Incalzirea Blogala?

Bucurestiul devine plantatie tropicala vara. Observ cu ochi bulbucati de broasca plimbandu-ma ca de-obicei intolita in panza subtire de catarg umflat de vant si par cuminte in codite, ca zilele se desfasoara intr-un valtz de dimineata care sufla-n ceafa aburi, mai ceva ca un ceainic, rasarit ca la carte, cer aproape de un kitsch albastrui, iarba la ordin, pasarele ciripinde. Booon, iti zici imbracand haine desmanecate si fluturande, tinand cu dintii de batista si de apa cu bucati de gheata din congelator, inca o baie de asfalt topit. Faci trei cruci cu limba si te avanti afara. Nici nu te scurgi bine pe asfalt in crucea pranzului la umbre dese dar inutile, dureri de cap, nimicuri lipitoare de piele perpelita bine, ca se strang de te miri unde puhoaie de nori, cerul se transforma brusc in camp de batalie si ii trage nenica un potop cu picuri mari si calzi.
Iti zici siroinda, "summer rains you can never predict them", vorba lui Double D, si tropai inspre casa cu entuziasmul caracteristic. Dupa juma de ceas de rupere de nori si de strecuratori de grindine, rafale si vanturi ridicatoare de fuste ude, totul se opreste, apare din nou prietenul nostru necrutator si trotuarele se usuca.
Ei, ia ziceti, stimati liseuri si lizuce, asta nu aduce nitel a tara cafelei, hamacelor si latifundiilor? Sau nu vi se scriu in fata literele care alcatuiesc sintagma "tara musonica" (oh, valentele urmatoare ale acestui termen... *ochi instelati*)? O fi asta un mesaj al cerului catre creaturile bastinase din autobuze cu subsuorile aromite? S-o fi ieftinit in cer apa?
Tiens un vrai mystere.
Oricum resedinta mea de vara nu prea-i la tara, caci acolo era sa cam dau ortul popii... si restul e Toparceanu featuring Pasarea Colibri.