Telegrafiate

Ca nu-l mai deschisesem de mult pe omul care-mi ridica firele de par de pe ceafa si le impleteste in mii de culori, I give thee,
*drumroll*



Triunghiul Bermudelor
de Gellu Naum

Acum cand ploaia ma imbratiseaza cu "umeda ei voluptate"
ma gandesc la fata aceea
pierduta de mult cine stie pe unde
fata care picta flori de camp si intorcea panzele cu fata la zis
ca sa nu le vad si sa nu ma infurii
fireste ca ne e frig ne murdarim cu pamant si ne raan
prea multe radacini prea incalcite Ar trebui pana una alta sa
ma adapostesc undeva sa ma curat cu peria de scanduri
ar trebui sa spun ceva niste cuvinte dar stiti bine ca nu se
poate
fiindca devin sublim un fel de inger
si eu de cate ori ma simt asa spal vasele sau matur curtea
ca sa restabilesc neantul unui deznadajduit echilibru
Dar toate astea nu insemneaza nimic pe langa taraitul
greierului imprimat pe banda de magnetofon
ca glasul prietenului meu care a murit de tanar si de atunci
scrie versuri si cate si mai cate
in timp ce undeva cine mai stie pe unde fata aceea imbracata
imbracata in patrafir de aur isi zvanta pletele
ametita de vuietul in care ne cautam unul pe altul si ne iubim
nebuneste

Pozela devianta ici