Ritual

There are times when you feel like making love to a book.

Si atunci te primenesti inainte de intalnire, deretici mintea de toate minele antipersonal, de prejudeca(r)ti, strecori sub perna busuioc [ca sa visezi concluziile dintre file], aburesti ce ai in cana si astepti ireprosabil, rosu ca para focului in obraji sa bata discret la usa ochilor tai cu slovele ei.

Inainte de a o sorbi din cuvinte, ti-o imaginezi un pic, ii tesi o poveste ghicita, admiri coperta [fie lucioasa in culori vii, chitinoasa, ca o piele putin uscata cateodata, fie veche, plina de riduri, cu semnaturi mazgalite, subliniata, cu coperte purtand urmele ca niste scoarte de copaci seculari plini de noduri si inele, sau imbracate in ciorapi de piele de maini de tabacar. [pai, ce tabacarii nu-si tabacesc mainile tabacind? Nu raman bucatele din pieile lor proprii si personale in cartile pe care le imbraca? Ei, asta-i buna!]. Apoi le iei cu zaharelul, le asezi usurel langa tine, le imblanzesti, cauti orice scuza ca sa le simti mirosul: ba de pasta proaspata [ ca sa-ti aduci aminte de aventurile cu aracet si ata din copilarie], ba de aer statut, de hartie batrinicioasa [ca sa simti conturul mainilor prin care au mai trecut, urmele de grasime de copil, de burice de degete grase care intorc fila cu fila]. Folosesti drept pretext, supracoperta, "blurb"-ul, datele despre autor [o intrebi de rubedenii, de slujba, de copii, etc].
Si-apoi, pe neasteptate faci cateva piruete stangace, si te arunci asupra ei cu corp cu tot, o pui la pamant si-ti asezi degetele pe gatul ei in dreptul beregatei si te duci glont la incheieturile ei, pe care le deschei din ochi.
Nu, nu, sa schimbam, totusi viteza de condor, ca doar nu vrei s-o iei asa, fara pic de "sentiment la corazon"! O iei de incheietura, deci, si-i zici dintr-un fragment de ella si de louis, [stii, draga mea, e cam frig afara...nu vrei sa mai adastezi o tara cu mine?]. Doar o carte trebuie ademenita, imblanzita [apprivoisé, pentru tine as pune chiar si diacriticele principesul meu], trebuie castigata ca o recompensa cand ai chef sa faci dragoste cu ea.

Ce face oare o carte sa fie buna? O fi nevoia de a o devora? Felul in care ti se da incet-incet ca un teaser, tachinandu-ti fiecare por, trezindu-ti imaginatia, tragand de axonii mintii tale ca la corzile de vioara intinse la maxim care vibreaza la o picatura de praf? Pe mine ma prind cele care-ti dau doar indicii care asteapta inainte sa te lase sa ajungi la sufletul lor, pentru ca atunci cand e vorba de o surata cu slove :"I long to see you naked in your body and your soul" sau "Show me your sole/soul, I like to study shoeprints", n-o vreau direct, scurt, carnal si suficient cat sa-mi astampere setea de a ingurgita ceva, n-o vreau facuta gazeta, sul de citit in camera unde si regele merge singur. Si ma intreb asa ca din seninul unei zi de ianuarie [frizand in aprilie] cum de-si dau jos toate desuurile unele carti si asa in fata oricui intreaba de Fanny Fara Preget? Si Duras stie sa scrie, are mana si fler, si totusi iti serveste pe taraba de toate ca un negustor de carne si ca rebusurile care-ti dau dezlegarea la inceput. Dar cartuliile au multe vestminte si multe fatete, parfumuri mai sterse de adulmecat cu masura, jocuri de culise, sintagme de ascutit creierul.

Eh, ben, dar mamzela ici presente e o mica sadica ce se delecteaza in chinurile personajelor, scrie lung si impanat, greu de urmarit si fara cliff-hangers. Nu ca domnul in fata caruia temenelele nu sunt niciodata suficient de ingenuncheate. Sau ca mentorul piticilorpecreier intr-ale umoristicii si ale jocurilor de cuvinte, absconsul agent T, ocupat cu explorarea pietii de rusoaice la pachet, zis "Nu" oamenilor care vor vize, precum si a alcatuirii unui compediu de familie pe numele sau "Faptele mintilor".

Stimati liseuri, acum nu va fie cu banat, dar din cand in cand imi vine sa fac dragoste cu o carte si v-am povestit doar preludiul pen' ca ce urmeaza apoi e rusine nevoie mare si nu se cade sa va dezvalui eu ce povesti umbla pe sub desuurile cartilor respectabile, si cum isi dezbraca dansele vestmintele in iatac.
Totusi un mic teaser: Unele nu se uita la corpul lor cand se desfac din chilia vestmantului, sunt pudice.