Tril de lene

dragostea noastra e-o pereche de sosete
colorate, calduroase si indispens-abile
cand se strang una-ntralta jilave si bete
cepele carnoase imbratisate-n bile.

si de-ti vine uratul intr-o zi ploioasa
zaci sub plampumi grele si cu ceai in casa,
poti oricand sa-ti plimbi perechea de sosete
intr-o reprezentatie de marionete!

cateodata dara din dragostea ceasta
iese si-un cartof,
care se cam plimba sprinten prin pantof.
ca sa nu mai zburde-asa in libertate
peticim si coasem cu urzeli pupate!

Poaza culeasa de-aci

Ingropata in cuvinte

S-au intors frumusetile... Au inceput sa iasa de sub pietre ca soparlele la soare...
Mi se bat cuvintele ca turcii la gura.
Chefurile se ridica din frunze de ceai, ideile se destrabaleaza in scris in camarute inguste si friguroase, intre rafturi de carti si postere scorojite cu irlanda si sfinti medievali. De-abia imi mai tin cuvintele pe mine sa nu cada pe foaie (asa de infofolita-s) despre cam ce-am cercetat in ultima vreme si cum am iesit din gaura de iad care m-a inghitit o vreme.

Am siroit pe langa dop in pivnita de limbi straine pana am inteles ce cautam si mi-am dat seama ca lucrurile citite mereu se imbina in jurul lucrului meu preferat din lume. Se brodeaza jocuri, ironii, fericiri, amaraciuni, reguli de joc, chei care deschid imparatii de ganduri, cosite aruncate din turnuri ca niste fuioare toarse si daruri ale scriitorilor pe care le descoperi dupa luni de taina cu cartile inchise. Multumescuti domnule Carroll ca m-ai adus inapoi la vechea-mi cercetare in tainele placerii in joc si ghicitoare, care n-are a face cu bine si rau, ci mai degraba cu placere si chin, care-s binecuvantari/blesteme mai importante si mai interesante in literatura.

Dama ludens si alte traznai

PF gavagai mi-a aruncat pisica-n ograda cu o nonsalanta ce-i sade bine unui dumnezeu de talia sa. Asadar m-am ales cu o leapsa si inca un oaspete de burlan mieunand sacaitor, si trebe sa trag piticii de coada sa scuipe degrab' cu ce se ocupa stapana lor in frageda-i pruncie si ce victime facea printre jucarii. Numai ca adesea alaturi cu trup si suflet si sora mea Alexe, camarada vajnica si neinfricata, my trusty sidecick.

1. Consemnarea cea mai timpurie din epopeea boacanelor Marievei este, joaca cu papiota de ata. La aproximativ un an cu totul si cu totul, Meri, se gasea poponet in fata unui falnic brad de Craciun garnisit cu cadouri si cu globuri numai bune de spart, beteala numai buna de facut lasou, ace de brad numai bune de ingurgitat si lumanari perfecte pentru a da foc la casa, insa departe de ea asemeni ganduri prevestitoare unei copilarii tarzii unde porecla urma sa-i fie cu precadere "Capul Rautatilor". O, nu, intr-unul din rarele ei accese constructive, Meri, desira o papiota cu ata rosie tacticos si cu daruire. Aceasta isi dadu obstescul sfarsit cateva ore mai tarziu cand zacea incalcita si incolacita in jurul piciorului de la fotoliul mare, pe covorul persan chel, in jurul bradului... Patimile papiotei au fost consemnate in caiet cu o bunavointa buniceasca din cale afara de stapanita si cu o caligrafie perfecta, citite cu aplomb sau chiar recitate de aceeasi bunica cu diverse ocazii festive. Vorbim de aceeasi persoana care cu greu a putut depasi socul ca la varsta de 18 ani sleahta mea de prieteni a rupt o coada de topor...si a trebuit sa spuna aceasta poveste mai departe la fiecare masa in familie de-atunci incoace. [ei, nu chiar]

2. Din ciclul promovat asiduu de Roald Dahl si de The Twits, copii sunt niste incornorati si pisicheri, varsta de 4 ani, respectiv 3 ani, doua fetite imbracate in salopete OshKosh inarmate cu o mana de creioane cerate crayola crestate de dinti de lapte si tocite pe varii foi de desenat, au declansat operatiunea Muppets. In sufragerie, deasupra patului bunicii care servea si de divan, atarna un tablou urias abstract cu mult maro roscat si niste linii nesigure, contururi complexe. Deloc sensibile la maiestria autorului, in urma unui consiliu in care yours truly a tinut un monolog patetic si manipulator catre sora (pe atunci) mezina, in care a convins-o ca un desen cu Big Bird si Elmo ar fi fost numai bun sa decoreze portiunea de perete galbui dintre tablou si studio. Zis si facut, cele doua vajnice artiste, au dat nastere unei mazgaleli simbolice, stil naiv, cu multiple curbe si depasiri de contur in nuante de galben-pui si rosu-carmin utilizand cele mai groase creioane cerate [care epuizandu-se si rupandu-se din cauza zelului, au trebuit suplimentate si cu verde si albastru]. De prisos, sa mentionez, ca adevaratele talente mereu sunt batute la popou de viata si pedepsite sa nu se mai atinga de ciocolata ascunsa in camara [a carei ascunzatoare fusese descoperita in urma unei misiuni de recunoastere]. Slava domnului ca in ziua urmatoare am reusit sa-mi ciobesc nitel teasta [exagerare poetica pentru o zgarietura], patandu-mi pijamaua cu trandafirasi si intalnindu-ma de urgenta cu doamna Pruna, doctorita, astfel pedeapsa fu ridicata la scurt timp. Urme ale talentului nostru incontestabil au mai ramas desigur, daca vreun vizitator binevoieste sa zgarie nitel spoiala, va descoperi ghemotocul de Muppets incovrigati de manuta noastra.

3. Cu-ocazia rudelor care s-au impachetat cu catel si cu purcel, s-au inghesuit in valize mari de piele si si-au luat campii rostogolindu-se in burta valizelor [asa-mi imaginam eu ca se procedeaza cand pleci din tara], Alexe si cu mine am fost rasfatate cu cadouri din strainezia indestulator. The crux of the matter era totusi ca oamenii care ne vedeau odata la 3 ani, isi imaginau ca eram fetite si ne jucam cu papusi, si ce alta papusa mai grozava decat Barbie cea blonda si cu chiloti de plastic tare. Ain't that cute? But it's wrong. Junele pristine fara sutien care aruncau ocheade ingenue sub boiala discreta au avut o soarta crunta in mainile duoului dinamic: am impartit metodele de tortura astfel ca eu ma ocupam de decapitarea orataniilor si de stilizarea podoabei capilare, mereu adoptand atitudinea dalilei fata de samson, iar Alexe avea in grija mestecarea plasticului cauciucos din care erau facute picioarele pana la cioturile albe din interior, tot ea era responsabila cu decoratiunile cu pixul: ochelari de soare, barba, mustati, cercei... De educatia fizica pentru papusile maltratate, ne ocupam in egala masura, fie ca erau zboruri dirijate din mainile uneia spre ale celelalte sau salturi mortale din patul suprapus. Odata ciuntele au facut chiar si bungee-jumping de la mansarda [cam pe la inaltimea etajului doi al unei vile] legate cu o franghie din cravate innodate, de multe ori nimerind in strada [pe care nu treceau prea multe masini], daca nu cu totul, macar cu capul proaspat indesat la loc pe umeri. Na, poftim, sa mai ziceti de copii ca-s ingerasi si neprihaniti! [Nu, nu era vina televizorului, pentru ca nu prea binevoiam sa ne uitam, antena de pe casa nu prindea mare branza. Insa cartile lui Roald Dahl ne erau biblii].

4. Sa nu credeti oare ca n-am batut mingea pe maidanul cartierului Aviatorilor. O, si inca cum. Alta jucarie de seama pentru noi au fost gardurile si zidurile. Si "Fatzea" [hihi v-ati ascunselea] was our game. Eram o sleahta de cateva fete si niscai baieti, o armata intreaga care se tupila prin curtile oamenilor de pe Strada Popa Savu, Porumbaru, Virgil Draghiceanu, Aleea Aviatorilor. Cu genunchi juliti, acoperiti de praf, coate pline de semne de buna purtare, tricouri hais, shorturi cea, lipaiam pe traseele noastre secrete care ne duceau de pe o strada pe alta [era o serie de strazi tricotate paralel], saream garduri, ne cataram in copaci, aruncam evident cate-un ochi pe geamurile pe langa care treceam. Ce mai niste mici infractori care umblau in haite. Demn de mentionat ar fi si ca un asemenea joc lua cateva ore bune si de multe ori, pentru ca locul unde se punea cel blestemat la a ne cauta prin tot cartierul era fix pe zidul casei mele, cand numara, ramaneam ultima si urcam in casa unde imbucam ceva bine-mersi, deschideam o carte si asteptam sa treaca cam o ora, aruncam un ochi pe geam sa vad daca "plimba ursul" bietul copil care se punea si daca nu se vedea prin apropiere, coboram ca un jaguar cele 2 etaje si scuipam ca o donsoara ce ma aflam.

Acuma desigur ca mai aveam miliarde de alte jucarii pe care le jughineam in voie, dar acestea sunt cele mai importante si cu grea inima nu l-am bagat in top pe elefantul Gogo, datorita caruia am zis eu primul meu cuvant (ca sa nu bag zazanie intre mama si tata), sau calculatorul care-mi crestea in brate si ma invaluia in jocurile sale cu grafica proasta sau fara grafica deloc [din cauza lui Prehistoric II am spart spaceul de la tastatura], cartile cu care dormeam sub perna [apoi ma miram ca ma doare spatele si grumazul] etc.
Cu amintirea asta cu picioare de tarantula, va las sa va savurati lunea si poate sa rupeti bucatica din amintiri si boieri dumneavoastra. Pe-asta o dau la liber ca doar n-o fi obligatie, ci placere sa starui printre hatisurile jucariilor. :P

Micul infractor pescuit de pe flickr

Lemn dulce

Cazuta de pe rafturile de pe prichiciul geamului, deschisa cu degete infrigurate, prins sonetul de ureche si ascultat ticaitul, smotruit cu degetele cantande pe tastatura, intortocheat in cvartete de coarde ale lui Haydn, cantec de adormit piticii care astazi implinesc precis un an de cand si-au smuls semintele din haul gurii mele internetice. Piticii care au crescut intr-un an cat altii in sapte zile, care mugit, au scancit, au dantzuit, au glasuit, au incretit din nas, si si-au dezvelit dintii inspumati, s-au betivanit din cuvinte, li s-a urcat la cap si au motait intr-o rana la marginea drumului cu doape in urechi de multe ori. Piticii far' de numar ce mi-au arat tarlaua creierului si mi-au ingrijit vorbele ca ata lenesului, le-au taiat ca niste Norne si le-au shtuchit cand li s-au parut vulgare ca pe cojile de seminte de dovleac.
Eh, piticilor mei underage plantati in faldurile [putintele] ale creierului meu, le canta conu' Shake la drum de sara, cu miros de regina noptii si alte perdele de vanilie ca miroaznele ce te lovesc in the wake of vreo tzoapa intocata.

Sonnet 128
How oft, when thou, my music, music play'st,
Upon that blessed wood whose motion sounds
With thy sweet fingers, when thou gntly sway'st
The wiry concord that mine ear confounds,
Do I envy those jacks that nimble leap
To kiss the tender inward of your hand,
Whilst my poor lips, which should that harvest reap,
To be so tickled, they would change their state
And situation with those dancing chips,
O'er whom thy fingers walk with gentle gait,
Making dead wood more blest than lips.

Since saucy jacks so happy are in this,
Give them thy fingers, me thy lips to kiss.

Poza sterpelita de pe blogul aista

In the beginning there was the word

Aşa se face cǎ aproape în fiecare zi sunt martorǎ a unei minuni blogǎristice:

Când mǎ întorc cu spatele şi ţin ochii strâns închişi mai apare câte un text în google reader care sǎ mǎ îmbrǎţişeze în cuvintele sale şi sǎ mǎ legene fǎrǎ pretenţii şi fǎrǎ obsesia popularitǎţii, a îmbuibǎrii cititorului inutil cu reclame şi ştiri preluate de pe 100 de siteuri. Cum se deschid ele în ferestre micuţe unde le pot înghiţi ca pe şerbetul insuliţelor de apǎ.:

Zaza, condei fǎrǎ fund, Umma cu arabescurile ei de cuvinte, Vlad cu micile sale metafizicalitǎţi, Gavagai cu turbinca sa plinǎ ochi de povestioare, Suzi curgândǎ, Vio cascadândǎ, Corcoran şi Roza decupând câte-un clin de l’oeil bruxellez şi Domnul Cavaler pe care-l aduce vântul de prin toate zǎrile literare în Bucureşti, Hiacint cu visele ei de-o generozitate şi gingǎşie nemaivǎzutǎ, Amoralul cu jocurile lui care câteodatǎ mǎ enerveazǎ, dar mereu mǎ ţin în şah, Abd’Allah cu pulpanele sutanei sale de “scholar”, Jen cu sinceritatea dezarmantǎ, Iulian Tǎnase baletând suprarealist şi (în)cununat de poze, Luciat din pricina cǎreia poftesc la cǎrţi mai ceva ca o gravidǎ, rǎsturnarea cǎruţei corpului în poziţii dizgraţioase, cu gura cǎscatǎ pânǎ la urechi la posturile lui Darius, Monica şi înverşunarea ei fǎţǎ de cuvinte ciunge, ranturile rǎutǎcioase ale Anei Utopic, observaţiile pro-hobbitive ale lui Emil Brumaru, sau avalanşa de veşti de la prieteni care-şi varsǎ simţirile pe câte-o paginǎ a lor.

Doar nu credeaţi cǎ-i ţin la blogroll din politeţe? Sau cǎ-i fac gazetǎ de pǎrete?

Enfin, capriciile piticilor sunt cunoscute, de multe ori aceştia nu aduc în bot cuvinte demne de blog şi nu se lǎfǎie printre limbi slobode şi ascuţite împreunate cu minţi treze şi ciomage bune de cârpit pe spate propoziţii. Şi când piticii îşi varsǎ cuvintele PMSian îmi trag capa de invizibilitate pe cap şi bag capul la cutie şi strâng din fǎlci şi îmi umplu gura cu vatǎ de zahar[Dac-aţi vedea ce cutie mişto am, cu broderii medievale şi gargui de pazǎ. Am şi clopotniţǎ plinǎ de bâte de baseball, de unde şi expresia inglejilor “she has bats in her belfry”].

Pam Pam...

Scufita Rosie,

Ce-ai in cosulet?
Vorba bancului: Nu stiu, stai sa vad [urmeaza gestul caracteristic adolescentin...]


Iesprimari/Nosprimari/Susprimari/Josprimari

Mi-e cosul pieptului plin de soapte
Care se invart si ma gadila
cu nuiele si pene
ca sa tusesc,
dar eu nu ma las.

Stiu ca sunt putinele cuvinte
pe care le-am inghitit
pentru ca
nu le credeam
vrednice.

Multe injuraturi uscate
si adevaruri cu vopseaua
inca uda
care n-au mai
ajuns: sa indoaie
buzele,

sa miste limba,
sa ridice omusorul,
sa faca saliva,
sa se scurga,
sa clipeasca din ochi,
sa intinda muschii
obrajilor,
sa increteasca radacina
nasului.

Se fugaresc una pe alta
printre alveole
si cu manute la care
orice mamica constiincioasa
ar stramba din nas
incearca sa mituiasca traheea
arunca in stanga si-n dreapta cu
dolari, lei [cu coame ca spicu'
de grau], yeni si ioroi...
doar, doar s-o milostivi de ei
vreo coarda vocala.

Ntttz! Zice coarda
rezonand grav
de arama,
Cu nasul pe sus:
Vulgarelor, directelor,
Badaranelor!
"Mars-napoi in marsh"
Adica "mlastina" da'
coarda-i poliglota
si high-strung.

S-asa ma aleg cu
tropaituri in cosul
pieptului,
taceori vopsite,
delicatesuri de cuvinte,
vorbe cripti-citite
si un balot de
zgalambaieli
blogaite.

Groaznica Intamplare din Strada Virtutii

[vers desprins, se pare, dintre Constitutii]

S-asmute badigarda, catea cu dinti de crita,
Cu maniere-alese, -n dinti c-o garofita,
Si scuipa printre coaja de samanta rascoapta,
[Nu se-ncurca dansa cu vorbitu-n soapta]
Vestmant limbaj ales si plin de vorbe mari,
Potrivite mai cu seama unor carturari,
Da cu argumentul drept in capu' mare,
Rastoarna olita, bate din picioare...
Si pe indelete, preaplecate temenele,
ne intimideaza cam cu toate cele:
cu bucat' de carne, muschi lipit de oase
Dulci injuraturi, pledoarii apoase...
Mestesug al vorbei, pe-onoarea bunicii,
Fara de greseala, cam ca gramaticii.
Spune-ne, Vandamma, de binevoiesti,
tu ce cazinouri de clestar pazesti?
In ce ape molcomi trupul tau ti-l scalzi
Tu cu baieteii batausi si calzi?
Cand rotesti privirea de vultur la cirezi
Mistocari cu suta tu, in gand, filezi
Cu graiul tau cel molcom de intelectual
Ce-aduce cuvantul polemic la mal,
Cu corpul tau vanjos de mare gorila
Cu baieteii tai cei din camarila...
Cand prin capul tau ce se diminueaza
Un gand alarmant te cam penetreaza:
Brusc fara de veste fisa infoiata:
Sa ne luam de gay c-au fruntea mai lata.
Si totusi, frati blogari, asta e normal,
Avand in vedere drama din furnal:
Inghesuit in teasta micul creieras
Te strange la craniu astazi mintenas,
Dai si tu cu latul sau cu ascutitul,
Scoti blajin toporul, bata sau cutitul...
Si oricum p-a Dreapta s-o ai la-ndemana
Niciodata nu stii ce marsuri s-aduna!
Zi-ne, tu, o cerber de la cazinou,
Noua Dreapta oare are ceva nou?
Ca de-amenintari, scrisori agramate,
poze si filari, provocari, armate,
Auzit-ar-am veacuri ce-or apus.
Stindarde de ura fura neica sus!
Inculti la putere, tineri cu ciomagu'
Ieste, maica, pururi...ieste de cand veacu'.
Dara creieru, se pare, vai, stimati dreptaci,
Nu creste, nenica, liber prin copaci.

Pam, pam. Acum ca sa inchei intr-o nota prieteneasca:
Drumul spre Politie eu il stiu prea bine, daca atentati mult pe langa mine.
Cu dedicatie pentru domnul Apollinaire Zdrobeala si Madama Badigarda de Fier.

Apres le deluge, c'est moi?!

Da, da, eu in ie si picioruse insandalate zglobie prin balti ies la cumparaturi disdedimineata cu zambet de precupeata si rucsac cocotat in spate. Mi-e dat sa observ ca:

1.Joia de dupa ploaie oamenii dorm cu burta-n sus pana tarziu cu ochii ingreunati de papul facut din apa si faina de ochi. Din cand in cand gem in somn si gemul se duce in borcane.

2. Acoperisurile sui au picuri in forma de pere. Ma intreb ce gust au.

3. E o liniste umeda si cainii isi desfac coamele si le zburlesc pentru repetitia primului latrat de dimineata.

4. Din pantofii chivutelor de la capatul strazii curge potop de frunze ude si de apa statuta. Printre ramasitele dezlipite de la toace, curge ciorba de potroace.
Dintr-unul din dulapurile lor de la bucataria scoasa in fata casei atarna: 1 pereche de schiuri, doua strecuratoare rosii, doua craticioare de papusi si sase cutii de chibrituri ude, 2 perechi de chiloti de copil mic, un satar si o conserva de macrou. Dar despre ei in alt post caci tare mi-s simpatici.

5. Baltile inca mai miros a maidanez, a paine calda si a scoici. Toata strada miroase ca pe plaja dupa furtuna cu nisipul ud si cald, marea lingand tarmul cu valuri mari si pline de alge pe care pescarusii si cormoranii se leagana ca niste barcute de hartie.


Poaza cu arca dupe potop acilea

Le deluge, apres moi...

Din cand in cand mai fac si poze ca sa tin minte ce-am vazut.

Pre Scriptum (Proscriptum === proscris?):

Ce plictiseala feroce aduc ploile de Bacovia cu spleen si plumb si lugubru imputit
de nevroza. Voua nu vi se pare?





Instantaneu 1:

Cer galbui, oceane de praf innecacios, toata lumea pasind
ca-ntro melasa in care se scufunda incet frunze.
Asfaltul fierbe cu bule de dulceata sau de mamaliga
si pe fetele voastre se intipareste groaza
ca ati uitat geamuri deschise
care se lovesc unele de altele
in ploaie de glet.

Trageti obloanele, umpleti oblancurile masinilor
cu benzina, aprindeti jaratecul
si fugiti spre casa pe rotile invartinde
cu anvelope care miros a cauciuc ars.
Mainile oamenilor se transforma in turle de caterdrale
deasupra capetelor cand ploua.

Instantaneu 2:
Cate un copil deschide haul roz al
gurii si asterne covorul rosu al
limbii
ca sa se imbibe in picurii mari
care inunda norii de praf.
Crengile moi si verzi se pupa frenetic
cu stalpii care sufera de calvitie,
te simti ca-ntr-o fabula
cu fata saraca si omul batran si putred
(de bogat).

Isi indoaie trunchiurile intr-o hora
nebuna, ca-ntr-o anume scena
din cartea Junglei unde
cantau condorii.
Firele de par ramase
aninate de capetele de stalp
ca niste bice negre si groase
ca serpii meduzei
se rup si scuipa scantei.

Din cand in cand ating
pieile rozalii ale oamenilor
si le ridica parul in cap,
iar acestia se pun pe visat
sfaraind ca niste bucati de
slanina in tigaie.
Vise cu hurducaturi de corp
cu schimonoseli de fata
si pocnet de asfalt.

Instantaneu 3:
Tobele ploii manca din
acoperisuri,
vestesc urgia.
Din loc in loc prezentatorii
de stiri batuti de ploaie
pana se fac vineti
si boiala le curge pe fata rauri
Injura pe post si
scuipa cuvinte ca pe
coji de seminte.

Tramvaiele isi flutura
geamurile intredeschise
aburite de gurile
sutelor de oameni
copitati care siroiesc inauntru
ca-ntr-o arca,
cate douazeci intr-o statie
tinandu-se de mana.
Tangajul de la sine
te face mai degraba sa te simti
ca-ntr-o barca.

Instantaneu 4:

Umbrelele frumos colorate
se transforma in pasari,
isi desfac spitele
si isi iau zborul
pe cerul de
smoala si plumb.


Soselele frumos taiate
din matca de trotuar
curg (nu doar la figurat),
masinile stau pe loc si se umplu
de sosea,
cate un maidanez ud
inoata dand din coada
cu un zambet atoate stiutor:
De ce credeti ca ploaia
din Bucuresti e calda
si miroase a maidanezi?



Poza siroieste de-aci

Emolai si Emoline

Feţii-frumoşi mǎiaştri

Sprijinǎ pilaştri

Plimbǎ-n lesǎ aştri,

Mediteazǎ pe ponton.

Se piaptǎnǎ cu fason,

Ciopârţesc şi din breton,

Plâng când dai de-un buton.

Îşi fac ochii cu spoialǎ

Neagrǎ de catran şi smoalǎ.

Lama-i bun amic la şcoalǎ.

Mohorârea-i gagicǎ genialǎ.

Nu vǎd mai nimic pe stradǎ

Nu cǎ ar avea ceva sǎ vadǎ,

Lumea conformistǎ, fadǎ,

Nu-nţelege, bǎiete, fǎrǎ tǎgadǎ.

Trapul lung şi legǎnat,

Daca bocesti ca o donsoara, nu esti barbat?

Sau te-n fofolesti in plina vara? S-a mai întâmplat.

Biletul de adio mai trebuie lucrat.

Poezii produci sub plapuma zilnic

Aproape dupǎ tipic

In ele te mai şi vaiţi un pic,

De soarta ta tristǎ şi lumea de nimic.

Vajnic fiu,dar lǎcrǎmioarǎ,

Lumea asta nu prea se mǎsoarǎ

Cu lumânǎri de mort la subsuoarǎ,

Şi vaier, suferinţǎ falsǎ şi boialǎ.

Nu prea ţi-ar strica un zdupac

Dat dupǎ ceafǎ cu pac-pac,

Sǎ râzi, sǎ urci poate un copac.

Sǎ înveţi temeinic pentru bac...

E tare greu sǎ nu fii emo, ştiu,

Dar lasǎ emoliciunea tristǎ

Şi mucii veşnic uzi de prin batistǎ

Sǎ aştepte pânǎ mai târziu.

Catre tantarii ce si-au facut musuroaie

in locuri strategice pe toata pielea mea...
Dar eu ii iert si le dau un poem baban
Despre piscaturi si Autan.

Asadar il imprumut pe Marin Insoritul, deloc insolitul.

Don Juan

Dupa ce le-a mancat tone de ruj,
Femeile
Inselate in asteptarile lor cele mai sfinte,
Au gasit mijlocul sa se razbune
Pe Don Juan.

In fiecare dimineata,
In fata oglinzii, dupa ce isi creioneaza sprancenele,
Isi fac buzele
Cu soricioaica,
Pun soricioaica in par,
Pe umerii albi, in ochi, pe ganduri,
Pe sani,
Si asteapta.

Ies albe in balcoane,
Il cauta prin parcuri,
dar Don Juan, cuprins parca de-o presimtire,
S-a facut soarece de biblioteca.


Nu mai mangaie decat editii rare,
Cel mult brosate
Nici una legata in piele,
Decat parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.

Iar ele asteapta.
Otravite-n cele cinci simturi - asteapta,
Si daca Don Juan si-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
cum zilnic este inmormantat cate un sot iubitor,
Mort la datorie,
In timp ce-si saruta sotia
Din greseala.

Pupa-v-ar Autanul meu de bestii bazaielnice!

Ilustrata pescuita de pe flickr

The Movie

[...]

The program for this evening is not new

You've seen this entertainment through and through

You've seen your birth your life and death

you might recall all of the rest

Did you have a good world when you died?

Enough to base a movie on?.



I'm getting out of here

Where are you going?

To the other side of morning

Please don't chase the clouds, pagodas

[...]

It's alright, all your friends are here

When can I meet them?

After you've eaten

I'm not hungry Uh, we meant beaten



Silver stream, silvery scream

Oooooh, impossible concentration.
(An American Prayer)

Ma intreb daca Jim Morrison stia romaneste unde cand ti-e foame si traiesti la marginea orasului poti chiar sa mananci bataie. What a lark, what a plunge!


Poza de copchil batut (desi nu-i chiar asa) e de Sally Mann

Cu limba de moarte

Epitaful lui mandea
Si cand mi-oi odihni oasele-n tarana,
M-astept sa-mi rasara din nari caprifoi.
(adecatelea sau Mana Maicii Domnului)


Ciudat, dom' le, cum adica sa-i iasa o mana din nas, va veti intreba? Dar de-obicei nu bagi maini in nas?
Si cand le bagi, nu crezi ca mai tre sa si iasa, ca sa-l prinzi pe coate-goale asupra faptului? Asadar, vreu sa ma prindeti asupra faptului ca sa va mai si radeti cand mor.

Piticul Morocanila

Apai tre' sa zic cu manusita pe inima ca-s copil de la muma-sa si bunica-sa citire cu septe ani de-acasa (nu de la casa de copchii) ca mi-e tare greu sa nu zic "multamesc" cu una din cele doua variante de mimica & gestica:
a. privire smerita plecata in pamant si voce subtirateca susurand multamul
b. zambet larg pana la urechi, ochi de caprioara mangaiata pe cap.

Caracteristice mie sunt scene de tip unu: O madama juna la voce, toapa la suflet cu toacele sale cuie, saibe, pioneze a pasit gingas pe degetelele mele incaltate in sandale de catarator si isi infige tarusul in carnea marelui meu degetel in autobuz. Incepe sa urle ca descreierata ca de ce-i stau in drum... In soc si durerile (mai ceva ca ale facerii) ce au urmat n-am putut decat sa-mi cer scuze cu lacrimi in ochi. Adica tzopissima doamna m-a impuns cu calcaiele sale si eu molaia bine-crescuta planetei nu m-am clintit din tiparul politetii si ne-ripostei.
Scena de tip doi:
Preamultumirea. Tind sa multumesc vanzatoarelor de la paine, lapte, unt si oo de doua, trei, patru ori....

Asta ca sa aveti boieri 'mneavoastra o imagine despre ce-mi puiaza mintea spalacita (tumble dry, cred) ca-s fasticita rau. (ba, obsedata chiar sa ma fac placuta).

Azi, insa, m-am gandit serios sa ma las de meseria politetii dragalase. The reasons? There are no reasons..who needs reasons when you've got heroines... Si ce mai eroine am avut eu pe cap...
Cadru-plan:
Madama umflatica coada de cal si mina de contopista ma urmareste de la distanta cu ochi de vultur cand cercetam her wares cu interes si placere in cautare de plocon de ziua unei pretine. Ignor privirea de justitiara cu matura si ma decid sa-i calc taramul... Mare greseala!
-Nu poti intra! intoneaza cerbera pe un ton numai lapte prins si fiere.
- Nici o problema dar nu trebuie sa fiti atat de nepoliticoasa.
- Ce? Eu? Nepoliticoasa?
Intermezzo in care ma indrept din nou spre genti si ma hotarasc asupra uneia in graba eterna in care ma aflam si ma reped spre cerberica contopista.
Cand ma vede, cu o dragoste indicibila:
- Pleaca de aici. Ce cauti...
- Pai daca vreti sa stiti chiar vroiam sa cumpar o geanta...
- Da, sigur! (se vede treaba ca nu-i oferisem pe tava viata mea...)
Ma enervez si plec...
Dar aud peste umar in barba (caci, da, firele se iteau ici colo)...:
-Proasta dracului!
(#$%%^&**^$#$ La dracul, omule, mii de traznete!)
Intorc suav capul si intreb pe vocea cea mai politicoasa:
- N-am auzit ce-ati spus... ati putea sa repetati? Chiar nu v-am auzit...
Liniste.
Imi venea sa-i baigui o rautate de genu':
- Unora le place scoala, si altii ajung pe taraba.../ la taraba... !

Ei, si vedeti problema mea? Nu era mai bine daca-i ziceam fo' doua? Umilinta prin politete e eficienta, dar cea jignitoare e mai satisfacatoare.

And the day was (en)s(l)aved thanks to the Powerpuff Girls!

P.S. Trei ore mai tarziu cand m-am dus sa cumpar geanta (geanta n-avea nici o vina) n-a avut curajul sa mai dea ochii cu mine si a trimis un acolit de la taraba apropiata.

Menajera la Menajerie

Locuiesc intr-o menajerie de sticla. De la camaruta mea intesata cu tot felul de roti pentru hamsteri, margele de sticla, poze colorate si alb negru si turnuri de carti infasurate in valuri de haine se incepe numaratoarea chiliilor din conacul din Dame du Roi. In camaruta de pe colt geamurile curg si fac giumbuslucuri ca oglinzile nastrusnice de balci, sub geamuri intr-o dezordine caracteristica clanului contrarian, se bat intre ei bujorii cu macii cu iasomiile cu irisii cu lacramioarele cu vitele nobile de burlan si cele iederoase de gard care mai de care sa ma vrajeasca cand mijesc ochiide cartita de sub plapuma.
Si totusi menajeria mea e ca un ochi de televizor. Nu e fir de perdea ca sa ma fereasca de diversii Big (si small si medium) Brothers and Sisters care "ochii-n fata si-i baga, stateau ca la cinemaaa, da' nici unul nu platea".



Acum, n-are rost sa neg am bifat pe raboj urmatoarele de nenumarate ori: rochie albastra, dantuit in chicere desnude, ca perdea tesuta nu prea am avut in vecii stravecilor amin (despre perdea sufleteasca si draperie corporala, povestea-i totusi alta, una care mai cu seama cade in falduri grele si bogate mereu. Uneori se mai ridica cu alcool. Dar shhh!). Si totusi mereu ma deplasez prin camera taras-grapis, ca un sacal, pe vine de parca as cauta ceva pe sub dusumele... Ma joc de-a v-ati ascunselea cu corpul meu de la calculator cand trece postalionul 331, adastez cu cartea in dulap, rosesc prosteste la cate un fluierat de mahala sau injur cu barbia ascutita amenintator privirile curioase...
Cateodata insa merg semeata cu privire de cadana si cu unduire de buze, ca in Purificare de Sarah Kane (unde Maria Magdalena statea la un moment dat intr-un cub de plastic transparent pe scena), ca si cand, cu ochii impietriti si nasul in vant, transformata deci in personajele noastre opuse de Teatru Sport, m-as imbraca in hainele cele noi ale imparatului si nimeni nu vede ca-n dosul esarfei petrecute dupa gat, in dosul aerului de vampa, turnata in peretii de sticla ai camerei sta aceeasi fata a noastra cu ochii in pamant si ii lungi, care vede lumea doar cu coada ochiului si la adapostul noptii de ganduri.
Locatarii menajeriei de sticla nu s-au gandit nicicand ca ar putea:
"Dar piranda s-a gandit Si-a pus taxa pe privit. A fost mare tragedie Da' bani a-nceput sa vie"
Si eu n-am incercat nicicand sa-mi mituiesc muzele, sa-mi iau personajele cu salariu de zbantuiala, sa-mi angajez stilouri, cumpar vorbe la borcan sau sa-mi cioplesc o cutie a milei pentru spectatori!
Exista doua explicatii desigur:
1. nu prea le am cu plasa de prins cuvinte (Se vede catifeaua rosie de la scaunele din sala oare? Baiete, adu lanterna!)
2. mi-am atarnat la sa nitel cam multi saculeti cu lene si magarusul meu a cazut in genunchi.

Dar la urma urmei intre orele 8 dimineata si 4 diminetei urmatoare (intre 1 - 5 se cheama madrugada la portocalezi) azvarl cu ganduri in stanga si-n dreapta. Si-s gratis. Apelati cu incredere la menajeria ganduri fugite de-acasa si sarite de pe(trecute) fix.

*Poza smulsa de mine din dogoare prin bunavointa bunului Proclet*

Paradise News

Fiica ratacitoare se intoarce. Faimosul sequel la Fiica Ratacitoare si prequel la succesul lampoonian Motivarea Absentelor.
Imbracata precum o Lara Croft aterizata in Hair si inarmata cu chef proaspat de scris:
Between the pen and the paperwork There must be passion in the language Between the muscle and the brain work There must be feeling in the pipeline.

Oricum mi-era tare dor de scris care pana la urma a batut bariera sictirului si a facut knockout lipsa sucului de la tzatza netului... (clicknet te iubim, noi ca tine nu gandim). Asa ca mi-am legat parul in codite, am bagat in buzunare toate panglicile si hainele de vara, sandalele si zambetele sucare si-am pasit cu voie buna si bastonul fluturand inapoi la blog.
Ouaf, exilul a luat sfarsit.
Vestile se prezinta in felul urmator:
- Fuse desfrau total in Valceaua Hobitilor (copirait la domnu' cu maimuta, se stie el). Cu repaos binemeritat, iarba taioasa si preaverde (superlativ absolut), coronite, fuste in vant, mancare dezghetata la burdihan, piept de pui in ploaie, picioare goale, votca in flacari pe-o farfurioara, varii jocuri de carti si vilegiatura in floare.
- In camera Alisei se infiinta ceva ce-ar dori sa fie rafturi de pervaz unde s-au infiintat teancuri: 1 bucata pervaz juma' pentru carti de citit si miscellanea, cealalta pentru carti fara de care subsemnata n-ar putea pleca de-acasa.
- Si anul cesta isi facura aparitia cei dintai maci in gradina prin bunavointa lui pater familias dupa plimbare pe camp... Biroul merinos este scaldat in ei si inima-i danseaza pe buza vasului in care stau dimineata de dimineata.
- Muza Cheflia si-a intors faldurile spre mine din nou. Gandurile piticilor de pe creier s-au transformat in pitici de gradina. Adica madam Cheflie ti-e mare gradina!Aviz iubitafizicienilor!

Bucataria, c'est fini, mes amis! Comedia n-are sfarsit! (Adica that's not all folks).

Gemahlte Papagalen

În Cairo, pe aleea papagalilor de import, eşti bǎtut la cap de pǎsǎri aproape vorbitoare. Pǎsǎrile strigǎ şi fluierǎ aşezate în şiruri lungi ca un bulevard cu pene. Ştiam ce trib a cǎlǎtorit pe ce drum al mǎtǎsii sau al cǎmilelor, aducându-le în micuţele lor palanchine peste întreg deşertul. Cǎlǎtorii de patruzeci de zile, dupǎ ce pǎsǎrile fuseserǎ prinse de sclavi sau culese ca nişte flori din grǎdini ecuatoriale şi puse în cuşti de bambus pentru a pluti pe acel râu care este comerţul.Pǎreau nişte mirese într-un ritual de curtare medieval.

Stǎteam printre ele. Îi arǎtam un oraş care era nou pentru ea. Palma ei mi-a atins încheietura mâinii.

— Dacǎ ţi-aş încredinţa viaţa mea, ai scǎpa-o pe jos.Nu-i aşa?

Nu am zis nimic.

(Pacientul Englez, Michael Ondaatje. Univers, 2005)

(Adecatelea in titlu: papagal vapsit. Poza ciordita cu atentie de aici)

Franzele si corturi

In filmele din capul meu [zilnic intre 06:30 - 08:20 si 20:00 - 23:00] s-a nascut ideea unei brutarii intr-un cort mare multicolor unde clovnii sa framante coca [ce mai batai cu aluat s-ar incinge], trapezistii sa modeleze baghetele de la 3 metri, aruncatorii de sabii sa le sectioneze ca gangsterii pe cei care pierd la barbut, mimii sa le dea cu faina [stergandu-se pe fata de resturi], suflatorii de flacari sa aprinda focul sub cuptor, fachirii sa-si ofere talpile de termostat, acrobatele cu caii lor coame impletite cu staniol sa poarte pe umeri lungile palete cu coci decupate, sa pluteasca in mirosul de miez abia scos din cuptor fierbinte, pitulat in test. Femeia cu barba sa impinga carucioare pline de colaci si de japoneze, de polonezi pictati cu sirop, de covrigi plouati cu susan si mac [toate buzunarele ei sunt ticsite cu miros de paine calda si paini inghesuite i se itesc din san. Barba e acoperita de firimituri si resturi din coji de paine, chifle pe jumatate mancate ii atarna de maneci.
Piticii se incurca printre picioarele clovnilor cu pensule sa unga cu ou colacii, sa verse sirop fierbinte, sa lege formele cu maini mici si dibace, cu incheieturi invizibile.
Elefantii sa se aseze in genunchi pe spatele lor, in adancitura spatelui se nasc painile framantate.
Madam ghicitoarea si-a schimbat turbanul cu stele din tinichea cu unul alb din elastic, cu obrajii ei rumeni si buzele ei ca niste saci calzi pentru dintii crem, care stralucesc in soare din loc in loc, imparte pe deasupra tejghelei franzele cu mainile-i butucanoase si nesfarsite, unghiile-i taiate patratos rosii crapate.

Clientii isi umplu sacosele si isi lipesc nasurile prin crapaturile cortului in intestinele comediei de la brutarie. Acum isi ranjesc complice toti: Panem et circensis. Ba chiar paine calda si circ pe gratis.
[Daca nu i-ar lua pudelul cu farfuria pe nas si covrigul in coada la trei pazeste n-ar mai pleca aburul boulanger].

Mai si radem

Domnule Plesu,
Va multumesc ca ma faceti sa zambesc in gura mare de sa ma auda vecinii, sa intre la idei.[Stiti au si ei o viata trista si goala far' de palniile de ascultat la pereti]. Ca tot articolul e despre ce invatam chiar inainte sa mergem pe doua, sa mergem la doctor, ma duc apai sa ma caut prin papusoi.

Citit azi in Dilema Veche urmatorul articol:
Nici asa, nici altminteri
Tara lui Caraion

Asa cu rusinea preluarii si blogarismului de joasa speta, totusi, doamne si domni va urez pufneala placuta.

Si pen' ca imparteau juma de pagina reproduc acilea si mica interventie dinesciana:

cu dilema la croitor

Ce parere aveti despre ipoteza lansata de regizorul James Cameron cu privire la cavoul comun al Sfintei Familii, despre care se va transmite un film pe canalul Discovery?

Am sentimentul ca acest post de televiziune a fost cumparat de Dan Diaconescu si ca, dupa povestea insuratorii lui Isus Hristos, vom vedea la Discovery si partea a doua a divortului lui Petre Roman.

La mustaceala, monser, ca-i ocupatie serioasa!

Poza de pe PostSictir

La crapat de cap de zi!

Mi se pare ca am cam uitat sa impart din muzica mea de cand se ingana ziua cu noaptea. Pe dig la 2 mai [pe digul vechi de la cherhana] asezata poponet pe bucatile de beton sarate si reci cu ochii pironiti pe cer in urechi mi se cuibareste doar un singur lucru: An American Prayer. Cu Jim sopotind vrajile pe jumatate nascute, ca un saman in mijloc de valuri cu limbi de spuma intre dinti. Ma intreb daca fara rugaciunea lui de poezie ar mai rasari vreun soare, s-ar mai rupe vreun nor si linistea cu urme de pescarus pe plaja si-ar mai cerne esarfele acolo la capul Bunei Sperante si a nuntii dintre noapte si ziua, ca un carut cu roti patrate.
Cu mintea limpede citesti versurile lui Jiminy Morrison [ca un greiere cu umbrela] si nu intelegi nimic din cuvintele de magician, apoi le dai un cot scurt si porneste vocea lui si totul se leaga ca nojitele opincilor cand musca din carne, cu injuraturi printre dinti scuipate, cu invocari si incantatii si dintr-o data nu mai deosebesti visul de trezie si pe cer se nasc flacarui, se lasa cu sange pe autostrada nasterii de zi, mortii de noapte, visului dintre randuri.
Asadar nisipul se usca, piciorele reci se spala, cerul cernit isi intinde oscioarele si marea [se] casca ca o nascatoare de zi si de noapte ce este atarnandu-si de urechi cate-un soare ud si cate-un tatuaj cu barca plina de navoade. Am prins ziua deci in navodul meu cu casti, am momit-o cu vocea lui Jim.
Si toate cuvintele din postul asta sunt trase afara cu un patent ca niste dinti cand se inchide usa peste ei, sunt nascute de undeva dintr-o tara adanca unde nu s-a auzit de gura.





Ghost Song
by The Doors

Shake dreams from your hair
My pretty child, my sweet one.
Choose the day and choose the sign of your day
The day's divinity
First thing you see.


A vast radiant beach in a cool jeweled moon
Couples naked race down by it's quiet side
And we laugh like soft, mad children
Smug in the wooly cotton brains of infancy
The music and voices are all around us.


Choose they croon the Ancient Ones
The time has come again
Choose now, they croon
Beneath the moon
Beside an ancient lake


Enter again the sweet forest
Enter the hot dream
Come with us
Everything is broken up and dances.


Newborn Awakening
by The Doors

Gently they stir, gently rise
The dead are newborn awakening
With ravaged limbs and wet souls
Gently they sigh in rapt funeral amazement
Who called these dead to dance?
Was it the young woman learning to play the ghost song on her baby grand?
Was it the wilderness children?
Was it the ghost god himself, stuttering, cheering, chatting blindly?
I called you up to anoint the earth
I called you to announce sadness falling like burned skin
I called you to wish you well
To glory in self like a new monster
And now I call you to pray

Poza de la emilly