Tuesday, February 27, 2007

Dipstractie




You're Love in the Time of Cholera!

by Gabriel Garcia Marquez

Like Odysseus in a work of Homer, you demonstrate undying loyalty by
sleeping with as many people as you possibly can. But in your heart you never give
consent! This creates a strange quandary of what love really means to you. On the
one hand, you've loved the same person your whole life, but on the other, your actions
barely speak to this fact. Whatever you do, stick to bottled water. The other stuff
could get you killed.



Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

Acum, moi-meme, zic ca astia de la Book Quiz m-au prins.

Daca e ceva de care sunt vinovata aia e emanarea de aparente. Sunt level 12, ma jur.


Wednesday, February 21, 2007

De jolies pensées interlopes

Pénélope

Toi, l'épouse modèle, le grillon du foyer,
Toi, qui n'as point d'accrocs dans ta rob' de mariée,
Toi, l'intraitable Pénélope,
En suivant ton petit bonhomme de bonheur,
Ne berces-tu jamais en tout bien tout honneur
De jolies pensées interlopes?
De jolies pensées interlopes...

Derrière tes rideaux, dans ton juste milieu,
En attendant l'retour d'un Ulyss' de banlieue,
Penchée sur tes travaux de toile,
Les soirs de vague à l'âme et de mélancolie
N'as tu jamais en rêve au ciel d'un autre lit
Compté de nouvelles étoiles?
Compté de nouvelles étoiles...

N'as-tu jamais encore appelé de tes voeux
L'amourette qui passe, qui vous prend aux cheveux ?
Qui vous conte des bagatelles,
Qui met la marguerite au jardin potager,
La pomme défendue aux branches du verger,
Et le désordre à vos dentelles?
Et le désordre à vos dentelles...

N'as-tu jamais souhaité de revoir en chemin
Cet ange, ce démon, qui, son arc à la main,
Décoche des flèches malignes,
Qui rend leur chair de femme aux plus froides statues,
Les bascul' de leur socle, bouscule leur vertu,
Arrache leur feuille de vigne?
Arrache leur feuille de vigne...

N'aie crainte que le Ciel ne t'en tienne rigueur,
Il n'y a vraiment pas là de quoi fouetter un coeur
Qui bat la campagne et galope!
C'est la faute commune et le péché véniel,
C'est la face cachée de la lune de miel
Et la rançon de Pénélope,
Et la rançon de Pénélope.

Thursday, February 15, 2007

Azkaban, Oz, Sf. Elena si Château d'If



Sau cum am devenit eu femeie intretinuta la cheremul apartinatorului

Intrucat salariul pe luna asta dus a fost impreuna cu Titanicul catre its "watery grave"[altfel nu-mi explic intarzierea], Vodafone in mare mila lor si prietenia catre abonati, se va da de trei ori peste cap si-mi va taia vorbitorul cel de toate zilele trimitandu-ma probabil intr-un loc mai rau de mii de ori decat inchisoarea datornicilor: In tacere.
De cand ma stiu [bine, nu ma stiu...dar pretind de dragul imaginii], n-am izbutit niciodata sa tac din gura, sau sa-i cred pe fariseii propovaduitori ca "tacerea e ca mierea" ori ca ar mai avea si alte nuante suflate cu aur. Mai mult am sustinut, sus si tare intr-un cadru academic controlat, ca tacerea omoara sau, in cel mai bun caz, dauneaza grav sanatatii.

Aceasta ne duce la actul josnic de a-mi vinde pielea si libertatea de decizie consortului Proclet, care intr-un interviu recent [prin amabilitatea Vodafone, deasemenea], mi-a declarat urmatoarele replici nemuritoare:
- Deci, femee... Acuma munceste ca te intretin eu contra unor servicii personale nelimitate platibile retroactiv.
- Aha, retroactiv, asta insemneaza ca primesc favorul banesc si apoi o iau la goana activ cu cartea de credit intre dinti [ca piratii?].
- Ba nu, c-am sa te leg de pamant ca pe iobagi! Am sa-ti pun colier ca-n Prison Break. Sau chiar un cod de bare, ceva...
- Da', as indrazni sa pledez pentru o ghiulea de tun pe care s-o plimb in urma? Un look de Jean Valjean? Asa in loc de Product Placement?
- Nici nu intra-n discutie. Daca-ti pun ghiulea, ai sa obosesti. Si tu cand esti obosita nu esti buna de nimic.
- Ntz. Da' tu cand m-ai vazut odihnita?
- Apai, niciodata, ceea ce spune multe despre tine.

Acuma, daca ne luam dupa Prison Break, ma duc sa scot agrafele, pilele, lopetile, explozibilul din cartofi, furculitele de la cantina, speraclurile, nevestele cu fuste lungi si alte unelte care mi-ar fi de folos in eliberarea mea de sub tirania consortului.

Pssst! Ignorati tatuajul de pe antebratul stang.
Vive la liberte! [l'enfant de l'Anomalie]

Inchisoarea imprimata aici

Remedii pentru ochi vineti



Remedios Varo isi intindea itele picturilor incet-incet printre gandurile mele si intr-o buna zi a sarit dintr-un tufis de linkuri, a scuturat din bucle vartos, mi-a suflat niscai praf de pusca in ochi si mi-a zis dezinvolta cu un suras hidraulic si arhimedic:
- Na, de vezi!
Eu, dornica s-o prind de forta centrifuga:
- Domnisoara, dar se poate....?
Ea, cu-o sfichuire din pensula desirata plina de terebentina si scrasnind din coiful facut din Gradina Desfatarilor Pamantesti care-i trona indesat pe capatana, clipi complice:
- Facem un sodron? Tu arunci cu piatra si eu numar...
- Dar de sarit cine sare?
- Pai cine-ntreaba, normal.
In sinea mea, "Harst, iar m-au luat la trei pazeste suprarealistii astia!Acu' arunc cu pietre in intelepti si mai tre sa mai si patinez pe margelele de sticla."
Atunci m-am legat la toti ochii strans, mai putin la cei ai mintii si-am inceput sa sar din panza-n panza, pe razboiul ei de tesut. [mereu cand spun razboi de tesut ma gandesc la cum se lupta corp la corp firele din razboi si la urma se iau in brate rupte si betegite de tesator, care vine cu vatala si le zbrobeste rascoala] . Trei ore mai tarziu, lac de sudoare, cu degetele pleostite de la atata aratat, cu gura latita de la atata mirare [si de la spaniolescul "mirar"] precum si plina de ganduri care mai de care mai batute-n cap [daca bati bine in cap sunt convinsa ca sare un capac si iese pasta buniceasca de fasole, si daca bati rau iese salata de vinete], dau sa scot esarfa de la ochi ca sa fac lumea in 3d si ma trezesc fata in fata cu vagabondul ei, imi trage un pumn in stangul si fuge pe picioarele lui subtiri de goanga.
De-atunci prin ochiul aubergine vad doar fasii din panzele domniei sale, si cu dreptul ma uit mereu cu jind spre stangu'. Si-asa am devenit sasie.

Licori fermecate


Intrucat mi s-a taiat firul [nu, de la consumul excesiv de uiskan de Ballantine's Day] de la maiastra panza lunga si lata cat lumea, datorez temenele preaplecate Zazelei pentru neprezentarea haiducei de manusa alba [adica femeia autostrazii... keep in mind the highwaywomen please] si restului de cetitori bravi pe baricade.
De altfel subiectul biletelului de sub presul zilei de azi sunt licorile injectabile sub imperiul carora stapana contrariilor isi desfasoara activitatea impulsiva si hiperactiva zilnica. Si without further ado:
Prietenii mei din frageda copilarie, The Four Brothers, Acceleratul de Manhattan opreste in gara cafe-au-lait. Imi oferiti manusita stimate Proclet?
Acuma io stiu ca-n vagoane nu se mai fumeaza, dar Acceleratul de Manhattan sunt "smokin'".
Mica oda cafelei crescute-n ibric si culesului cu maini de sri lancioti Earl Grey, dara.

P.S. Ca sa nu ziceti ca sunt insensibela la Sf. Imbuibila [ziua in care fiecare femela este obligata sa-si inchida gura pentru ingurgitarea de cantitati de ciocolata fara precedent] mica Meri va va grai ca pentru dansa acest Sf. se calculeaza prin urmatorul algoritm: nici o ocazie + ocazie ivita = o ocazie in plus. Deci, dat fiind ca dom' Proclet n-o zice cum respira si io nu-i raspund cum inspir [sau cum imi vine inspiratia]: Lav iu mor. [nu ca ursul din padure care zice mor mereu ca sa atraga fetite filantroape intre falci].

P.P.S. Imaginea desenata prin anii '70 sta cu chiria la dansii

Wednesday, February 07, 2007

Sonata cu multe "cum..."


Azi va spunem pe stil american si far' de frica cum si-a adus madama cea cu biciul pe pitici de ceva ce n-a mai ascultat demuuult, de cand isi atineau discurile itinerariul in picap si se spalau in razele disdediminetii cu ape de pe geamurile mansardei vaste din Aviatorilor prin ale carei camere misterioase si-a plimbat madama copilaria.
Sa va divulgam mare secret mare, cocoana se reimprieteneste cu muzica clasica, si-si plimba urechile dealungul unor amintiri indepartate si pline de panze de paianjen cu aceasta ocazie.
La rand pe agenda de azi e minunata Sonata Kreutzer[adecatelea Sonata 9, Op 47 in La major], asa cunoscuta si iubita, care ti se cuibareste in urechi ca pelteaua de gutui si coji de portocale din camara, care iti cerne gandurile asezandu-le la raport, prezentand pusca, facand piruete in secret pe loc repaos.
Ma uit cu mintea spre momentul cand a scris-o Beethoven pentru George Bridgetower cu dedicatia: Sonata per uno mulaticco lunattico si cum la sfarsit ea a ajuns pe nedrept dedicata lui Rudolph Kreutzer din cauza unei insulte aduse de Bridgetower unei prietene a maestrului.
Cum dupa masura 35 din prima parte Beethoven a scris o bucata pentru pian care se repeta da cappo al fine, si in timpul primei auditii, exact la reluarea frazei, Bridgetower s-a asortat perfect cu pianul...
Cum Kreutzer avea sa declare ca Beethoven n-a inteles vioara niciodata, ca partitura de vioara e mult prea complicata si n-avea s-o cante in veci, chiar daca purta numele sau.
Apoi vazand Sonata minunata ca invapaietoare de pasiuni intre nevasta lui Poznisev si violonistul ei, cum notele i-au pecetluit destinul. Si in final cum vioara scapa mereu in tanguirea ei eluziva, caci proza sotului e-n sosete si nu se cade. De-altfel, amicul Tolstoi avea de bifat o concluzie pe masura.
Si te gandesti cate se ascund in dosul primei parti feroce si agitate ca o poveste care se tese pe loc, ca un secret zbuciumat, ca o criza de isterie, ca o girueta subreda in timpul unei furtuni, apoi cum isi unduieste corpul molatec de demoazela dormitand pe-un divan in partea a doua punctat pe alocuri cu cate o trezie si in final isi poarta corpul in ritm de tarantella ca o juna nimfeta fugarita de baietu' , din dosul fiecarui copac ivindu-i-se fata si spinii cautand sa i se infiga in condur ca sa joace si ei tontoroiu' de "puppy love".
Si-apoi te uiti prin pacla de intamplari la Bridgetower inmormantat sub numele unei femei, traind in saracie lucie pana la moarte si gandindu-se cum i-a smuls maestrul manuscrisul chiar in seara in care i-l daduse si cum il merita, cum in mestesugul cu arcusul, sonata era scrisa pentru el.


Coperta de la editia Pandora M a cartii, d-acilea

Cantecul streinului


Caci asa lasi in urma pieile altora ca sa locuiesti sub alte piei mai vesele si mai potrivite, nici prea mici si nici prea mari.
Si-atunci ii canti streinului impacandu-te cu el pentru ca i-ai largit pielea si i-ai lasat mizerie pe dinauntru.
Pe la colturi insa iti ingropi gandurile si visele stranse frumos in nuci impreuna cu sipetul de vorbe in noua piele care-ti vine turnata si te simti la randul tau ca un cufar pentru celalalt. Arunci o ocheada in departare streinului si iti vine sa injuri, dar preferi sa faci pace.

The Stranger Song

by Leonard Cohen


It's true that all the men you knew were dealers

who said they were through with dealing

Every time you gave them shelter

I know that kind of man

It's hard to hold the hand of anyone

who is reaching for the sky just to surrender

who is reaching for the sky just to surrender.



And then sweeping up the jokers that he left behind

you find he did not leave you very much not even laughter

Like any dealer he was watching for the card

that is so high and wild

he'll never need to deal another

He was just some Joseph looking for a manger

He was just some Joseph looking for a manger.



Poza pescuita de-aici

Radem, glumim, dar nu parasim incinta


Nu pot sa ma abtin sa nu fac nitel misto de atitudinile a la Jandarmul de la Saint Tropez [cand cauta plajile de nudisti ca pe oua de potarniche] ale mater familias, Melania Vergu gazetara extraordinaire, care impreuna cu familia extinsa de babute din bloc brodand la etamina, pe langa cel mai nou model de mileu, dau din andrelele falcilor despre toate rudele cumnatului verisoarei de-a zecea a ginerelui nepotului vecinei de palier.

Acum doua zile victimele luata in coarne de cetateanca respectabila au fost cuplul de la Gramo's World, luati la trei pazeste nu pentru vreo "crima" impotriva sistemului de invatamant cum ar, hm, sa zicem faptul ca unii profesori nu-si fac materia, nu dau pe la cursuri, dau note din burta sau isi fac din curs o varza creata, caci stim bine ei nici n-au vrut sa ajunga profi, sau si mai bine, isi iau un soi de sabbatic impromptu in care studentii sunt fericiti ca nu trebuie sa stea poponet la o scoala pe care oricum nu vroiau s-o urmeze, iar profesorul isi plimba persoana augusta pe unde-i trazneste prin cap.

Nu, doamne fereste, astea nu sunt contraventii, astora nu le putem "da la botoapa". Insa putem mintenas sa ne dam in stamba, ca un tabloid ce ne aflam, ne duce capul usor, si susurand cuvinte otravite la verticalitatea morala a unui profesor care se arata in batatura sa in costumul lui Adam impreuna cu sotia, sa pozam in savurosul si ridicolul de Funes. (Macar daca ar fi un show umoristic, dar asa e doar de un prost gust feroce, si da dovada unei minti incuiate si complet lipsita de profunzime).
Nudismul, dupa mine, e o afirmatie cat se poate de valida a unor convingeri extrem de serioase referitoare la libertatea de exprimare, e un protest valid impotriva unor rigori inutile si pline de herringi rosii a unui cod de conduita care este compus din constrangeri inguste si
Omul in pielea goala nu e cu nimic mai putin om decat omul incotosmanat in 100 straturi. Mai grav e cand in loc de piele goala, intervine omul in capul gol. Totusi departe de noi o denigrare a capetelor mai "usoare" decat media [n.b. mass-media].
Inca o chestie fie zisa, provin dintr-o familie in care nudismul se practica in mod curent pe plaja de la 2 Mai, am fost crescuta in spiritul libertatii in gandire si mai ales in a vedea dincolo de pielea oamenilor,de a cauta lucrurile importante cu adevarat, cum ar fi neuronu', virtutile si principiile necesare, folosirii lui.
Eu nu sunt nudista pentru ca nu-mi place corpul meu asa cum e, dar asta nu ma face sa nu-i admir pe cei care au curajul sa scape de haine si sa-si accepte conditia, doar am crescut vazandu-i in fiecare vara si mi s-a explicat corect si clar alegerea acestui tip de approach.
Nu numai asta, dar Gramo's world este totusi cuibusorul lui propriu de nebunii si articolul respectiv e ca si cum ai navali in casa cuiva si l-ai intreba de ce cand face dus e dezbracat. Apoi i-ai da o amenda ca pe sub haine are piele.

Si sincer, nu mi s-a parut niciodata ceva deplasat, urat, direct vulgar sau sexual in asta. Dar Tata Melanica, care a probabil crescut in regimul terorii de a pastra aparentele, de a nu depasi linia cand facea bastonase, de a invata pe dinafara principiile "history with a communist facelift", a luat un bulgare de noroi [ca tot n-a nins, sic] si si-a facut cap de afis cu dansul.
Cat despre domnul lector Stefanov, mi se pare ca argumentatia dansului este eleganta si cat se poate de corecta, ca ofera un spatiu propice dezbaterii sustinute si ca nu-si iroseste timpul aruncand acuze in stanga si-n dreapta, improscand cu alti bulgari. Gramo's world e simpatic, personal, destept,amuzant, plin de informatie si deschis tuturor. Intrebarea mea: stimati jurnalisti de la Gandul, maine veti declara sezonul deschis la vanat vrajitoare?
Fara a suna lacrimogen, articolul vostru a pus in pericol viata copilului domnului Gramo-boy si mi se pare un pret pe care nu prea-l puteti compensa prin nasterea unui articol.
Ma dezgusta faptul ca multi nu vad dincolo de nuditate, multe actiuni neconventionale sunt vazute ca un simplu display de exhibitionism. Si intr-adevar am crescut in mijlocul unei filozofii unde Sit-In-ul pentru pace al lui John Lennon si al lui Yoko Ono erau apreciate la justa lor valoare si nu vazute ca un display inutil. Gesturile, fie ca vrem sau nu conteaza, poate ca-n sufletul meu se ascunde o arzatoare de sutiene, dar jur, ca daca se organizeaza protestul nud de care se vorbea, particip. [in ciuda faptului ca multi dintre dumneavoastra ar putea orbi subit, ca-n clientul Saramago].
Sunt numeroase exemple de fotografi care si-au explorat viata personala in fotografiile lor, transmitand intimitatea si frumusetea corpului gol. Una din aceste preferatele mele este Sally Man . Ea a aratat ca universul unei familii in toata apropierea ei are ceva inviolabil in ciuda portretizarii nude, are ceva in care misterele isi tin gaura cheii infundata cu hartii de guma de mestecat si limbajul ramane un cod secret specific fiecarei familii.

Si-acum dau legatura lui Maréchal des Logis-chef Ludovic Cruchot si boacanelor sale sau maicilor ursuline care nu se sfiesc sa depaseasca limita legala de viteza cu Peugeuot-urile lor.

Sunday, February 04, 2007

Curcubeu digestiv


Apai petrecui ultimele 30 de zile zugravindu-mi intestinele in cele mai noi guase. Cumparandu-mi vestminte noi pentru organele interne, reparand zambete sparte si cuvinte zise cu jumatate de gura rostite rotund, scotand de la naftalina idei, decorticand supararea din suflet si curbetizand pe ici si pe colo pe cine mi-a dat voie. Enervand oamenii in autobuze cu poezelele din suflet, facandu-mi julituri din neatentie, trecand strada pe unde nu trebuie, scaldand copacii dezbracati in panglici de mai si fiind extrem de absenta din orice activitate constructiva.

Si cum ziceam dac-ati vedea ce curcubee kitsch am in suflet, v-ati zice, ca am luat-o pe ulei si alunec rau. Patinez in tigaia sfaraitoare unde se imbata sensul si se casatoresc cuvantul cu inima intr-un menaj ciudat si imposibil.
Si-acum in premiera extraordinara: ce-am dezghiocat de pe flicar ca sa nu va mai bat la cap cu absenta dusmancei mea de moarte, Madam Elocventa, sora lui Retorica de la Vadu' Lat [mari maestre ale magiei cu cuvantul negru pe alb].
Din mansarda mea de la Conacul Vorba Lunga, de pe ulita Saracia Omului, Comuna Pacientii.


P.S. Postul asta a pornit de la Scoala De Facut de Toate.
P.P.S. De fapt v-am imbrobodit, toata poliloghia cu betie de sensuri mi se trage de la doi impiegati:
Procletu' si Carla Bruni [care iote ce debiteaza fara pic de consideratiune si rusine obrazului]

Despre Stupi



La fel ca universul sosetelor stangi si realitatea paralela a sosetelor drepte, sunt convinsa ca exista si o dimensiune unde se duc oamenii care dispar din viata noastra.
Seamana cu o pestera cu tavan inalt si multe galerii ramificate, unde fiecare-si are vastele apartamente, ca la hotel. Camerele parca-s cu niste sertare uriase, si ca sa ti se deschida sertarul apesi pe un tamburus si din ele sar locatarii cu bigudiuri si maturi si "nu vezi, ba nespalatule, ca e ora de odihna..."

Acolo salasluieste de exemplu madam invatatoarea care-ti inrosea obrajii de atatea palme, colegul de banca din scoala generala care te tragea de par, flasnetarul de pe Lacul Tei de langa parc, mosul si baba care tineau magazinul de vis-a-vis de liceu si strecurau impreuna cu descantecul "ia, ba, de-aici de la mosu" tigari clandestine, prietena cea mai buna din copilarie cu codite si catarata pe garduri, vecina care se certa cu pisica de mama focului in miez de noapte, toti fostii prieteni/prietene impreuna cu ale lor reprosuri si cuvintele incrucisate si intortocheata [caci amintirile frumoase le pastrezi pentru greoiul hiems al vietii] s.a.m.d.

Cred ca pestera ii inghite si pe oameni pe masura ce cresc. Adica acolo ai sa vezi Mariuta la 10 ani care a fugit din mine cand a implinit 12 ani, ai sa dai mana cu golanul care erai la 6 ani si cu concursurile de scuipat printre dinti si urmarit capra vecinului, ai sa-ti vezi mama la 20 de ani cu zambetul flecar si palariuta pe-o ureche.
Cand vine momentul sa-si ia talpasita, isi strang catrafusele, se sprijina pe baston, isi fac loc cu coatele si se carabanesc acolo.

Fiecare pacient isi are propria pestera a persoanelor disparute si cred ca toate astea sunt concentrate pe-o planeta care seamana cu un stup urias sau cu un musuroi in care fiecare-si tine haremul sau de oameni ingropati in uitaer. Exista procleti care sunt pierduti pentru mai multi asa ca unele sertare-galerii comunica si la colturi [ca la casele oltenesti] se intalnesc aia pierduti de acelasi vinovat sa mai zica cate ceva de dulce despre uitator...
In sfarsit in lumea aia e cate o dublura din fiecare din noi, sa vezi acolo razboiul clonelor. Hello, Dolly!
Din cand in cand mai ies si se intersecteaza cu peronul gandurilor altcuiva si mai ies nitel sa ia aer si-n lumea omului de langa. Pe cele pe care ti-e dor prin ceata de amintiri sa le vezi, le gasesti la ramboaca lui gavagai.

Thursday, February 01, 2007

Ferma de iepurasi


Multumita domnisoarei I., acum sunt o fana infocata a lui Adam Green si a melodiilor sale cu versuri cat se poate de neprietenoase de fapt, insa cu muzica relaxanta.
In cele ce urmeaza voi da un exemplu de cantec tampit care-mi aduce aminte de un episod din Fetitele Fortapufoasa in care fetitele cantau cu seninatatea copilariei lor si sadismul caracteristic: If I were a bunny-rabbit I would HOP ~ HOP ~ HOP! [on Mojo's Brain].

Tadaaaaa: Adam Green - Bunnyranch


Da, daaa....lasati melodiile happy-sappy sa vina la mine!

Si-acum in cor:
Bind me, gag me, take me to the bunnyranch,
People dying, kill me in the packing house,
Even you have to win sometimes dear...