Lalaiala begins
Am un nou pitic pe incretitura:
Negro Spirituals.
Stiam de mai demult ca-s incredibile, ritmate si usor de cantat asa ca m-am chitit sa le aprofundez.
Doar soul-ul, blues-ul, jazz-ul, funk-ul si multe altele isi trag seva din ele.
M-au palit in moalele capului coloana sonora de la O, Brother Where Art Thou? (care e cea mai misto coloana sonora pe care am auzit-o ultima vreme, plecaciune!) si m-am intors acasa la baiatul Louie si Cartea Sfanta (care mi-a leganat primele cuvintele lalaite... Gagaaa Mozaz...[asta si gebek jojo! de la Bitalsi]).
Cu cat aflu mai mult va impartasesc ca sa va bucurati si boieri dumneavoastra de pseudo-recenzii facute de mana merinoasa.
Nota: Nu se vor exacte, instrumentatoare, pricepute sau bogate in cunostinte. Puietii recenzisti vor doar sa le aruncati o urechiusa si un ochisor (vorba bancului: daca nu mananci bataturica, nu capeti nici ochisor) pe la tusele de culoare care mi le inspira (nicidecum profesioniste, mai degraba carpelnite, facute dupa ureche).
6 comments:
once you go black, you don't go back! take care, kiddo :)
Adorabila extraterestra. Mai ales ca ii adori pe Pulp.
Spune ca-i ador ca te mananc!
;)
Vlad [aka Bjorker]
p.s.: pai sa facem, dom'ne, buton de legatura la fata...
ca-i adori*
o, da... au fost doi ani de zile in care ii mancam pe paine zi de zi, le stramutam domitiliul la mine in capsor si-i imbiam care pe care...
buton la manseta? sau poate un pinz
adica sfant cuvant buton de legamant? :P
da mai, da mai...daca ai pitici, esti si pe bara mea de favos...[ca sas vorbim pregnant si cu dungi...]
Post a Comment