Dama ludens si alte traznai

PF gavagai mi-a aruncat pisica-n ograda cu o nonsalanta ce-i sade bine unui dumnezeu de talia sa. Asadar m-am ales cu o leapsa si inca un oaspete de burlan mieunand sacaitor, si trebe sa trag piticii de coada sa scuipe degrab' cu ce se ocupa stapana lor in frageda-i pruncie si ce victime facea printre jucarii. Numai ca adesea alaturi cu trup si suflet si sora mea Alexe, camarada vajnica si neinfricata, my trusty sidecick.

1. Consemnarea cea mai timpurie din epopeea boacanelor Marievei este, joaca cu papiota de ata. La aproximativ un an cu totul si cu totul, Meri, se gasea poponet in fata unui falnic brad de Craciun garnisit cu cadouri si cu globuri numai bune de spart, beteala numai buna de facut lasou, ace de brad numai bune de ingurgitat si lumanari perfecte pentru a da foc la casa, insa departe de ea asemeni ganduri prevestitoare unei copilarii tarzii unde porecla urma sa-i fie cu precadere "Capul Rautatilor". O, nu, intr-unul din rarele ei accese constructive, Meri, desira o papiota cu ata rosie tacticos si cu daruire. Aceasta isi dadu obstescul sfarsit cateva ore mai tarziu cand zacea incalcita si incolacita in jurul piciorului de la fotoliul mare, pe covorul persan chel, in jurul bradului... Patimile papiotei au fost consemnate in caiet cu o bunavointa buniceasca din cale afara de stapanita si cu o caligrafie perfecta, citite cu aplomb sau chiar recitate de aceeasi bunica cu diverse ocazii festive. Vorbim de aceeasi persoana care cu greu a putut depasi socul ca la varsta de 18 ani sleahta mea de prieteni a rupt o coada de topor...si a trebuit sa spuna aceasta poveste mai departe la fiecare masa in familie de-atunci incoace. [ei, nu chiar]

2. Din ciclul promovat asiduu de Roald Dahl si de The Twits, copii sunt niste incornorati si pisicheri, varsta de 4 ani, respectiv 3 ani, doua fetite imbracate in salopete OshKosh inarmate cu o mana de creioane cerate crayola crestate de dinti de lapte si tocite pe varii foi de desenat, au declansat operatiunea Muppets. In sufragerie, deasupra patului bunicii care servea si de divan, atarna un tablou urias abstract cu mult maro roscat si niste linii nesigure, contururi complexe. Deloc sensibile la maiestria autorului, in urma unui consiliu in care yours truly a tinut un monolog patetic si manipulator catre sora (pe atunci) mezina, in care a convins-o ca un desen cu Big Bird si Elmo ar fi fost numai bun sa decoreze portiunea de perete galbui dintre tablou si studio. Zis si facut, cele doua vajnice artiste, au dat nastere unei mazgaleli simbolice, stil naiv, cu multiple curbe si depasiri de contur in nuante de galben-pui si rosu-carmin utilizand cele mai groase creioane cerate [care epuizandu-se si rupandu-se din cauza zelului, au trebuit suplimentate si cu verde si albastru]. De prisos, sa mentionez, ca adevaratele talente mereu sunt batute la popou de viata si pedepsite sa nu se mai atinga de ciocolata ascunsa in camara [a carei ascunzatoare fusese descoperita in urma unei misiuni de recunoastere]. Slava domnului ca in ziua urmatoare am reusit sa-mi ciobesc nitel teasta [exagerare poetica pentru o zgarietura], patandu-mi pijamaua cu trandafirasi si intalnindu-ma de urgenta cu doamna Pruna, doctorita, astfel pedeapsa fu ridicata la scurt timp. Urme ale talentului nostru incontestabil au mai ramas desigur, daca vreun vizitator binevoieste sa zgarie nitel spoiala, va descoperi ghemotocul de Muppets incovrigati de manuta noastra.

3. Cu-ocazia rudelor care s-au impachetat cu catel si cu purcel, s-au inghesuit in valize mari de piele si si-au luat campii rostogolindu-se in burta valizelor [asa-mi imaginam eu ca se procedeaza cand pleci din tara], Alexe si cu mine am fost rasfatate cu cadouri din strainezia indestulator. The crux of the matter era totusi ca oamenii care ne vedeau odata la 3 ani, isi imaginau ca eram fetite si ne jucam cu papusi, si ce alta papusa mai grozava decat Barbie cea blonda si cu chiloti de plastic tare. Ain't that cute? But it's wrong. Junele pristine fara sutien care aruncau ocheade ingenue sub boiala discreta au avut o soarta crunta in mainile duoului dinamic: am impartit metodele de tortura astfel ca eu ma ocupam de decapitarea orataniilor si de stilizarea podoabei capilare, mereu adoptand atitudinea dalilei fata de samson, iar Alexe avea in grija mestecarea plasticului cauciucos din care erau facute picioarele pana la cioturile albe din interior, tot ea era responsabila cu decoratiunile cu pixul: ochelari de soare, barba, mustati, cercei... De educatia fizica pentru papusile maltratate, ne ocupam in egala masura, fie ca erau zboruri dirijate din mainile uneia spre ale celelalte sau salturi mortale din patul suprapus. Odata ciuntele au facut chiar si bungee-jumping de la mansarda [cam pe la inaltimea etajului doi al unei vile] legate cu o franghie din cravate innodate, de multe ori nimerind in strada [pe care nu treceau prea multe masini], daca nu cu totul, macar cu capul proaspat indesat la loc pe umeri. Na, poftim, sa mai ziceti de copii ca-s ingerasi si neprihaniti! [Nu, nu era vina televizorului, pentru ca nu prea binevoiam sa ne uitam, antena de pe casa nu prindea mare branza. Insa cartile lui Roald Dahl ne erau biblii].

4. Sa nu credeti oare ca n-am batut mingea pe maidanul cartierului Aviatorilor. O, si inca cum. Alta jucarie de seama pentru noi au fost gardurile si zidurile. Si "Fatzea" [hihi v-ati ascunselea] was our game. Eram o sleahta de cateva fete si niscai baieti, o armata intreaga care se tupila prin curtile oamenilor de pe Strada Popa Savu, Porumbaru, Virgil Draghiceanu, Aleea Aviatorilor. Cu genunchi juliti, acoperiti de praf, coate pline de semne de buna purtare, tricouri hais, shorturi cea, lipaiam pe traseele noastre secrete care ne duceau de pe o strada pe alta [era o serie de strazi tricotate paralel], saream garduri, ne cataram in copaci, aruncam evident cate-un ochi pe geamurile pe langa care treceam. Ce mai niste mici infractori care umblau in haite. Demn de mentionat ar fi si ca un asemenea joc lua cateva ore bune si de multe ori, pentru ca locul unde se punea cel blestemat la a ne cauta prin tot cartierul era fix pe zidul casei mele, cand numara, ramaneam ultima si urcam in casa unde imbucam ceva bine-mersi, deschideam o carte si asteptam sa treaca cam o ora, aruncam un ochi pe geam sa vad daca "plimba ursul" bietul copil care se punea si daca nu se vedea prin apropiere, coboram ca un jaguar cele 2 etaje si scuipam ca o donsoara ce ma aflam.

Acuma desigur ca mai aveam miliarde de alte jucarii pe care le jughineam in voie, dar acestea sunt cele mai importante si cu grea inima nu l-am bagat in top pe elefantul Gogo, datorita caruia am zis eu primul meu cuvant (ca sa nu bag zazanie intre mama si tata), sau calculatorul care-mi crestea in brate si ma invaluia in jocurile sale cu grafica proasta sau fara grafica deloc [din cauza lui Prehistoric II am spart spaceul de la tastatura], cartile cu care dormeam sub perna [apoi ma miram ca ma doare spatele si grumazul] etc.
Cu amintirea asta cu picioare de tarantula, va las sa va savurati lunea si poate sa rupeti bucatica din amintiri si boieri dumneavoastra. Pe-asta o dau la liber ca doar n-o fi obligatie, ci placere sa starui printre hatisurile jucariilor. :P

Micul infractor pescuit de pe flickr

Klez-mehr

Mehr! Mehr! Mehr Klezmer!

Printre graiurile de viori ce se impletesc in capsorul meu chel de ganduri s-a valurit de curand mai ceva ca-n codru corzile de la discul In The Fiddler's House al lui Itzahk Perlman, Jidov Ratacitor prin case de "lautari evrei".
Scoala jidovul rasat cu buricele degetelor rasate muiate in sonatele de corzi ale lui Beethoven, isi ia bastonul si se intoarce la origini (nu chiar ca-n injuraturi) de unde culege muzica lui Mozaz si a lui Itzick si a Rashelei (ce-si plange copchii prin Cartea Sfanta), a lui Sara (cu ochii sterpi) a nuntii din Fiddler on the Roof si a inmormantarii din Everything is Illuminated. Cu fustele stranse si naframele in vant joaca damele evreice si lacrimeaza din colt de ochi sau indeasa matza pe gat barbatilor cu barbi albe si palarii de fetru cu boruri largi.
Oricat de neprofesionist si neatent clin de l'oeil-ul o fi, albumul curge molcom din difuzoare ridicand suflari de pe jiltzuri. Si zau daca nu suna ca lautarii nostri, coltz de taraf.

Apres le deluge, c'est moi?!

Da, da, eu in ie si picioruse insandalate zglobie prin balti ies la cumparaturi disdedimineata cu zambet de precupeata si rucsac cocotat in spate. Mi-e dat sa observ ca:

1.Joia de dupa ploaie oamenii dorm cu burta-n sus pana tarziu cu ochii ingreunati de papul facut din apa si faina de ochi. Din cand in cand gem in somn si gemul se duce in borcane.

2. Acoperisurile sui au picuri in forma de pere. Ma intreb ce gust au.

3. E o liniste umeda si cainii isi desfac coamele si le zburlesc pentru repetitia primului latrat de dimineata.

4. Din pantofii chivutelor de la capatul strazii curge potop de frunze ude si de apa statuta. Printre ramasitele dezlipite de la toace, curge ciorba de potroace.
Dintr-unul din dulapurile lor de la bucataria scoasa in fata casei atarna: 1 pereche de schiuri, doua strecuratoare rosii, doua craticioare de papusi si sase cutii de chibrituri ude, 2 perechi de chiloti de copil mic, un satar si o conserva de macrou. Dar despre ei in alt post caci tare mi-s simpatici.

5. Baltile inca mai miros a maidanez, a paine calda si a scoici. Toata strada miroase ca pe plaja dupa furtuna cu nisipul ud si cald, marea lingand tarmul cu valuri mari si pline de alge pe care pescarusii si cormoranii se leagana ca niste barcute de hartie.


Poaza cu arca dupe potop acilea

Gosto de...

Ca nu mai completasem de mult lepse... si mi-era dor de si mai multa prosteala. Primele 10 cautari pe guglea (tm Gogu Kaizer) cu Meri gosto de fazer isso e isto...

Meri Likes to Read the Paper (hauleau, pacatele mele... da' eu nici vorba de-asa ceva...)
Meri likes to go to movies, read books, and sing ­ a lot! (din pacate pentru urechile vecinilor, apropiatilor, pisicilor si celor de-ai casei, DA!)
meri likes to play with her computer and create weird sounding songs (adevarat, adevarat graiesc...astia-as Poirotzii netului)
Meri likes to sneakily write poems does NOT mean that I'm an elf! (nu chiar sneakily... adica nu e ca si cum as avea un blog numai pentru scopul asta... aaah acum *lumina alba izvorand dintr-un pix* cu Will Smith)
or stunt pods as meri likes to say (imi plac cuvintele tampite... o, da!)
Meri likes to say. "A supertanker needs 16 nautical miles to reverse course. An Eskimo can do it on the spot." (scoateti CIA-eii din tufisuri... marturisesc...!)
Later edit:
Meri likes strange things, colorful boots, hats, terrorists who can use their enemies' fears against them, hiding his scarred eyes (apropo de teroristi, huzzah!)
Si cam atata a gasit guglica de la colt! :P

Sa nu-l lasam totusi pe gogusor fara 10 cautari adevaratnice, adaug urmatoarele:
Meri likes to walk barefoot in the rain especially into big poodles
Meri likes to wake up waaay before the whole world to listen to the morning
Meri likes to eat icecream with a silver spoon and her smear it round with two of her fingers
Meri likes to buy flowers for her friends [guys included] when they least expect it....

And
Meri lives to/loves to climb trees to the very top. To see what she can see...


Ma voi intoarce maine dupa ce diger una bucata leapsa a Kolonelului...

Gradinita Gargantua si Pantagruel

[Sau scoala Olga Gudynn de Balet si Bune Maniere, aparent fosta dansatoare de can-can pe muzica clasica nu stia bancul si se umbla cu dubite inscriptionate]

Domnule mascarici,
In saptamana ce urmeaza aveti urmatoarele sarcini de bifat:

• Dimineti furate pe banda, desculti, raspar matinal, zambete in somn, miorlaieli in vis, aromeli de boabe de cafea, zgomot de rasnita
  
• Atentiune maxima la cana de ceai din care ies lighioane cu nume de feline si care dezleaga limbi si suflete intre cardamon rasnit si chiftele arabesti
  
• Glume cu zmei si zmee [sotia zmeului], spuse pe nerasuflate tuturor localnicilor navetisti
  
• Dupa-amiaza cu lecturare conjuncta in care impiegata donsoara Voleuza isi va sprijini omoplatii de spatele dumneavoastra. Din cand in cand i se va auzi vocea savurand franturi de carte prinse intre file, la care veti da din cap a dezbatere si veti izbucni in argumente
  
• Achizitionarea unei vate de zahar pentru a decora seninul aproape kitsch cu niscai oameni cu capul in nori
• Sarituri de pe o terasa de bloc [sau blog, pentru momentele sedentare] pe alta pana se termina orasul si se fac casele mici si din carton
• Plantatul unui semafor in curtea din spate, sa vedem daca-i cresc mai multe culori
  
• Decupaj de cuvinte amestecate pentru a lipi pe frunte bule de vorbire numai cu prostii
  
• De-a baba oarba cu invartite si leapsa pe clocite [nu se accepta decat de la aur in sus] in timpul vreunui examen oral
• Inventarea unui limbaj cu cuvinte destul de mari cat sa contina o zecime din ceea ce vrem sa zicem de fapt, care acuma e prins in cuvinte prea putin sucare si sarace, cu mana intinsa dar fara poveste
  
• Prefacere de cearta, sceneta spontana, pacaleli insirate, jigniri sub centura de acalmie
  
• Dezlegat fedeles picioare prin orasul vechi cu dezhibat de ganguri si granguri
  
• De-a hotii si vardistii cu jandarmii din parcuri [sa-i deghizam in hoti si sa-i prindem cu "Pac-Pac"]
• Trotzbal [Adecatelea sportul aruncatului cu punga de plastic la cos, folosind un bat manuit pricepelnic in timpul asediului echipei adeverse care-si doreste sacosa pentru uzul altui cos]
• Zapada bagata pe sub guler care se scurge printre vertebre ca un sarpe
• Procesul complex de a dansa tango pentru a face strejinica [= ce creste pe streasina casei si ne da umbra si vin]
• Sodron cu bilute chinezesti de sticla [marbles] aruncate pe Magheru' in mijloc de aflux de birje pe la un 1 la pranz sa 9 dimineata
• Vorbit in limbi straineze imaginare cu gagicile de la posta, gesticulat pentru invaluire [teatru sport skill]
• Prefacut lumea in nuca, pusa in san, si uitat la ea prin deschizatura decolteului ca la un diafilm in intunericul cald de-acolo. Batut cu biciul de in cele patru vanturi si dat lume nedumerita inapoi in batatura ei
• Aruncat cu peria, oglinda si cositza pentru ca sa creasca paduri bogate in capul oamenilor cheliosi, lacuri adanci si reci in desert si sfarsituri lungi la filmele siropoase
• Desurubat capac creier pentru vizionarea viselor unul altuia, aruncat cu floricele in crestetul capului si dat in bobii de la fundul pungii cu sus-mentionatele floricele.
• Desplanificat si urmarit firul evenimentelor in ordine aleatorie dand cu banul, zarul, cautand haruspicii si metode de a dejuca planurile mamei omida intr-ale sale globuri de cristal si alte cantece proaste de la infama lalaiala de la Conexiuni. Lupta de clasa impotriva unor siroposenii de neam prost, fortate si ras-auzite pe deasupra garduletului vecinului.
  

Adio, plec eu din poporul meu...

This is the end. My gentle friend, the end. Of all elaborate plans, the end.

Mai pe romaneste, voi lipsi din peisaj pana la Craciun. Tineti pumni stransi [sa se stranga cat mai multi] sa pot sa ma tin departe si sa ma abtin de la scris in perioada care vine care va fi petrecuta a deux la lumina lumanarilor si la bogatia potolului, eu si cartea, muncind non-stop.

Lucruri pe care le putei face in lipsa mea: sa jucati pe masa [recomand locuri cat mai populate si cantitati de bautura gargantuane], sa vedeti cai verzi pe pereti [nu, nu pe-aia de la mine din camera.], sa numarati minutele pana la intoarcerea mea pe degetele de la mainile prietenilor, sa framantati cozonaci, sa invatati sa suflati in tuburi din-alea pentru modelat sticla pentru ca sa aveti cele mai misto globuri de spart, sa pierdeti ore intregi pe Olga's Online Museum, s-o cititi pe Scrintina, sa faceti abatjoururi din hartie de orez, sa invatati sa tricotati, sa va iubiti pe terasele blocurilor, sa mirositi a brad, sa faceti repetitii pentru colinde, sa deschideti usa, crestine, ca-n mod sigur venim, sa invatati sa scuipati printre dinti, sa va cititi Un loc placut si numai al lor, sa va ipotecati casa pentru cadouri de Craciun, sa adunati scame colorate din buric, sa faceti concurs de gafe si mai ales sa dati oilor voastre sa-nghita lampi aprinse [multumita lui Half-handed Cloud].

Buddy Wakefield: "You still don't know you're amazing! You still don't know you're amazing...You still don't know you're amazing for the things that You see! [...] My point forever endlessly"

Va multumim pentru atentie si va rugam sa reveniti dupa 24 ale lunii cand debandada va incepe de nouveau cu si mai multa verva.

Sunet de ton.

Paparazzi

Investmantata-n vorbe de doamna, si piruete printre tapiserii, tricouri cu pirati [ce-a vazut Parisul], incoversalita strans, una dintre Fetitele Fortapufoasa la Bruxelles, in postura de curteanca zvapaiata gata sa sara din poza si sa-i traga o harjoana-n budoar de nu se mai vad ghilositele de-atata dezordine.
In premiera absoluta din putul Internetului si pana la muritorii de rand, in cadrul concursului "Zazelnita , DIY cu spor*"", unica si colindatoarea, in coltul rosu cu zambete complice: Zaza Mirabilis cu gura pana la urechi si-napoi!

Si daca te vrei mai barbata, Zoitico, ia vezi ca te pun cu cap de berbant cum face don Copley . S-atunci sa vezi gratia plena.


*D-I-Y [Do It Yourself] Atelier de zarghit Zaze imaginare.

Ramasitele Zilei

Intrucat azi mi-a fost dat sa primesc un mail care mi-a oferit candid niscai observatii de digerat. Am digerat ce-am digerat si am ajuns la concluzia ca nu merita. Ei bine, nu merita sa ma exprim mereu ca din ghiveciul lingvistic.
Ca totusi casa tre sa-ti fie casa si masa, masa nu casa - haus si masa - tisch, sau cel putin nu intr-un singur post. Voi scrie deci de-acum incolo insemnarile in romana in neaosa limba de miere, pe cele in engleza in limba lui byron si ocazional voi mai arunca termeni nemtesti, grecesti, latinesti sau frantozesti, dar vor avea rastalmacire si ma voi abtine de la a le face tocana asa de pe fata.
Daca e vorba de comentat versuri sau texte din alta limba voi pune originalul. Si o voi da pe limba dorita chiar daca e alta.
As vrea sa ma arunc la picioarele celor trei cititori deranjati de abuzurile mele si sa le multumesc lu' mama, lu' tata, lu' colegii de platou, lu'conu'Fanica,lu'Tata Mita si salvati focile tropicale cu intestine verzi din Terebentina de Sud.

Aj vrea sa va atrag ochiul inspre cruntul adevar: Am concediat bulinele si bleumarinul in favoarea unei galbejeli de pergament din Vechiul Egipet cu pecetea de ceara rosie cu tot. Acu' is sora de aspect blogaristic cu Zazela. Si am facut aceasta miselie igzact cand rascitita in persoana a zburat spre tari mai umede si mai calde intru aceasta saptamana, ca sa salveze lumea de la distrugere. Daca m-o urechea mult prea stimata cand zboara inapoi in blogosfera si devin Van Gogh sa stiti de ce!

[Imnul Fetitelor Fortapufoasa si plimbat prin camera in imbracaminte corespunzatoare]

N.b.: Imaginea ne demonstreaza cum functineaza pervertirea intr-o piesa a lui Brecht [Opera de trei parale]montata anul asta de Teatrul de Stat din Timisoara jucata anul asta la Festivalul National de Teatru. Paranteza inutila: piesa proasta, scenografie geniala.

Si ,ca sa nu ziceti ca ati citit degeaba pana la capat, dau acadea: Un site despre de ce si cum [nu] se fac doctorate/mastere la Stanford in benzi desenate cu care puteti tortura prietenii doctoranzi in 3 pasi usor de urmarit cu idei de pus in practica razand cu lacrimi. Sa fie deci PhD [in romana doctorelu'] .

Mana-ntinsa povestitoare

Intrucat sunt o persoana pisicita in ultima vreme care se inrudeste cu garfield, e fericita cu mustaceli cretine si se intinde dimineata cu gandurile puzderie in cap, nu mai doarme noaptea si isi piaptana gandurile intr-o parte si-ntralta de parca ar fi venit primavara feroce si tulburatoare de ape, am o rugaminte:
Am nevoie de maci. Si nu pentru ca vreau neaparat sa ma abandonez in bratele Chinei antice sau intre nobilii cu opiul in cutiuta.Sau pentru ca, asemenea lui Chloe din spuma zilelor imi creste o tumoare florala in piept care trebuie hranita cu maci.
Ci pentru ca macul e centrul viselor mele, ma reprezinta din cap pana in picioare si acum am nevoie sa stiu cine sunt. Si nu am nevoie de o realizare, de o trezire, de un sut in fund, oricat de un pas inainte mi-ar fi. Ci de un semn discret ca nu sunt chiar pe aratura, ca nu mi-am pierdut capul cu totul. :P [desi multi ar obiecta veseli cum ca faptul ca o meu cabeca nu si-a ocupat niciodata jiltul dintre umeri e o legenda cum ca acesta s-a tot invartit prin sferele superioare ale atmosferei, cochetand cu caierele de vata de zahar etc.]
Adica sa fiu putin impunsa, gadilata sau trasa de maneca pentru ca nu mai stiu care-i vis si care-i realitate asa ca iau cate-o gura din prajitura din vis [si ma fac mare] pe cand pe cea din farfurioara o arunc cat colo, caci imi zic ca "totul e doar un pachet de carti de joc".
Deci stimate liseuse si liseuri, daca aveti bunavointa si va lasa inima sa ajutati un copchil orfan de maci, coquelicots, poppies, dormideiras, papoulas cu poze, muzici, idei, buchetele de hartie creponata, sticlute, desene .... ca tata-i alcoolic si ne bate, mama natura e numai una, am 1000 de frati acasa si aia nu stiu sa-ntinda mana asa candid ca mine. Si asta a fost, vorba Filantropicii "o mana intinsa care spune-o poveste". Astept.

Harababurelnita

Zilele astea viteaza Meri cu inima de fier si sangele de pacura-n vene a cam intrat in furnal si s-a incalzit pe dinauntru.Si crede ca stomacul dansei seamana cu nucleul pamantului, mai ales ca mereu ii zboara pe esofag cate-un flusture gadilator.
Zambeste ca fraiera pe la colturi, isi aranjeaza fiece strop de gand intr-o devalmasie a pierzaniei de timp, uita ce zi e si cel mai rau, i-a venit cheful de viata-suvoi cand ar trebui sa trebaluiasca la miliardele de lucruri care o asteapta prin toate cotloanele.Isi taraste botinele pe alei pe care-au crescut frunze colorate si care scrasnesc pe picioare [eu cred ca zapada sunt frunze decolorate] si mai taraste o pereche de degete in bocanci galbeni dupa ea.
S-o iertati daca nu scrie des, dar zambetele tampe in fiecare post nu se pun, nu?

Intretinerea: Nouvelle Vague - Dance with Me featuring bucatele din unul din filmele cele mai slabe ale lui Goddard care totusi e o bomboana de tinerete si sexualitate, de nebunie si jocuri ale intamplarii [si iata ca devin unul din Innamorati ai commediei dell'arte.. aia de n-au personalitate si cand cuvanta le ies cliseuri plate/patrate].
La comedie suivra,mes amis!

Idiot, idiot, what did you die for?

Idiot says nothing at all...
Pentru ca la unele lucruri te intorci atunci cand pe strada merg in patru labe turme de oameni adormiti, stransi in visele lor ca-n panusi de porumb, pentru ca anumite voci sunt destinate momentului cand noaptea se ingana cu lumina felinarelor intr-un soi de dans taios pe sticla sparta.
Pentru ca noaptea te acopera incet-incet, dar nu te sufoca asa cum o face o zi mohorata, pentru ca atunci iti auzi bubuituri din cap si intuneric vezi cum iti ies scantei din ureche. Pentru ca vezi singuratatea ca pe ceva binevenit, pe un prieten vechi caruia-i dai binete si-l inviti la o barfa cu restul gandurilor ce se invart mai incet decat oricand in cap la ora 3 noaptea.
Plangi, Israele, moartea zilei de azi! Tanguie-te si pune-ti cenusa-n cap.
Trage salvele 21 pentru ziua ce se naste.Atarna pestele deasupra usii caci e baiat.

Si nu sunt multe albume si/sau cantece care sa fie soundtrack pentru asemenea descumpaniri nocturne. Pentru mine sunt doua:
Dark Side of the Moon - Pink Floyd
An American Prayer - The Doors


Pentru repetat obsesiv la ore de-astea:
"You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.
And if the cloud bursts, thunder in your ear
You shout and no one seems to hear.
And if the band you're in starts playing different tunes
I'll see you on the dark side of the moon."
Brain Damage - Which one is Pink?

Cuplat cu:
"Gently they stir, gently rise
The dead are newborn awakening
With ravaged limbs and wet souls
Gently they sigh in rapt funeral amazement
Who called these dead to dance?
Was it the young woman learning to play the ghost song on her baby grand?
Was it the wilderness children?
Was it the ghost god himself, stuttering, cheering, chatting blindly?
I called you up to anoint the earth
I called you to announce sadness falling like burned skin
I called you to wish you well
To glory in self like a new monster
And now I call you to pray."
Pe care usa vrei sa intri? In biserica n-ai voie pe mijloc.
Nou-nascutii se trezesc, sufletele celor care au zburat de la noi fara sa ne anunte isi gasesc locul la ora asta.

Constatare

S-a inapoiat ora.

Asta o insemna oare ca trebuie sa merg cu spatele ca-n Time's Arrow. Si sa derulez evenimentele in ordine inversa?

Si daca s-a inapoiat, cui i s-a inapoiat?



N.B. Pentru ca azi e ziua citatelor courtesy of Martin Amis:
"This business with the cabs, it surely looks like an unimprovable deal. They're always there when you need one, even in the rain or when the theatres are closing. They pay you up front, no questions asked. They always know where you're going. They're great. No wonder we stand there, for hours on end, waving goodbye, or saluting- saluting this fine service. The streets are full of people with their arms raised, drenched and weary, thanking the yellow cabs. Just the one hitch: they're always taking me places where I don't want to go." [cum ar fi pe dos]

Ciolofan!

Din seria stupizi da' lucizi. Nu se compara cu the 'real deal' ciolofan from the hood, dar ma amuza, imi da satisfactii intelectuale profunde, precum si stimulente fizice de exceptie, nu are calorii in exces si nu e imoral. [devine dupa vreo cateva ore]
Asa ca, ladies and gentlemen, I give thee: chestia

P.S. exista si bune maniere ciolofanesti precum si diverse stiluri patentate de purcedere la pocnit. further reading: balet si bune maniere si DIY .
P.P.S. banc lamuritor:
-Alo, aici scoala de balet si bune maniere?
-P**a, balet.Aici numai bune maniere.

Later edit: variatiuni pe aceeasi tema

Sticleeee goaleeee!

Am descoperit acum o vreme ca-mi face placere sa impart tot ce am cu altii (da, stimate doamne si preaslaviti gentlemeni). De la cuvinte frumoase, culori din coltul ochiului, melodii, poze, carti, cduri (desigur in cazul acestora doua din urma cu greu mai iau dansele drumul spre casa...*insinuating wink*) pana la foamyness (i.e. rants, plangaciosenii), lacrimi, urlete, isterie, durere (poate totusi mai putin dintr-astea).
Cu alte cuvinte aici se afla corabia mea construita intr-o sticla. Step into my ark if you dare sail away on display.
Acesta este motivul cat se poate de egoist si neprofesionist pentru care a rasarit blogul acesta.
La urma urmei exista atatea lucruri frumoase *fara numar, fara numar* incat oamenii trebuie bombardati cu ele.
(frumosul e fara doar si poate o chestiune de gust insa...aici intervine egoismul meu care va zice: na, luati mancati, acesta este gustul meu!)

Her Merriness


p.s. cartea de bucate indica pentru papilele ilustrative un chagall inaripat (cantiques IV) ca specialitatea zilei