Tuesday, November 28, 2006

Cartofoare, mandra ca o floare


Sau un ghid simplu de a-i spala capsorul puradelului pe care-l posezi inspre arta.
Aveam 5 ani si pe ce puneam mana sora-mea si cu mine nu scapa de judecata suprema: gunoi sau jucarie.
Eram complet necrutatoare cu albumele de arta, le scoteam din biblioteca si le botezam filele ilustrate cu diverse titluri mai mult sau mai putin magulitoare, dar cand am invatat sa citim ni s-a pus sub nas un pachet de carti de joc cu spatele portocaliu [aduse, mi-aduc bine aminte, de o prietena de-a mamei de la Paris] care continea, sa vezi minune, cate o reproducere frumoasa pe fata. Reproducerile erau toate luvruioate sau orsayiste sau pompidouane si jocul era in felul urmator: trebuia sa faci perechi intre autoportretele marilor pictori si unele dintre cele mai celebre tablouri ale lor [sau macar cele aflate in ghearele Luvrului]. Si prin fata ochilor ne defilau: Cezanne, Henri Le Douanier Rousseau, Picasso, Poussin[l-am urat mereu cu bataliile lui cu tot], Leonardo, Ingres,Monet,Degas [colectia cu mulaje ale lui Degas pentru balerine de pe Quay D'Orsay, bale curgand], Goya, Delacroix, Vermeer,Giotto, Fra Angelico,Boticelli, David, Miro, Chagall, Dali, Magritte, Braque,Modigliani si alti plimbareti ai pensulei. Ramasesem intr-atat de fascinate incat cand bunica ne invita pe un ton al Binelui Suprem [pe care-l detestam profund] sa ne ducem la culcare, ne strambam urat si explicam ca avem treaba.Lucru complet depreciat de bunica Persida [unii rautaciosi ii spun perfida, chiar si noi o botezam pe ascuns cand ne trimitea la culcare].
Carticica atasata jocului avea multe variante de joc, inclusiv unul stil "Stii si Castigi" de care cele doua nazdravane s-au atasat nitel mai tarziu cand au inceput sa-si dea seama de fapt ce erau chestiile carora le dadeau note din albumele Meridiane cu alb si negru pe cotoare.
Astfel, cred ca jocul acela de carti minunat ne-a salvat de cultura teve si ii voi ramane vesnic recunoscatoare. Si daca gasiti asa ceva colorat si aparent plicticos, ce-ar fi sa faceti un experiment pe progenitura proprietate personale, cine stie poate se indragosteste ca noi.

2 comments:

Corina said...

Frumoooos. Educational, nostalgic, niceee. Si eu cred ca toate bunicile sunt perfide de la un punct incolo :)

Monica said...

yeah, de eram vecine impreuna ne jucam!

noi( io cu fratello) am luat-o apoi pe copiate...:)

doamna cu hermina era preferata mea:)

mama, ce frica mi-era de Chagall:)