Natura ca farama de corp, corpul ca farama de natura

Stimati tovarasi de joaca,
Intrucat bloggerul punct com face sotii care mai de care mai mancatoare de timp...abia dupa secole de gadilat tastatura am gasit de cuviinta a va informa despre o expozitie minunata care se ascunde in stomacul MNAC.
Finlandezul cu pricina a inceput sa faca poze undeva prin anii '70 cand i-a picat dansului fisa cum ca corpul dumisale este o parte din natura (erau si anii aceia ai marilor experimente muzicale si artistice...dupa campania lui elliot erwitt cu corpul uman gol ca un lucru firesc si cat se poate de natural) si cum ca acesta s-ar potrivi ca o manusa peisajelor. Astfel, dansul a trecut la treaba si si-a purtat corpul cu pricina prin diverse medii, s-a mulat pe natura, s-a prefacut in stanca, s-a pitulat in trunchiuri de copac, ca un adevarat cameleon s-a aliniat la culorile mediului, la luminile zapezii ca sa se ascunda ochiului uman, sa ne dea un challenge s.a.m.d. Rezultatul: expozitia The Journey of Arno Rafael Minkkinen care e absolut minunata, ciudata si fascinanta. Sincer, nu am vazut un corp atat de aproape de contorsionism, care spune un adevar de frunte despre oameni: acela ca seamana cu locul unde poposesc, si ne face sa descoperim si un paradox in asta: seamana doar din anumite unghiuri. Ca sa va pacaliti impreuna cu mine si cu maestrul iluzionist, vorba lui janis joplin, put on your high heel-sneakers si dati o raita pe-acolo ca sa va minunati.