Fratele lu' Bin Laden, Recycle Bin

Tare imi vine sa zambesc
Chessquare cat's craddle


Amintirile mi se intorceau pe dos, in troleibuz cu capul in jos, ochii prin geam si vedeam cerul si pajura nu mai era, ranjeai atat de tamp, ca imi venea sa te desir. Si tu sa te reinsiri in jurul meu ca intr-un cocon mic, calduros si colorat. Acum ascult cd-ul de la tine si tare imi vine sa zambesc pana mi se intinde zambetul dincolo de urechi, prin groapa de la ceafa, se aseaza fular in jurul gatului, tonitza-style, cut and scratch, divide et impera, dj shadow. M-as tunde pana parul mi-ar creste invers si mi-ar acoperi creierul intr-un hamac incurcat, numai ca sa nu mai treaca gandurile despre tine prin sinapse, sa le sufoce pe portiunile cu amintiri. Sa-mi ramana doar gustul, mirosul, pipaitul tau si liniile mainilor vesnic roz plus toate culorile tale, de la mov la verde si albe. Deci ce-ai zice sa facem un copil si sa-l tinem in staff room intr-un dulapior cu fire si casti?Sa se caste o prapastie in curtea din spate a liceului si sa cadem in ea colorati de moloz si mucuri de tigara. Acolo sa fie o incapere-genune wonderlandiana cu borcane si etichete scrise pe dos in diferite dialecte ale limbii sparge si fluturi inauntru. Fiecare flutur sa ingane cate o bucatica de muzica a sferelor, preferabil heaven’s gonna burn your eyes,mile end sau elastica. Dupa inghitirea si stomacharea (stomachari, verb la misto folosit de Cicero) unei cantitati echivalente cu o aripa de catedrala a unora dintre fluturii formoliformi sa sarim coarda cu arterele unuia si altuia alternativ pana cand, in sariturile noastre, sa ajungem prin tuneluri atat de intortocheate incat sa nu ne mai descurcam, acum, cordoanele ombilicale si sa ne vorbim printr-o tragere in cod Morse de ele. Sa ne afundam tot mai adanc in intunerice rosii unde soaptele arterelor sa devina tot mai muscatoare si injurioase pana cand stalactitele sculptate din unghiile de la picioare ale iepurasilor martieni (de martie) sa ne intepe in moalele capului si sa vedem aceleasi filme-caleidoscop. Iepurasii sa fi lasat in urma coji de portocale cu citate din confucius si castele modelul troglodit facute din acrul alb al grapefruiturilor pe care sa le culegem si sa le infundam in nari impreuna cu frecateii de tempera din camera irinei ca sa ne lacrimeze ochi. Sa se ude pelicula si noi s-o lingem ca pe timbre cu regina angliei care “is a pretty nice girl. someday i’m gonna make her mine”. Sa ne lipim monezi de argint pe spate sub forma unui skateboard si pisici ranjite cu ochi argintii. Sa aluneci, sa-ti spargi capul si eu sa strang cojile cu farasul. Cojile sa aiba stampile cu floricele si lapte-triunghi zgariate in ele.Sa pun apa pentru ceai la fiert in care sa le presar. Ekoland instant.Sa te beau si tu sa-mi reciti poezii scrise in metrou pe stalpi pana cand nu mai raman decat bulbuci peste fluturii din stomac. Domnul conte!!! Unde esti? Ah, retezi ciresi, pardon. Deci, acum cand vine regina de couper, n-o sa-ti mai taie capul pentru ca esti ceai cu mult lapte la mine in stomac. Ai scapat cu on/r/oarea nesifonata desi ai furat tartele si te-a furat blackbirdul cu tot cu nasul menajerei. Problema e ca stomacul meu e inchisoarea ta,iona, si poti sa-i retezi cate oglinzi gasesti.Tot zgait ramai. Si te iubesc prin tesuturi pana cojile-tu uita cum te cheama si ma trezesti in rochie galbena langa sora-mea cu gaura iepurelui inchisa si arterele-noastre-ombilic ar cadea ca piei moarte prin iarba cu paiete multicolore.

Din arhiva "Ionel, depeche-toi" 2003-ish