de povestioare, Suzi curgândǎ, Vio cascadândǎ, Corcoran şi Roza decupând câte-un clin de l’oeil bruxellez şi Domnul Cavaler pe care-l aduce vântul de prin toate zǎrile literare în Bucureşti, Hiacint cu visele ei de-o generozitate şi gingǎşie nemaivǎzutǎ, Amoralul cu jocurile lui care câteodatǎ mǎ enerveazǎ, dar mereu mǎ ţin în şah, Abd’Allah cu pulpanele sutanei sale de “scholar”, Jen cu sinceritatea dezarmantǎ, Iulian Tǎnase baletând suprarealist şi (în)cununat de poze, Luciat din pricina cǎreia poftesc la cǎrţi mai ceva ca o gravidǎ, rǎsturnarea cǎruţei corpului în poziţii dizgraţioase, cu gura cǎscatǎ pânǎ la urechi la posturile lui Darius, Monica şi înverşunarea ei fǎţǎ de cuvinte ciunge, ranturile rǎutǎcioase ale Anei Utopic, observaţiile pro-hobbitive ale lui Emil Brumaru, sau avalanşa de veşti de la prieteni care-şi varsǎ simţirile pe câte-o paginǎ a lor.

Doar nu credeaţi cǎ-i ţin la blogroll din politeţe? Sau cǎ-i fac gazetǎ de pǎrete?

Enfin, capriciile piticilor sunt cunoscute, de multe ori aceştia nu aduc în bot cuvinte demne de blog şi nu se lǎfǎie printre limbi slobode şi ascuţite împreunate cu minţi treze şi ciomage bune de cârpit pe spate propoziţii. Şi când piticii îşi varsǎ cuvintele PMSian îmi trag capa de invizibilitate pe cap şi bag capul la cutie şi strâng din fǎlci şi îmi umplu gura cu vatǎ de zahar[Dac-aţi vedea ce cutie mişto am, cu broderii medievale şi gargui de pazǎ. Am şi clopotniţǎ plinǎ de bâte de baseball, de unde şi expresia inglejilor “she has bats in her belfry”].

Pam Pam...

De-ale gurii, de-ale ochilor

La caldura cuvintele se usuca si se chircesc, se imbolnavesc, se inneaca in apa din stomac, si in sudoarea care curge garla, se tarasc ca prin desert sau se incurca in par.

Si cand se face frig si gurile se deschid ca sa indese inauntru mancari, rasar din osanza cuvinte si oamenii vorbesc cu gura plina din tot corpul.

Acum c-am lamurit astea nitel mi-am prins antenele ochilor in campania de promovare a bibliotecii metropolitane careia ii zicea Ion Creanga cand eram eu mica si pe care am devalizat-o grav de tot Jules Verne-ul pe care-l aveau ei si eu nu in vacanta dintre a doua si a treia
[Apoi am facut indigestie de domnul Iulica si nici nu mai vreau sa aud de dansul], apoi am cules cartea copilariei mele din ea Omul Amfibie... si alte asemenea nazdravanii. Cert e ca locul e dragut si renovat si primitor, mare diferenta de rafturile pline de praf de 2 degete si cartile ferfenita pentru copii cu coperte in ruseste.
Oamenii astia au in plan cresterea unei biblioteci sonore pentru ambliopi o idee cel putin draguta si misto. Cica or sa aiba si un festival si un concurs de poezie cu toate acadelele si acareturile trebuincioase unei biblioteci frumoase.
Blogul lor e piarisit si plin de afise de promovare pentru doritori, e prietenos si e tanar si mie ,una, imi face pofta s-o vizitez.
Pasol, na turbinka!
Dau si cu link droppingul imediat si cu afisul aratos de mai jos:

Ladies and gentlemen,
Tadaaam

Comic relief

Banc inspirat de o insemnare de-a lui gavagai:
Pe vremea impuscatului la macelarie, stiute fiind conditiile din vremurile de aproape de apusul regimului, dialogul se desfasura in felul urmator:
- Domnisoara, gheare de gaina aveti?
- Avem.
- Dar, domnisoara, cap de porc aveti?
- Avem.
- Si totusi limba de vaca aveti?
- Da.
- Doamne, ce monstru ingrozitor trebuie sa fiti!

Radem, glumim, dar nu parasim incinta

Nu pot sa ma abtin sa nu fac nitel misto de atitudinile a la Jandarmul de la Saint Tropez [cand cauta plajile de nudisti ca pe oua de potarniche] ale mater familias, Melania Vergu gazetara extraordinaire, care impreuna cu familia extinsa de babute din bloc brodand la etamina, pe langa cel mai nou model de mileu, dau din andrelele falcilor despre toate rudele cumnatului verisoarei de-a zecea a ginerelui nepotului vecinei de palier.

Acum doua zile victimele luata in coarne de cetateanca respectabila au fost cuplul de la Gramo's World, luati la trei pazeste nu pentru vreo "crima" impotriva sistemului de invatamant cum ar, hm, sa zicem faptul ca unii profesori nu-si fac materia, nu dau pe la cursuri, dau note din burta sau isi fac din curs o varza creata, caci stim bine ei nici n-au vrut sa ajunga profi, sau si mai bine, isi iau un soi de sabbatic impromptu in care studentii sunt fericiti ca nu trebuie sa stea poponet la o scoala pe care oricum nu vroiau s-o urmeze, iar profesorul isi plimba persoana augusta pe unde-i trazneste prin cap.

Nu, doamne fereste, astea nu sunt contraventii, astora nu le putem "da la botoapa". Insa putem mintenas sa ne dam in stamba, ca un tabloid ce ne aflam, ne duce capul usor, si susurand cuvinte otravite la verticalitatea morala a unui profesor care se arata in batatura sa in costumul lui Adam impreuna cu sotia, sa pozam in savurosul si ridicolul de Funes. (Macar daca ar fi un show umoristic, dar asa e doar de un prost gust feroce, si da dovada unei minti incuiate si complet lipsita de profunzime).
Nudismul, dupa mine, e o afirmatie cat se poate de valida a unor convingeri extrem de serioase referitoare la libertatea de exprimare, e un protest valid impotriva unor rigori inutile si pline de herringi rosii a unui cod de conduita care este compus din constrangeri inguste si
Omul in pielea goala nu e cu nimic mai putin om decat omul incotosmanat in 100 straturi. Mai grav e cand in loc de piele goala, intervine omul in capul gol. Totusi departe de noi o denigrare a capetelor mai "usoare" decat media [n.b. mass-media].
Inca o chestie fie zisa, provin dintr-o familie in care nudismul se practica in mod curent pe plaja de la 2 Mai, am fost crescuta in spiritul libertatii in gandire si mai ales in a vedea dincolo de pielea oamenilor,de a cauta lucrurile importante cu adevarat, cum ar fi neuronu', virtutile si principiile necesare, folosirii lui.
Eu nu sunt nudista pentru ca nu-mi place corpul meu asa cum e, dar asta nu ma face sa nu-i admir pe cei care au curajul sa scape de haine si sa-si accepte conditia, doar am crescut vazandu-i in fiecare vara si mi s-a explicat corect si clar alegerea acestui tip de approach.
Nu numai asta, dar Gramo's world este totusi cuibusorul lui propriu de nebunii si articolul respectiv e ca si cum ai navali in casa cuiva si l-ai intreba de ce cand face dus e dezbracat. Apoi i-ai da o amenda ca pe sub haine are piele.

Si sincer, nu mi s-a parut niciodata ceva deplasat, urat, direct vulgar sau sexual in asta. Dar Tata Melanica, care a probabil crescut in regimul terorii de a pastra aparentele, de a nu depasi linia cand facea bastonase, de a invata pe dinafara principiile "history with a communist facelift", a luat un bulgare de noroi [ca tot n-a nins, sic] si si-a facut cap de afis cu dansul.
Cat despre domnul lector Stefanov, mi se pare ca argumentatia dansului este eleganta si cat se poate de corecta, ca ofera un spatiu propice dezbaterii sustinute si ca nu-si iroseste timpul aruncand acuze in stanga si-n dreapta, improscand cu alti bulgari. Gramo's world e simpatic, personal, destept,amuzant, plin de informatie si deschis tuturor. Intrebarea mea: stimati jurnalisti de la Gandul, maine veti declara sezonul deschis la vanat vrajitoare?
Fara a suna lacrimogen, articolul vostru a pus in pericol viata copilului domnului Gramo-boy si mi se pare un pret pe care nu prea-l puteti compensa prin nasterea unui articol.
Ma dezgusta faptul ca multi nu vad dincolo de nuditate, multe actiuni neconventionale sunt vazute ca un simplu display de exhibitionism. Si intr-adevar am crescut in mijlocul unei filozofii unde Sit-In-ul pentru pace al lui John Lennon si al lui Yoko Ono erau apreciate la justa lor valoare si nu vazute ca un display inutil. Gesturile, fie ca vrem sau nu conteaza, poate ca-n sufletul meu se ascunde o arzatoare de sutiene, dar jur, ca daca se organizeaza protestul nud de care se vorbea, particip. [in ciuda faptului ca multi dintre dumneavoastra ar putea orbi subit, ca-n clientul Saramago].
Sunt numeroase exemple de fotografi care si-au explorat viata personala in fotografiile lor, transmitand intimitatea si frumusetea corpului gol. Una din aceste preferatele mele este Sally Man . Ea a aratat ca universul unei familii in toata apropierea ei are ceva inviolabil in ciuda portretizarii nude, are ceva in care misterele isi tin gaura cheii infundata cu hartii de guma de mestecat si limbajul ramane un cod secret specific fiecarei familii.

Si-acum dau legatura lui Maréchal des Logis-chef Ludovic Cruchot si boacanelor sale sau maicilor ursuline care nu se sfiesc sa depaseasca limita legala de viteza cu Peugeuot-urile lor.

Vorbiti cu robotul

.... Tzaaaar, tzaaaar, tzaaaar [si nu ala care a fost candva la Petersburg si Moscova]

Merimeri are un moment de maxima vacanta de blog. In cadrul acestei vacante se va delecta cu:

• buchisitul pentru sesiune [prezenta din plin in viata dansei]
• aruncatul cu pisica treispe in munca de la traduceri et comp.
• ba chiar, va da tarcoale noilor birjari de la mediapro
• mai ales, cu indragosteala maxima nou-descoperita pe care si-o poarta mandra pe toate coclaurile ca pe un semn de buna purtare [in forma de organul proverbial] si si-o zambeste de la un colt al urechii la celalalt odata la cinci minute.
• fortele merinoase se vor teleporta pe nimic.org in curand deci pregatiti-va condeiul cu care sa admonestati blogrollul. Si ca phoenixul o sa-si ridice ciolanele nu din propria-i cenusa, ci din nimic[.org].
• Pssst! Blogul nou al imparatului Tsavatar si-a facut intrarea prin cezariana azi-noapte. Luati-l la o tura, puneti mana pe vasilica, pupati-l sub vasc, calcati-i in batatura. Dar cu masura :P
  

Deci shhhh....
Lasati taclaua dupa beep si va voi raspunde doleantelor la intoarcere.

Pregatiti recamierul!

Aveam de gand sa fac un review cu multa sare, piper si barfe, burdusit de informatii despre Sofa Surfers. Dar m-am razgandit pe ultima va las voua placerea de a descoperi ce si cum. Pentru ca nimic nu se compara cu experienta unui concert asupra urechii virgine.
Instead va rog sa va pregatiti moodul de Garfield, sa va lungiti confortabil in mintea personala si sa muscati cu pofta din ce vi se pregateste si anume concertul de sambata din Club Eclipse al gastronomilor de chill, dub si rock imbinate intr-un melanj care va va salta ceara din urechi si va va gadila nervul auditiv.
Biletele va vor usura de 150 de mii, dar inima vi se va usura cu mult mai mult de-atat.
Dau si-un link ca sa nu bateti din buza pana atunci: Jukebox

Un eveniment cu sprijinul prietenilor luptatori cu condeiul Oricum

She shoots, she scores! Homerun!

Intrucat Azazazelo m-a improscat cu a sa leapsa si n-am incotro decat sa scotocesc prin sertarele memoriei de recenta absolventa a doua cicluri scolare si sa scot din sertarelu' sinapselor diversele delicatesuri, ghiveciul de oameni care au incercat sa ma faca sa ma simt dirijata catre un oarecare Kalos Kagathos. N-au fost foarte multi, dar stiti voi multi chemati, putini alesi.
[cu warningul de rigoare ca va fi plin de sentimentalisme, dulcegarii si amintiri complet indescifrabile.]

1. Capul listei, madama care m-a transformat din copchilu' care citea mereu pe sub banca regardless of peisagiul orei care activa in fata mea [welcome to my virtual clasa a opta] in al de-si spunea cu gura mare si zambetul pe buze ideile nastrusnice care-i sareau din carti in creier cu un debit verbal asemanator niagarei involburate si un entuziasm tip tsunami [ca sa incheiem ciclul de metafore apoase]. Deci, filmata in contraplonjeu, o doamna uscativa, inalta cu pometi ascutit si ochelari de albina, postura semeata si cuvinte potrivite in sensul arghezian, a intrat madam in viata noastra de clasa a nouaioti cu mintea curata. A scos in buna parte oameni care citind cu sufletul la gura ceva isi pun la sfarsit intrebarea de ce li s-a oprit rasuflarea. Cu glumele dansei despre Caragiale si comunisti si bagheta ei de miununi din dosul cartilor, o nominalizez pe doamna Aura Arachelian si lumea ei unde daca nu gandeai ce spuneai/scriai o luai in bot scurt si la obiect cu nota 4. Si-asa se largi orizontul unora fara forta, fara "prostilor", fara "lectura obligatorie" de scoala generala. Literatura romana? Vezi-ti de treaba c-am fost instruiti in misterele literaturii universale cu stilul ei de a-ti da doar o directie si a nu-ti stirbi din placerea ajungerii pe cele doua piciorute la solutii mistoace.
*inca o metanie pana in pamant catre ea*

2. Miniona, energica, hipioata cu par roscat strans in coada, fana a picioarelor goale si ale toeringsurilor, zeita a lucrurilor marunte si a limbii vii, coordonatoare a Brainstormingului, trupa de teatru in care a crescut in liceu o generatie. Prima mea intalnire cu Ilinca pe taramul Olimpiadei Nationale la Limba lu' Shakespeare si a lui Joyce s-a desfasurat la intersectia dintre entuziasmul meu fara directie si pasiunea ei ca profa.
Genul de prof de care te apropii trup si suflet, cu care te imprietenesti cu care ajungi sa imparti mult mai mult decat admiratia sau sa-i sorbi cuvintele si/sau glumele, poreclele si cursurile de oratorie. 24 de voinici in clasa a noua i-au fost dati pe mana ca sa faca din ei oameni care sa se exprime in mod coerent si creativ, cei 24 de voinici au ajuns sa bata la celelalte odoare de la nationale ca la fasole prin structura si limb-ascutita in salile Cosbucului. Si-au tot batut si vor mai bate.Unul dintre putinii profi care lasa la o parte bariera dintre discipol si maestru, care se indragosteste de elevii lui ca-n Grecia antica. Emana caldura si pasiune si frumusete prin fiecare gest al ei si mai ales pe Ilinca poti s-o iubesti si s-o respecti [pentru ca la capitolul dreptate e neintrecuta si dreapta ca lama unui cutit] in acelasi timp. Ar putea fi cu usurinta numita Musa.Si toate cadourile ei de la pregatiri, atentiile ei si vorbele ei care ating mereu tinta, care citesc omul pe dinauntru.
Acum s-a transformat in director al Colegiului Bilingv si are mai multi copii in grija care au invatat ce inseamna sa comunici cu al de tine fraiele scolii, ce inseamna sa incurajezi initiative, ce inseamna sa te tii de initiative etc. Dar pentru mine totul a inceput in sala 16, s-a continuat pe plaja la 2 mai cu nisip in suflet si clatirea gurii cu vin [care dezleaga limba fara a fi nevoie sa iei doua pietre-n gura] si nu cred ca va inceta vreodata. In plus, cateva randuri nu vor fi niciodata de-ajuns s-o contina pe Ilinca oricat m-as chinui. Nici chiar o poza. Cel de-al doilea loc unde se potriveste perfect e la 2 Mai.

3.Trei, Domne si toti trei unu si unu, freshly picked de mana unui papusar inteligent ca sa ma tot impiedic de ei in formare.Domnul Sandoiu, desi nu fu nici o clipa le maitre du catalogue intrucat cursurile lui au fost surghiun voit al meu, m-a luminat despre ce si cum cu Sofia asta si iubirea de sofica. Intr-o sala de la facultatea de filosofie de la ora 8-9 dimineata in fiecare sambata si pana la patru se intamplau [se mai intampla si acum] minuni in sensul limpezirii mintii. Un domn micut cu barba aproape blonda, cu miscari agitate si cu o scanteie atat de scaparatoare in ochi de ziceai ca poate sa dea foc lumii printr-o ocheada cu gand la filosofie. Legaturile lui si povestioarele, felul in care orice idiot, neatent, loaza, semidoct, pasionat, nebun, cunoscator, iubitor, amator [ma includ in prima categorie desigur] care-i auzea prelegerile pleca imbogatit cu gura cascata si cu niscai intelegere in suflet asupra acestor fenomene. Era imposibil sa nu pleci cu tasca creierului arzanda si sa te simti ca la Craciun dupa un curs de-al lui. Fara un stil de predare strict limitat in timp si spatiu si fara ifose de "voi nu stiti" "voi nu intelegeti". Domnule Sandoiu, work your magic on us! El a facut din CEX [Centrul de Excelenta in Filosofie] o scoala de educatie pe stil antic unde poti invata latina si greaca veche pe langa Istoria Filosofiei. Cu el mai poti spera la un Summa Bonum.

4.Tot din ciclul profe de engleza care mi-au flabbergastuit existenta mai face parte si Miruna Carianopol, prototipul doamnei, varianta in limba engleza a doamnei Arachelian. Cum stateam noi 24 cuminti "shiny eyed and bushy tailed" si asteptam scamatoriile dansei literare care ne incurajau sa gandim, sa trecem peste comentariile de suprafata, sa ne folosim tot arsenalul de valori din spoiala noastra de cultura, care ne amintea de ce iubeam cartile si de ce ajungeam fara sa ne dam seama sa traim in ele. Respectul pe care-l am pentru dansa este nestirbit pana in ziua de azi, faptul ca era o femeie de fier si o profesoara extraordinara nu pot fi puse in cuvinte. Si toti care au incercat sa faca asta au aflat cuvintele neimblanzite pentru puzderia de amintiri care-ti brazdeaza capul.

5.E solida, tunsa unu, cu ochi vii si haine curajoase, agitata si necrutatoare. Iti preda totul intr-o franceza fara cusur, dar fara ascunzisuri. Pazea ca-l scoate pe Saint-Ex[Vol de nuit] sau pe Prevert din geanta si te pune sa-i comentezi in impiedicata ta franceza, in frica reverentioasa pe care o ai fata de madama "cu bollocks". Nu e tocmai deschisa la minte, are multe slabiciuni si judecati gratuite, insa este bridgeomana, dedicata, mare schioare in Austria si Frantozica. Traieste intr-o paradigma vestica in care ar vrea sa ne aduca si pe noi. Cred ca-l dispretuieste pe Hugo si vetustitatea lui, se lupta ca o leoaica pentru elevii ei de la dirigentie, este un mare diplomat si o juge a tuturor. Cu toate judecatile gresite si increderea ei absoluta in propria-i mana cu care imparte dreptatea, e de o frumusete incredibila la suflet, cu toata masca ei de putere e vulnerabila si extrem de dezorientata in toate disciplina ei de fier. Si asa mult am invatat de la ea incat din cand in cand imi fac curaj sa incep cate o scrisoare pentru ea si poate o sa vada ca nu sunt chiar asa dezordonata la suflet precum par.

Intrucat pleiada de 5 profesori care mi-au dat cate-un sut in fund metaforic vorbind si mi-au fortat pasii inainte s-a incheiat, n-am sa uit sa mentionez ca au mai fost destui pe care i-am iubit si carora le-am luat partea buna indreptar in viata, cei care m-au invatat sa zic verde-n fata[ahoy, Magistra], m-au facut sa rad pana nu mai auzeam bine [Roxana si-ale sale ore], m-au invatat sa fiu bataioasa ca un mustang doldora de informatie si/sau venin [Domnule Riegler, vous etes ma victime! Monsieur Iancu cum era cu copy-paste?], sa iubesc ceva ce nu ma intereseaza numai din cauza entuziasmului turnat in materie [Cum era cu departarea Pamantului de Venus in cifre si ani lumina, Doamna Tesleanu?] etc. Multumesc si bunelor ca m-au rasfatat, relelor ca m-au calit si tuturor in total ca m-au adus in libertatea propriului clopot de sticla pe care-l tot crestez.

Dau cu leapsa-plague in Monstruoasa Coalitie [si de la Monsieur Snowball si de la Trotsky], in Corina cea de peste ocean si in de ce.

>:) astept sa va conformati or else...

P.S. Aicea e loc doar pentru maestrii in carne si oase, intrucat spiritualiceste indrumatorii mei sunt fara numar, fara numar...

Unde ni se arata blogu'

[Warning: abuz de rimglis grav si intolerabil pentru purismul de care da dovada pe alocuri blogosfera. Stimate domn Pruteanu, intrucat imi surade ideea de a numi laptoapa "culme de poala" va astept cu un mail pe adresa redactiei.Injuriile eventuale vor fi primite cu salve si trambite.]
The Trotsky, The Tsavatar, The world and their very own oyster/cloister.
Acesti monstri sacri ai vorbitului despre totul nimicului si nimicul totului capata de la Tushica [adica mandea] cate o acadea blogaristica.
Some call it mumbo-jumbo, some call it "twinkle, twinkle little star", some call it lame, and some call it "dubioasa coalitie" but all of them call upon it with utmost respect.
I give thee bomboana de pe coliva, robinetul de aur, clocitoarea cu ultraviolete, locul unde se ajunge de la radiohead la pokemon, de la occam la web 2.0, de la baudrillard la cutia poleita cu imagini in intorsaturi de condei-fulger si rationamente intepacioaso-intelectuale: Imparat si proletar.
One team to blow up all, one team to mind them, one team to draw withall and in the dumbness smite them.Ahoy there, mateys!

Imperatorul Tsavatar - cel cu o postura grandissima si cu o inteligenta monstruoasa

[aww, he had his eyes shut :P]













Umilul speaking volumes Trotsky -- fiul ploii de aur meets creierul zeitei care da cu capul [Atena, evident]














[Da cu clickul ca nu faci febra musculara!]