Incurcata Treaba

In loc de "remember when you were only a child" eu inteleg "remember when you were an only child": Analyze that!



Remember when you were only a child
Remember when you were only a child
Remember when you were only a child
Start to see with your blue mind
Start to see with your blue mind
Don't be afraid of what you find
No, don't be afraid of what you find

Chiar ma gandesc ca are de-a face cu gelozia de sora mai mare deposed din ale sale drepturi pe vremea cand aveam 1 an si 3 luni. Ce ti-e si cu boala asta viermuita si putreda! Si cu zentrul atentiei si cu persoana intai egoista, mereu ti se pare ca nu ti s-a cautat destul in coarne, ca tre sa overdo it, ca ai ceva de demonstrat lumii intregi, vrei sa-ti fie recunoscute ego-forturile!

Mereu esti intr-o competitie si trebuie in sabii sa te tai sau in palose sa te scuturi. Puah, cel mai frica de mine pe lumea asta e cand ma iau in serios si

Ma umflu in cucuie, pene si defecte,
burdihane, lacrimi si bube infecte.
Luatu-n serios si prapastiile cascate
-s boli teribile,
Molipsitoare de damzelle,
triste si sensibile.
Ce stau in iatacuri si-si cauta-n plete,
Rani imaginare, deprezdii cochete,
Zac in lunga zeama.
Pe printesele-astea tare fandosite
Pauvres chinuite de boli inchipuite,
Farlifus le cheama,
Mari, zau, mi-e teama,
Sa nu ma preschimb
in vruna din ele,
Sa-mpletesc vreun nimb,
Sa rup la pingele,
Ca direct pe copca
o sa ma cam duc
Si ma interna-veti,
Drept la balamuc!

Tril de lene

dragostea noastra e-o pereche de sosete
colorate, calduroase si indispens-abile
cand se strang una-ntralta jilave si bete
cepele carnoase imbratisate-n bile.

si de-ti vine uratul intr-o zi ploioasa
zaci sub plampumi grele si cu ceai in casa,
poti oricand sa-ti plimbi perechea de sosete
intr-o reprezentatie de marionete!

cateodata dara din dragostea ceasta
iese si-un cartof,
care se cam plimba sprinten prin pantof.
ca sa nu mai zburde-asa in libertate
peticim si coasem cu urzeli pupate!

Poaza culeasa de-aci

Si-acum va prezentam datele meteo:

Imprumutand masca lui Emil Brumaru, se prognozeaza ca:

"E-o vreme de distrus flasnete"
De cautat adanc (mai abitir) prin ghete,
De urmarit prin deasa ceata coapte fete
De-mpuns la norii curgatori, obraznici
rotunzi cu ascutite baionete.

E-o vreme de tinut in palme
doi ochi alunecosi din maini fierbinti,
De inganat din omusor, mari, sudalme,
Cu limba-mpleticita printre dinti.

E-o vreme ca de Dickens la-nceputuri
De Londra-n ghearele demonului: Fum Nehalitul,
Si personaje date-afara din culcus in suturi,
De spintecat tristeturi pe funduri cu cutitul.

Balada celor 3 cu 3 si-un pic

Apai cred ca era cazul sa ma strecor afara dintr-un razboi de tesut metanii si tristeturi arvunite de imaginatia bogata, voi nu?
Dapai pen' ca toti ce ma inconjoara urasc aftabuzele si transportul in comun, m-am hotarat sa-mpart povestile mele frumoase cu arcele lui Goe, poarcele lui Zoe, potroacele de Poe... Condurii mei farmecati care ma poarta spre o lume de liniste sufleteasca chitita-n balamuc si-n vacarm. Eu cred ca 331 e fermecat, un Knight Bus care-ti sare-n ajutor. E molcom dimineata si prinde aripi noaptea, e cald si aburind iarna ca o farfurie cu supa pe roti. Ticsit din cap pana-n picioare cu norod de toate culorile si etatile. Tremura ca o piftie cand merge repede si mugeste din frane prin fata casei mele fara perdea. Si cand ma urc in el imi vine sa traiesc. Acum conitelor si conilor stimati ce-mi mai calcati poate pragul, dar luxul asta static de a citi cu jumatatile de ora in mijloc de oameni, de a vedea soarele cum se iteste piste Aleea Kisseleff promenada infofolita-n copaci si-n biciclete nocturne cu ghidoane din coarne de berbec care-mpung trecatorii, ii mare lucru, parol. Sa ai timp sa stai la stopuri si sa privesti oamenii din masinile de pe langa cum conduc cu ochii carpiti si gesticuleaza pe muzica de dimineata, cu galgaie cafelele si se varsa in poalele lor costumate de sedinta. Sa vezi cravate legate la stop cu sarg si muierusti bleached care spoiesc retrovizorul. Mame permanentate rastindu-se la odrasle incinse cu centuri de siguranta care-si baga destele-n nas falanga cu falanga. Ehehei, fatul meu, oare tu o sa mai ai timp de asta? Sa te zgaiesti la frunzele de toamna cum cad din picoare de oboseala, la asfaltul care naduseste vara si curge jilav pe piatra cubica....Noaptea cu alei goale din spatele Casei Scanteii cand ies melcii de mana la sosea si studentele cu fuste scurte de la internat. Sa mirosi prin geamuri primavara cand accidentele de masina picteaza carosabilul.
Aveti putintica rabdare, stimabililor....
Si cum ii naravul stapanei piticilor, va face prinsoare ca va zice de-acusi incolo-sha pana i s-or istovi izvoarele povesti coapte sau necoapte, minaciuni de Vonnegut (soma) su adevaraciuni curate ca lamura si impanate cu visul lui Parpanghel si bufonii lui Dimov.

Balada celor 3 cu 3 si-un pic

Sa tot fie, mari, 4 ani de zile
De cand umblu-aiurea: falfai din papile,
Manc din peisaje, ascult la tarana,
Dantez in viraje, tin urechea-n mana,
Sorb de prin asfalturi, rup din conversatii,
Pasc litere-n falduri, nu cobor in statii,
Cuvinte flecare le insir pe loc,
Dau cu derbedeii zburdalnic noroc;
Fac dresaj cu sfichiul de bici impletit
Din bucati de limba pentru nesimtit.
Zau de plec de-acasa, daca am uitat,
Goblenul si acul, rasul capiat.
Sa brodez schelete de istorisiri,
Pasol na turbinka, ca ma-ntorc cu zbiri!
Trei voinici din cifre, aftabuze albe,
glasuiti acuma ca m-intorc cu jalbe
protapite bine pe picior de UE;
Fartate, cenzura-mi e nitel cam suie!
Iertare domnita daca am uitat
sa sarut condurul cesta lung si lat.

Du-ma 331 un la rascruce mare,
Cu artere-adanci brazde pe ogoare.

Ingropata in cuvinte

S-au intors frumusetile... Au inceput sa iasa de sub pietre ca soparlele la soare...
Mi se bat cuvintele ca turcii la gura.
Chefurile se ridica din frunze de ceai, ideile se destrabaleaza in scris in camarute inguste si friguroase, intre rafturi de carti si postere scorojite cu irlanda si sfinti medievali. De-abia imi mai tin cuvintele pe mine sa nu cada pe foaie (asa de infofolita-s) despre cam ce-am cercetat in ultima vreme si cum am iesit din gaura de iad care m-a inghitit o vreme.

Am siroit pe langa dop in pivnita de limbi straine pana am inteles ce cautam si mi-am dat seama ca lucrurile citite mereu se imbina in jurul lucrului meu preferat din lume. Se brodeaza jocuri, ironii, fericiri, amaraciuni, reguli de joc, chei care deschid imparatii de ganduri, cosite aruncate din turnuri ca niste fuioare toarse si daruri ale scriitorilor pe care le descoperi dupa luni de taina cu cartile inchise. Multumescuti domnule Carroll ca m-ai adus inapoi la vechea-mi cercetare in tainele placerii in joc si ghicitoare, care n-are a face cu bine si rau, ci mai degraba cu placere si chin, care-s binecuvantari/blesteme mai importante si mai interesante in literatura.

Torte mustind de bezna

Genţiene de Bavaria

Nu fitecine are parte de genţiene-n a sa casă

În molcomul Septembre, la linul, mohoratul Michaelmas.

Genţiene de Bavaria, mari, albastre ca-nserarea, fuioare de beznă

Care cotropesc chiar ziua, precum o torţă face cu-albastrul ei de fum

atuncea când coboară peste-al lui Pluto alean,

Torţe unduitoare arzând întunecat cu albastră flamă,

Ce-n puncte apăsate se preschimbă, strânse-n îmbrăţişarea zilei dalbe,

Florile-torţe ale întunericului celui albastru şi adânc de fum,

Ale uimirii lui Pluto albastru-nserate,

Lămpi mustind de beznă aninate-n încăperile De-Apoi,

arzând-albastru de-nserat,

Şi răspândind al întunericului braţ, albastru de-înserat, la fel cum

Din palidele lămpi a lui Demetra lumina aievea-izvoade.

Conduce-ţi-mă, dară, păşiţi degrab’ în faţă.

Culege-mi o genţiană, adă-o torţă!

Să rătăcesc doar cu-albastra torţă-furcă ‘cestei flori,

În jos pe scările cu beznă din ce în ce mai deasă,

acolo unde albastrul e întunecat cu-albastru

şi-acolo unde calcă Persefona, acum, să trec din îngheţat’ septembre

către tărâmul de orbire unde chiar întunericul în beznă deasă se trezeşte,

Şi Persefona însăşi rămâne doar o voce

Sau întunericul ce se răsfiră în beznă şi mai deasă

în braţele plutonice, pătrunsă adânc de patima amară în neştire,

învăluiţi pesemne în falnica mândrie a torţelor de întuneric,

ce arunc-un văl de

beznă peste mireasa blestemată şi-al său mire.

Darkness drenched torches

Bavarian Gentians

by D.H. Lawrence

Not every man has gentians in his house

in soft September, at slow, sad Michaelmas.

Bavarian gentians, big and dark, only dark

darkening the daytime, torch-like, with the smoking blueness of Pluto's

gloom,

ribbed and torch-like, with their blaze of darkness spread blue

down flattening into points, flattened under the sweep of white day

torch-flower of the blue-smoking darkness, Pluto's dark-blue daze,

black lamps from the halls of Dis, burning dark blue,

giving off darkness, blue darkness, as Demeter's pale lamps give off

light,

lead me then, lead the way.

Reach me a gentian, give me a torch!

let me guide myself with the blue, forked torch of this flower

down the darker and darker stairs, where blue is darkened on blueness

even where Persephone goes, just now, from the frosted September

to the sightless realm where darkness is awake upon the dark

and Persephone herself is but a voice

or a darkness invisible enfolded in the deeper dark

of the arms Plutonic, and pierced with the passion of dense gloom,

among the splendor of torches of darkness, shedding darkness on

the lost bride and her groom.

Ce greu e sa scoti un dop de sampanie!

Mi s-a pus un fel de dop sub care nici nu se mai vad bulele care mi se agita prin stomac si plamani si cutremurele care mi se cuibaresc la subsuoara. E epidemie de noduri marinaresti la mine in gat, cercetasii si matelotii si-au facut ceva de lucru la ele.

E tare ciudat cum ca nu mai pot scrie. Nu mi s-a mai intamplat in veci sa nu pot sa insir macar doua-trei margele pe siragul din Cuvantul Micromoale.
Imi vine sa dansez deasupra tastelor si sa scuip sau sa scurm din cuvintele incalzite prin pulovere si cotloane infofolite ale sufletului. Si nu ma asculta picioarele, mainile mi se impleticesc, limba se innoada. Poate dac-o iau catinel, ca-n exercitiul acela de la actorie unde trebuie sa te ridici de pe un scaun atat de incet cat celalalt sa nu te vada, si scriu ticait, ascuns si putin o sa curg pe langa dop, fara sa se prinda gheonoaia sub presiune.
Am sa merg cu putin de-a busile,
fluierand si mugind din toate gusile
(si tatanile),
si cu mana dezvatata am sa man de litera baltata,
Pana se asterne la pascut pe blog cocotata.



Vino, vino, mos Nene care ma dai in scrinciobul impletit din fir de gene!

Those Dancing Days Are Gone

Carla Bruni

[William Butler Yeats]

Come, let me sing into your ear;
Those dancing days are gone,
All that silk and satin gear;
Crouch upon a stone,
Wrapping that foul body up
In as foul a rag:
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

Curse as you may I sing it through;
What matter if the knave
That the most could pleasure you,
The children that he gave,
Are somewhere sleeping like a top
Under a marble flag?
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

I thought it out this very day.
Noon upon the clock,
A man may put pretence away
Who leans upon a stick,
May sing, and sing until he drop,
Whether to maid or hag:
I carry the sun in a golden cup,
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

Dama ludens si alte traznai

PF gavagai mi-a aruncat pisica-n ograda cu o nonsalanta ce-i sade bine unui dumnezeu de talia sa. Asadar m-am ales cu o leapsa si inca un oaspete de burlan mieunand sacaitor, si trebe sa trag piticii de coada sa scuipe degrab' cu ce se ocupa stapana lor in frageda-i pruncie si ce victime facea printre jucarii. Numai ca adesea alaturi cu trup si suflet si sora mea Alexe, camarada vajnica si neinfricata, my trusty sidecick.

1. Consemnarea cea mai timpurie din epopeea boacanelor Marievei este, joaca cu papiota de ata. La aproximativ un an cu totul si cu totul, Meri, se gasea poponet in fata unui falnic brad de Craciun garnisit cu cadouri si cu globuri numai bune de spart, beteala numai buna de facut lasou, ace de brad numai bune de ingurgitat si lumanari perfecte pentru a da foc la casa, insa departe de ea asemeni ganduri prevestitoare unei copilarii tarzii unde porecla urma sa-i fie cu precadere "Capul Rautatilor". O, nu, intr-unul din rarele ei accese constructive, Meri, desira o papiota cu ata rosie tacticos si cu daruire. Aceasta isi dadu obstescul sfarsit cateva ore mai tarziu cand zacea incalcita si incolacita in jurul piciorului de la fotoliul mare, pe covorul persan chel, in jurul bradului... Patimile papiotei au fost consemnate in caiet cu o bunavointa buniceasca din cale afara de stapanita si cu o caligrafie perfecta, citite cu aplomb sau chiar recitate de aceeasi bunica cu diverse ocazii festive. Vorbim de aceeasi persoana care cu greu a putut depasi socul ca la varsta de 18 ani sleahta mea de prieteni a rupt o coada de topor...si a trebuit sa spuna aceasta poveste mai departe la fiecare masa in familie de-atunci incoace. [ei, nu chiar]

2. Din ciclul promovat asiduu de Roald Dahl si de The Twits, copii sunt niste incornorati si pisicheri, varsta de 4 ani, respectiv 3 ani, doua fetite imbracate in salopete OshKosh inarmate cu o mana de creioane cerate crayola crestate de dinti de lapte si tocite pe varii foi de desenat, au declansat operatiunea Muppets. In sufragerie, deasupra patului bunicii care servea si de divan, atarna un tablou urias abstract cu mult maro roscat si niste linii nesigure, contururi complexe. Deloc sensibile la maiestria autorului, in urma unui consiliu in care yours truly a tinut un monolog patetic si manipulator catre sora (pe atunci) mezina, in care a convins-o ca un desen cu Big Bird si Elmo ar fi fost numai bun sa decoreze portiunea de perete galbui dintre tablou si studio. Zis si facut, cele doua vajnice artiste, au dat nastere unei mazgaleli simbolice, stil naiv, cu multiple curbe si depasiri de contur in nuante de galben-pui si rosu-carmin utilizand cele mai groase creioane cerate [care epuizandu-se si rupandu-se din cauza zelului, au trebuit suplimentate si cu verde si albastru]. De prisos, sa mentionez, ca adevaratele talente mereu sunt batute la popou de viata si pedepsite sa nu se mai atinga de ciocolata ascunsa in camara [a carei ascunzatoare fusese descoperita in urma unei misiuni de recunoastere]. Slava domnului ca in ziua urmatoare am reusit sa-mi ciobesc nitel teasta [exagerare poetica pentru o zgarietura], patandu-mi pijamaua cu trandafirasi si intalnindu-ma de urgenta cu doamna Pruna, doctorita, astfel pedeapsa fu ridicata la scurt timp. Urme ale talentului nostru incontestabil au mai ramas desigur, daca vreun vizitator binevoieste sa zgarie nitel spoiala, va descoperi ghemotocul de Muppets incovrigati de manuta noastra.

3. Cu-ocazia rudelor care s-au impachetat cu catel si cu purcel, s-au inghesuit in valize mari de piele si si-au luat campii rostogolindu-se in burta valizelor [asa-mi imaginam eu ca se procedeaza cand pleci din tara], Alexe si cu mine am fost rasfatate cu cadouri din strainezia indestulator. The crux of the matter era totusi ca oamenii care ne vedeau odata la 3 ani, isi imaginau ca eram fetite si ne jucam cu papusi, si ce alta papusa mai grozava decat Barbie cea blonda si cu chiloti de plastic tare. Ain't that cute? But it's wrong. Junele pristine fara sutien care aruncau ocheade ingenue sub boiala discreta au avut o soarta crunta in mainile duoului dinamic: am impartit metodele de tortura astfel ca eu ma ocupam de decapitarea orataniilor si de stilizarea podoabei capilare, mereu adoptand atitudinea dalilei fata de samson, iar Alexe avea in grija mestecarea plasticului cauciucos din care erau facute picioarele pana la cioturile albe din interior, tot ea era responsabila cu decoratiunile cu pixul: ochelari de soare, barba, mustati, cercei... De educatia fizica pentru papusile maltratate, ne ocupam in egala masura, fie ca erau zboruri dirijate din mainile uneia spre ale celelalte sau salturi mortale din patul suprapus. Odata ciuntele au facut chiar si bungee-jumping de la mansarda [cam pe la inaltimea etajului doi al unei vile] legate cu o franghie din cravate innodate, de multe ori nimerind in strada [pe care nu treceau prea multe masini], daca nu cu totul, macar cu capul proaspat indesat la loc pe umeri. Na, poftim, sa mai ziceti de copii ca-s ingerasi si neprihaniti! [Nu, nu era vina televizorului, pentru ca nu prea binevoiam sa ne uitam, antena de pe casa nu prindea mare branza. Insa cartile lui Roald Dahl ne erau biblii].

4. Sa nu credeti oare ca n-am batut mingea pe maidanul cartierului Aviatorilor. O, si inca cum. Alta jucarie de seama pentru noi au fost gardurile si zidurile. Si "Fatzea" [hihi v-ati ascunselea] was our game. Eram o sleahta de cateva fete si niscai baieti, o armata intreaga care se tupila prin curtile oamenilor de pe Strada Popa Savu, Porumbaru, Virgil Draghiceanu, Aleea Aviatorilor. Cu genunchi juliti, acoperiti de praf, coate pline de semne de buna purtare, tricouri hais, shorturi cea, lipaiam pe traseele noastre secrete care ne duceau de pe o strada pe alta [era o serie de strazi tricotate paralel], saream garduri, ne cataram in copaci, aruncam evident cate-un ochi pe geamurile pe langa care treceam. Ce mai niste mici infractori care umblau in haite. Demn de mentionat ar fi si ca un asemenea joc lua cateva ore bune si de multe ori, pentru ca locul unde se punea cel blestemat la a ne cauta prin tot cartierul era fix pe zidul casei mele, cand numara, ramaneam ultima si urcam in casa unde imbucam ceva bine-mersi, deschideam o carte si asteptam sa treaca cam o ora, aruncam un ochi pe geam sa vad daca "plimba ursul" bietul copil care se punea si daca nu se vedea prin apropiere, coboram ca un jaguar cele 2 etaje si scuipam ca o donsoara ce ma aflam.

Acuma desigur ca mai aveam miliarde de alte jucarii pe care le jughineam in voie, dar acestea sunt cele mai importante si cu grea inima nu l-am bagat in top pe elefantul Gogo, datorita caruia am zis eu primul meu cuvant (ca sa nu bag zazanie intre mama si tata), sau calculatorul care-mi crestea in brate si ma invaluia in jocurile sale cu grafica proasta sau fara grafica deloc [din cauza lui Prehistoric II am spart spaceul de la tastatura], cartile cu care dormeam sub perna [apoi ma miram ca ma doare spatele si grumazul] etc.
Cu amintirea asta cu picioare de tarantula, va las sa va savurati lunea si poate sa rupeti bucatica din amintiri si boieri dumneavoastra. Pe-asta o dau la liber ca doar n-o fi obligatie, ci placere sa starui printre hatisurile jucariilor. :P

Micul infractor pescuit de pe flickr

Lemn dulce

Cazuta de pe rafturile de pe prichiciul geamului, deschisa cu degete infrigurate, prins sonetul de ureche si ascultat ticaitul, smotruit cu degetele cantande pe tastatura, intortocheat in cvartete de coarde ale lui Haydn, cantec de adormit piticii care astazi implinesc precis un an de cand si-au smuls semintele din haul gurii mele internetice. Piticii care au crescut intr-un an cat altii in sapte zile, care mugit, au scancit, au dantzuit, au glasuit, au incretit din nas, si si-au dezvelit dintii inspumati, s-au betivanit din cuvinte, li s-a urcat la cap si au motait intr-o rana la marginea drumului cu doape in urechi de multe ori. Piticii far' de numar ce mi-au arat tarlaua creierului si mi-au ingrijit vorbele ca ata lenesului, le-au taiat ca niste Norne si le-au shtuchit cand li s-au parut vulgare ca pe cojile de seminte de dovleac.
Eh, piticilor mei underage plantati in faldurile [putintele] ale creierului meu, le canta conu' Shake la drum de sara, cu miros de regina noptii si alte perdele de vanilie ca miroaznele ce te lovesc in the wake of vreo tzoapa intocata.

Sonnet 128
How oft, when thou, my music, music play'st,
Upon that blessed wood whose motion sounds
With thy sweet fingers, when thou gntly sway'st
The wiry concord that mine ear confounds,
Do I envy those jacks that nimble leap
To kiss the tender inward of your hand,
Whilst my poor lips, which should that harvest reap,
To be so tickled, they would change their state
And situation with those dancing chips,
O'er whom thy fingers walk with gentle gait,
Making dead wood more blest than lips.

Since saucy jacks so happy are in this,
Give them thy fingers, me thy lips to kiss.

Poza sterpelita de pe blogul aista

In the beginning there was the word

Aşa se face cǎ aproape în fiecare zi sunt martorǎ a unei minuni blogǎristice:

Când mǎ întorc cu spatele şi ţin ochii strâns închişi mai apare câte un text în google reader care sǎ mǎ îmbrǎţişeze în cuvintele sale şi sǎ mǎ legene fǎrǎ pretenţii şi fǎrǎ obsesia popularitǎţii, a îmbuibǎrii cititorului inutil cu reclame şi ştiri preluate de pe 100 de siteuri. Cum se deschid ele în ferestre micuţe unde le pot înghiţi ca pe şerbetul insuliţelor de apǎ.:

Zaza, condei fǎrǎ fund, Umma cu arabescurile ei de cuvinte, Vlad cu micile sale metafizicalitǎţi, Gavagai cu turbinca sa plinǎ ochi de povestioare, Suzi curgândǎ, Vio cascadândǎ, Corcoran şi Roza decupând câte-un clin de l’oeil bruxellez şi Domnul Cavaler pe care-l aduce vântul de prin toate zǎrile literare în Bucureşti, Hiacint cu visele ei de-o generozitate şi gingǎşie nemaivǎzutǎ, Amoralul cu jocurile lui care câteodatǎ mǎ enerveazǎ, dar mereu mǎ ţin în şah, Abd’Allah cu pulpanele sutanei sale de “scholar”, Jen cu sinceritatea dezarmantǎ, Iulian Tǎnase baletând suprarealist şi (în)cununat de poze, Luciat din pricina cǎreia poftesc la cǎrţi mai ceva ca o gravidǎ, rǎsturnarea cǎruţei corpului în poziţii dizgraţioase, cu gura cǎscatǎ pânǎ la urechi la posturile lui Darius, Monica şi înverşunarea ei fǎţǎ de cuvinte ciunge, ranturile rǎutǎcioase ale Anei Utopic, observaţiile pro-hobbitive ale lui Emil Brumaru, sau avalanşa de veşti de la prieteni care-şi varsǎ simţirile pe câte-o paginǎ a lor.

Doar nu credeaţi cǎ-i ţin la blogroll din politeţe? Sau cǎ-i fac gazetǎ de pǎrete?

Enfin, capriciile piticilor sunt cunoscute, de multe ori aceştia nu aduc în bot cuvinte demne de blog şi nu se lǎfǎie printre limbi slobode şi ascuţite împreunate cu minţi treze şi ciomage bune de cârpit pe spate propoziţii. Şi când piticii îşi varsǎ cuvintele PMSian îmi trag capa de invizibilitate pe cap şi bag capul la cutie şi strâng din fǎlci şi îmi umplu gura cu vatǎ de zahar[Dac-aţi vedea ce cutie mişto am, cu broderii medievale şi gargui de pazǎ. Am şi clopotniţǎ plinǎ de bâte de baseball, de unde şi expresia inglejilor “she has bats in her belfry”].

Pam Pam...

De-ale gurii, de-ale ochilor

La caldura cuvintele se usuca si se chircesc, se imbolnavesc, se inneaca in apa din stomac, si in sudoarea care curge garla, se tarasc ca prin desert sau se incurca in par.

Si cand se face frig si gurile se deschid ca sa indese inauntru mancari, rasar din osanza cuvinte si oamenii vorbesc cu gura plina din tot corpul.

Acum c-am lamurit astea nitel mi-am prins antenele ochilor in campania de promovare a bibliotecii metropolitane careia ii zicea Ion Creanga cand eram eu mica si pe care am devalizat-o grav de tot Jules Verne-ul pe care-l aveau ei si eu nu in vacanta dintre a doua si a treia
[Apoi am facut indigestie de domnul Iulica si nici nu mai vreau sa aud de dansul], apoi am cules cartea copilariei mele din ea Omul Amfibie... si alte asemenea nazdravanii. Cert e ca locul e dragut si renovat si primitor, mare diferenta de rafturile pline de praf de 2 degete si cartile ferfenita pentru copii cu coperte in ruseste.
Oamenii astia au in plan cresterea unei biblioteci sonore pentru ambliopi o idee cel putin draguta si misto. Cica or sa aiba si un festival si un concurs de poezie cu toate acadelele si acareturile trebuincioase unei biblioteci frumoase.
Blogul lor e piarisit si plin de afise de promovare pentru doritori, e prietenos si e tanar si mie ,una, imi face pofta s-o vizitez.
Pasol, na turbinka!
Dau si cu link droppingul imediat si cu afisul aratos de mai jos:

Ladies and gentlemen,
Tadaaam

Scufita Rosie,

Ce-ai in cosulet?
Vorba bancului: Nu stiu, stai sa vad [urmeaza gestul caracteristic adolescentin...]


Iesprimari/Nosprimari/Susprimari/Josprimari

Mi-e cosul pieptului plin de soapte
Care se invart si ma gadila
cu nuiele si pene
ca sa tusesc,
dar eu nu ma las.

Stiu ca sunt putinele cuvinte
pe care le-am inghitit
pentru ca
nu le credeam
vrednice.

Multe injuraturi uscate
si adevaruri cu vopseaua
inca uda
care n-au mai
ajuns: sa indoaie
buzele,

sa miste limba,
sa ridice omusorul,
sa faca saliva,
sa se scurga,
sa clipeasca din ochi,
sa intinda muschii
obrajilor,
sa increteasca radacina
nasului.

Se fugaresc una pe alta
printre alveole
si cu manute la care
orice mamica constiincioasa
ar stramba din nas
incearca sa mituiasca traheea
arunca in stanga si-n dreapta cu
dolari, lei [cu coame ca spicu'
de grau], yeni si ioroi...
doar, doar s-o milostivi de ei
vreo coarda vocala.

Ntttz! Zice coarda
rezonand grav
de arama,
Cu nasul pe sus:
Vulgarelor, directelor,
Badaranelor!
"Mars-napoi in marsh"
Adica "mlastina" da'
coarda-i poliglota
si high-strung.

S-asa ma aleg cu
tropaituri in cosul
pieptului,
taceori vopsite,
delicatesuri de cuvinte,
vorbe cripti-citite
si un balot de
zgalambaieli
blogaite.

Telegrafiate

Ca nu-l mai deschisesem de mult pe omul care-mi ridica firele de par de pe ceafa si le impleteste in mii de culori, I give thee,
*drumroll*



Triunghiul Bermudelor
de Gellu Naum

Acum cand ploaia ma imbratiseaza cu "umeda ei voluptate"
ma gandesc la fata aceea
pierduta de mult cine stie pe unde
fata care picta flori de camp si intorcea panzele cu fata la zis
ca sa nu le vad si sa nu ma infurii
fireste ca ne e frig ne murdarim cu pamant si ne raan
prea multe radacini prea incalcite Ar trebui pana una alta sa
ma adapostesc undeva sa ma curat cu peria de scanduri
ar trebui sa spun ceva niste cuvinte dar stiti bine ca nu se
poate
fiindca devin sublim un fel de inger
si eu de cate ori ma simt asa spal vasele sau matur curtea
ca sa restabilesc neantul unui deznadajduit echilibru
Dar toate astea nu insemneaza nimic pe langa taraitul
greierului imprimat pe banda de magnetofon
ca glasul prietenului meu care a murit de tanar si de atunci
scrie versuri si cate si mai cate
in timp ce undeva cine mai stie pe unde fata aceea imbracata
imbracata in patrafir de aur isi zvanta pletele
ametita de vuietul in care ne cautam unul pe altul si ne iubim
nebuneste

Pozela devianta ici

Beatles Juice

-Colaj de nonsense-


Here come old flat top
He come groovin' up slowly
He got jew jew eyeballs
He want holy rollers
He got hair down to his knees
Got to be a joker
He just do what he please

Over me



Ma intreb de unde vine batranelul asta barbos cu ochii rautaciosi, cu sapca hais si picioarele de paianjen cea, cu mustata din ace de pin scurte si albe.
Daca doarme oare pe drum intr-o groapa adanca, trage de fiecare banut de cupru ca sa-si ia niscai fulgarine ponosite de la Second Hand, injura oamenii care ii dau bucati de paine, iese la parada vara plimbandu-si mirosul cu el ca pe un caine sa se uite la regina si sa-i spuna fix ce crede el despre lumea de azi, apoi se taraste inapoi in craterul lui de pe Strada Selari acoperit de glod si cu vorbele murdare ascunzandu-i-se printre dintii cazuti. Din cand in cand se rade cu un ciob de oglinda cules de la anticariatul din colt. Dar numai noaptea ca ziua sa-l vada ingalat. Noaptea lumea se misca altfel si injuraturile se aud ca printr-un perete de vata de sticla.

Pe sora lui sigur o cheama Pamela, vinde pantofi de plastic cu tocuri transparente zi si noapte le sterge cu carpe multicolore. Are sute de palarii care seamana cu niste gradini suspendate si incarcate incat te intrebi cate pasari si-au facut cuibul acolo si daca albinele care-o urmaresc fac si miere. Toti clientii se intreaba daca e travestit pentru ca are obrajii grosi si ochii barbatosi. De vreo cativa ani ii creste mustata. Dar sterge cu nadejde la tocurile transparente si la bretelele de poletilena. Polythene Pam...

Intr-o vreme Pam avea un Romeo masliniu slab bat cu ochi alunecosi si ageri degetionist si carpaci. Pam il privea pe furis prin geamurile tocurilor, nu-i zambea niciodata. Se facea ca e hard to get... Asa heavy...Romeo dadea tarcoale soptind cate un "Te-iubesc, mai sa-nnebunesc..." si ea se facea ca n-aude aranjandu-si cate o floare de plastic pe borul palariei. E-asa heaaavy... asa heavy ca-ntr-o zi lui Romeo ii cazu in cap o galeata cu zoaie de la etajul de sus si-l trimise cateva secunde in heaven. Apoi isi lua talpasita...heaving for breath.

Pe batranelul Mastardo il stiau toti de pe strada ca inainte sa doarma intr-o groapa slinoasa fusese italian. Se plimbase pe strazile Florentei dand fiori signorelor... Care-l poreclisera Bastardo si se hahaiau cand trecea el pe strada cu pantofii sai cu ghetre balmajind cate-un cantecel despre aventuri de nepronuntat "Mundo paparazzi mi amore cicce verdi parasol
Questo abrigado tantamucho que canite carousel"
Lesinau signorinele si signorele cand il auzeau.
Acum cand ingana canticelul faceau misto de el.

Dar cum ajunsese Mastardo la Bucuresti ca un troglodit? Candva fusese chiar si logodit...
Pai pentru ca ca ea intrase pe fereastra lui de la baie... Dansatoarea Fiorella, mica si grasuta care se plimba pe barele napolitane cele mai distinse, fugind de pestele Pippo Maximiliano, se catarase la el in cada si adormise. Pe cand visa la drumul ei spre casa pe care-l pierduse de mult... avea ceva de-a face cu o mastera, o paine calda inghitita pe nemestecate uitand sa lase firimituri... Mastardo intra la buda hotarat sa-si inceapa ziua glorios... Si pulpele golase si dolofane ale Fiorellei il intimpinara cu pantalonii in vine. Ii cazu cu tronc imediat si se decise ca avea s-o iubeasca etern si de neostoit pana cand soarta ii va desparti. Fiorella se trezi dupa o vreme in cada imbaiata in zambetele lui Mastardo [care-si ridicase pantalonii din vine intre timp] care se gandise adanc la ce urmau sa faca. Deci, el n-avea sa-i dea banii sai ci doar hartia simpatica, ea n-avea sa-i spuna cati ani avea, ci doar sa-l invite s-o cunoasca mai bine. Avea sa izbucneasca in plans doar cand el o va prinde cu amantul dupa anchete neobosite si el avea sa izbucneasca in spart farfurii si pahare doar cand ea ii va cere sa plece la cumparaturi.
Si un je ne sais quoi din felul in care Fiorellla se misca, il tinea strans in gheare, ceva din zambetul ei neinfricat ii spunea ca avea sa-i fie credincios si ca in piept avea sa-i creasca o iubire ca o eczema. Se mutara impreuna. Vai, draga, crede-ma ca n-am sa te abandonez in ploaie cu douazeci de copii, da?

Dar Maximiliano traia liber in vechiul Firenze si dupa ce-si incerca norocul cu o noua dansatoare la bara , o femeie-scandura pe nume Joanna, ii trase un ciocan de argint in cap si o trimise pe un plai unde ingerasii i se invarteau zburdand prin jur. Incerca sa mearga la o scoala de pesti si mafihoti numita El Giardina di Piovra, dar nu se tinu de ea si fu trimis la plimbare dupa ce uneia din profesoare ii cazu in cap un ciocan de argint.
Ceilalti mafihotzi insa il admirau si il votara seful haitelor lor extracuriculare. Impreuna facura multe ispravi haiducesti cu banda sa Il Guarda di Pippo. Intr-o zi cand mergeau spre o gradinita pentru a culege taxa de protectie de la fiecare tinerel, ii vazu pe Fiorella sa si pe Il Bastardo tinandu-se de manusita la plimbare pe strasse.

Si totul se schimba. De ce? Pai pen' ca lumea e rotunda si se-nvarte repede. Pen' ca Maximiliano inca mai avea ciocanul la indemana si-o pali pe Fiorella in moalele capului cu el, pe Il Bastardo il prinse cu un lassou de maini, il plantase intr-un ghiveci cu ciment si-l arunca intr-o fantana apropiata. Si Masti ar fi murit, daca nu-l scotea de-acolo insasi Pippo, nu-l inchise intr-o valiza, nu-i rupse picioarele, mainile, picioarele si vreo 2 coaste [Facea parte dintr-o societate mafihotza numita Coasta Nostra] si nu-l aruncase pe un vapor care-l descarcase la Constanta. Un cersetor il furase cu valiza cu tot si il deschise abia la Bucuresti, unde vazandu-l gol si rupt in toate partile il parasi intr-o groapa de pe strada Selari.

Pam il gasi acolo si se declara imediat sora sa. Se imbraca in uniforma de infirmiera si-l facu bine, hranindu-l cu supa de pui. Insa Mastardo nu mai voi sa iasa din groapa sa de tristete ca Fiorella avusese o soarta atat de infioratoare. Ii multumi sorei Pam si se lasa prada supararii. Deveni ursuz si imputit. Acru si tafnos. Albi si se zbarci.

Si-asa snoavele ajunsera sa Come Together pe Abbey Road-ul sufletului meu.

Oh yeah, all right
Are you going to be in my dreams
Tonight?


[Sa lasam experimentele tampite sa zburde liber]

Klez-mehr

Mehr! Mehr! Mehr Klezmer!

Printre graiurile de viori ce se impletesc in capsorul meu chel de ganduri s-a valurit de curand mai ceva ca-n codru corzile de la discul In The Fiddler's House al lui Itzahk Perlman, Jidov Ratacitor prin case de "lautari evrei".
Scoala jidovul rasat cu buricele degetelor rasate muiate in sonatele de corzi ale lui Beethoven, isi ia bastonul si se intoarce la origini (nu chiar ca-n injuraturi) de unde culege muzica lui Mozaz si a lui Itzick si a Rashelei (ce-si plange copchii prin Cartea Sfanta), a lui Sara (cu ochii sterpi) a nuntii din Fiddler on the Roof si a inmormantarii din Everything is Illuminated. Cu fustele stranse si naframele in vant joaca damele evreice si lacrimeaza din colt de ochi sau indeasa matza pe gat barbatilor cu barbi albe si palarii de fetru cu boruri largi.
Oricat de neprofesionist si neatent clin de l'oeil-ul o fi, albumul curge molcom din difuzoare ridicand suflari de pe jiltzuri. Si zau daca nu suna ca lautarii nostri, coltz de taraf.

Y un ruego en la boca

Am timp de dat tarcoale plaiurilor de blog, ca doar trebuia sa umplu cumva golul de cuvinte. Tiptil am invatat sa ma infasor in taceri si sa ma cuibaresc in necuvinte si nepriviri, nestrangeri de mana si nepupaturi apasate din faldurile buzelor.
Acu' merg putin de-a busile si cu cartea dezvatata, ma intorc la blog indata.
Dar conu' pitic e unduios, isi intoarce mustacioara neagra ca pana corbului, isi da barbita cu parfum de lavanda si-o piaptana tacticos cu coltul de pieptene, se uita-n oglinda si-si zice:
Fu**-m-as! [cu acshient moldovinesc]
Ca sa nu se intoarca cu bombatul spre lume si sa se piarda, i-am cumparat lesa noua, am apretat incretiturile cerebrale si m-am instalat in jiltul meu tare si auster, mi-am asezat mainile "ca o portocala deschisa" [Maria Cernovodeanu, Mica metoda de pian] peste claviatura si l-am scos la plimbare pe strasse-ul blogosfericos.



Poza gabjita de la minunata si talentata rainy mornings

Si pot sa fac si lumanarea!

The British are coming!
Mure, bancuri, vorbit cu extraterestri. Noapte pe balcon agatata de vocea ta. Oitze din burete de vase portocaliu. What a way to go! Tort din branza.Paste pe acoperis de bloc. O bucata de acoperis de blog. C-au trecut trei ani de legaturi de batista pentru ca sa plutesc spre glodul de la Straulesti si sa las biletele in gemuletz. Bine ca tu de fapt n-ai plecat implantat in noroi, ci pe sub coame de valuri. Asa-i ca te-am prins frumos in poza? Ca un entomolog cu pernuta sa de ace.

All the beating drums
Celebration guns
The thunder and the laughter
The last thing they remember



I'll write you a postcard, I'll send you the news from a place down the road from real love...
Cu sacu'n cap si cenusa pe crestet.

Cofeturi diabet, Cofeturi zaiafet

Din intelepciunea domnului W.H. Auden, bucatica rupta din As I Walked Out That Evening.
Care-i poezea despre trecerea timpului si alte teme profund antipatice mie. :P Mi-am facut si eu de lucru cu o forfecuta, ca deh, nu da briciul pe mana maimutei!
Sigur ce-i pe placul ochilor pompez pe blog ca, na, mi-e greu s-ascund indragosteala.
E mare si nu incape in dulap.

"I'll love you, dear, I'll love you

Till China and Africa meet,

And the river jumps over the mountain

And the salmon sing in the street,



'I'll love you till the ocean

Is folded and hung up to dry

And the seven stars go squawking

Like geese about the sky."

Groaznica Intamplare din Strada Virtutii

[vers desprins, se pare, dintre Constitutii]

S-asmute badigarda, catea cu dinti de crita,
Cu maniere-alese, -n dinti c-o garofita,
Si scuipa printre coaja de samanta rascoapta,
[Nu se-ncurca dansa cu vorbitu-n soapta]
Vestmant limbaj ales si plin de vorbe mari,
Potrivite mai cu seama unor carturari,
Da cu argumentul drept in capu' mare,
Rastoarna olita, bate din picioare...
Si pe indelete, preaplecate temenele,
ne intimideaza cam cu toate cele:
cu bucat' de carne, muschi lipit de oase
Dulci injuraturi, pledoarii apoase...
Mestesug al vorbei, pe-onoarea bunicii,
Fara de greseala, cam ca gramaticii.
Spune-ne, Vandamma, de binevoiesti,
tu ce cazinouri de clestar pazesti?
In ce ape molcomi trupul tau ti-l scalzi
Tu cu baieteii batausi si calzi?
Cand rotesti privirea de vultur la cirezi
Mistocari cu suta tu, in gand, filezi
Cu graiul tau cel molcom de intelectual
Ce-aduce cuvantul polemic la mal,
Cu corpul tau vanjos de mare gorila
Cu baieteii tai cei din camarila...
Cand prin capul tau ce se diminueaza
Un gand alarmant te cam penetreaza:
Brusc fara de veste fisa infoiata:
Sa ne luam de gay c-au fruntea mai lata.
Si totusi, frati blogari, asta e normal,
Avand in vedere drama din furnal:
Inghesuit in teasta micul creieras
Te strange la craniu astazi mintenas,
Dai si tu cu latul sau cu ascutitul,
Scoti blajin toporul, bata sau cutitul...
Si oricum p-a Dreapta s-o ai la-ndemana
Niciodata nu stii ce marsuri s-aduna!
Zi-ne, tu, o cerber de la cazinou,
Noua Dreapta oare are ceva nou?
Ca de-amenintari, scrisori agramate,
poze si filari, provocari, armate,
Auzit-ar-am veacuri ce-or apus.
Stindarde de ura fura neica sus!
Inculti la putere, tineri cu ciomagu'
Ieste, maica, pururi...ieste de cand veacu'.
Dara creieru, se pare, vai, stimati dreptaci,
Nu creste, nenica, liber prin copaci.

Pam, pam. Acum ca sa inchei intr-o nota prieteneasca:
Drumul spre Politie eu il stiu prea bine, daca atentati mult pe langa mine.
Cu dedicatie pentru domnul Apollinaire Zdrobeala si Madama Badigarda de Fier.

Apres moi, le deluge...

Iacata ca mi s-a trezit chefshorul de rumegat cuvinte blogosferice. Puah, am avut zile de munca imbarligate pe sticle bocna de apa din freezer si ce mai rabdare si tutun cu vise la cort si saci de dormit stransi sub pleoape noapte de noapte.
Nu stiu cum s-a facut, dar sontac-sontac, din vagauna Lacu' Tei, am putut sa scriu doar in engleza materna si sa intorc frazele nitel awkward in neaosul grai. Apai m-a napadit un soi de pustnicie si disciplina care nu prea-mi sunt caracteristice. Toate ca toate, dar constat ca napadesc blogosfera cu reintoarceri cu surle si trambite si taceri malc care banuiesc ca mi-au decimat ca ciuma bubonica bruma de cetitori.
Nu-i bai, caci daca nu-s fidea, ei de ce sa fie. Dam pe gardu' de la blog cu soricioaica, caci nu ne-ntereseaza PR-ul si alte injuraturi la moda.
Asa ca va las cu drag sa va scaldati in delugeul ce-l las in urma, pen' ca am de pregatit o leapsa livresca de sa va sara slapii (maica, ce cuvant de Obor) din picioare (caci predilectia mea pentru oameni desculti cu talpi cornoase e preacunoscuta acuma).
P.S. Zazinha, stiu ca-ti sunt datoare cu doua lepse. Pe ultima cu carticica am si facut-o in gand, dar din greseala am imprumutat cartea si acuma astept sa se intoarca pe birou-mi ca sa pot sa extrag cel mai frumos citat din cate am gasit eu in ultima vreme. E o carte despre India si Dumnezei si lucruri marunte. Cafe, demain?
P.P.S. Fiica evreica ratacitoare isi spala pacatele in mare de joia viitoare incolo. Poate fi gasita desculta si fluturanda in vant pe plaja la 2 Mai. Le usuca probabil pe un cearsaf portocaliu cu elefanti brodati. Pacate uscate la soara, trei la zece mii. :P
P.P.P.S. Zazashkina mi-am ales niste budigai de baie ce-ar face onoare lupilor de mare cu care ne-am strans manusitele mai hacana.

Cadra cu ploaie la San Marco de pe flickr

Apres le deluge, c'est moi?!

Da, da, eu in ie si picioruse insandalate zglobie prin balti ies la cumparaturi disdedimineata cu zambet de precupeata si rucsac cocotat in spate. Mi-e dat sa observ ca:

1.Joia de dupa ploaie oamenii dorm cu burta-n sus pana tarziu cu ochii ingreunati de papul facut din apa si faina de ochi. Din cand in cand gem in somn si gemul se duce in borcane.

2. Acoperisurile sui au picuri in forma de pere. Ma intreb ce gust au.

3. E o liniste umeda si cainii isi desfac coamele si le zburlesc pentru repetitia primului latrat de dimineata.

4. Din pantofii chivutelor de la capatul strazii curge potop de frunze ude si de apa statuta. Printre ramasitele dezlipite de la toace, curge ciorba de potroace.
Dintr-unul din dulapurile lor de la bucataria scoasa in fata casei atarna: 1 pereche de schiuri, doua strecuratoare rosii, doua craticioare de papusi si sase cutii de chibrituri ude, 2 perechi de chiloti de copil mic, un satar si o conserva de macrou. Dar despre ei in alt post caci tare mi-s simpatici.

5. Baltile inca mai miros a maidanez, a paine calda si a scoici. Toata strada miroase ca pe plaja dupa furtuna cu nisipul ud si cald, marea lingand tarmul cu valuri mari si pline de alge pe care pescarusii si cormoranii se leagana ca niste barcute de hartie.


Poaza cu arca dupe potop acilea

Le deluge, apres moi...

Din cand in cand mai fac si poze ca sa tin minte ce-am vazut.

Pre Scriptum (Proscriptum === proscris?):

Ce plictiseala feroce aduc ploile de Bacovia cu spleen si plumb si lugubru imputit
de nevroza. Voua nu vi se pare?





Instantaneu 1:

Cer galbui, oceane de praf innecacios, toata lumea pasind
ca-ntro melasa in care se scufunda incet frunze.
Asfaltul fierbe cu bule de dulceata sau de mamaliga
si pe fetele voastre se intipareste groaza
ca ati uitat geamuri deschise
care se lovesc unele de altele
in ploaie de glet.

Trageti obloanele, umpleti oblancurile masinilor
cu benzina, aprindeti jaratecul
si fugiti spre casa pe rotile invartinde
cu anvelope care miros a cauciuc ars.
Mainile oamenilor se transforma in turle de caterdrale
deasupra capetelor cand ploua.

Instantaneu 2:
Cate un copil deschide haul roz al
gurii si asterne covorul rosu al
limbii
ca sa se imbibe in picurii mari
care inunda norii de praf.
Crengile moi si verzi se pupa frenetic
cu stalpii care sufera de calvitie,
te simti ca-ntr-o fabula
cu fata saraca si omul batran si putred
(de bogat).

Isi indoaie trunchiurile intr-o hora
nebuna, ca-ntr-o anume scena
din cartea Junglei unde
cantau condorii.
Firele de par ramase
aninate de capetele de stalp
ca niste bice negre si groase
ca serpii meduzei
se rup si scuipa scantei.

Din cand in cand ating
pieile rozalii ale oamenilor
si le ridica parul in cap,
iar acestia se pun pe visat
sfaraind ca niste bucati de
slanina in tigaie.
Vise cu hurducaturi de corp
cu schimonoseli de fata
si pocnet de asfalt.

Instantaneu 3:
Tobele ploii manca din
acoperisuri,
vestesc urgia.
Din loc in loc prezentatorii
de stiri batuti de ploaie
pana se fac vineti
si boiala le curge pe fata rauri
Injura pe post si
scuipa cuvinte ca pe
coji de seminte.

Tramvaiele isi flutura
geamurile intredeschise
aburite de gurile
sutelor de oameni
copitati care siroiesc inauntru
ca-ntr-o arca,
cate douazeci intr-o statie
tinandu-se de mana.
Tangajul de la sine
te face mai degraba sa te simti
ca-ntr-o barca.

Instantaneu 4:

Umbrelele frumos colorate
se transforma in pasari,
isi desfac spitele
si isi iau zborul
pe cerul de
smoala si plumb.


Soselele frumos taiate
din matca de trotuar
curg (nu doar la figurat),
masinile stau pe loc si se umplu
de sosea,
cate un maidanez ud
inoata dand din coada
cu un zambet atoate stiutor:
De ce credeti ca ploaia
din Bucuresti e calda
si miroase a maidanezi?



Poza siroieste de-aci

Emolai si Emoline

Feţii-frumoşi mǎiaştri

Sprijinǎ pilaştri

Plimbǎ-n lesǎ aştri,

Mediteazǎ pe ponton.

Se piaptǎnǎ cu fason,

Ciopârţesc şi din breton,

Plâng când dai de-un buton.

Îşi fac ochii cu spoialǎ

Neagrǎ de catran şi smoalǎ.

Lama-i bun amic la şcoalǎ.

Mohorârea-i gagicǎ genialǎ.

Nu vǎd mai nimic pe stradǎ

Nu cǎ ar avea ceva sǎ vadǎ,

Lumea conformistǎ, fadǎ,

Nu-nţelege, bǎiete, fǎrǎ tǎgadǎ.

Trapul lung şi legǎnat,

Daca bocesti ca o donsoara, nu esti barbat?

Sau te-n fofolesti in plina vara? S-a mai întâmplat.

Biletul de adio mai trebuie lucrat.

Poezii produci sub plapuma zilnic

Aproape dupǎ tipic

In ele te mai şi vaiţi un pic,

De soarta ta tristǎ şi lumea de nimic.

Vajnic fiu,dar lǎcrǎmioarǎ,

Lumea asta nu prea se mǎsoarǎ

Cu lumânǎri de mort la subsuoarǎ,

Şi vaier, suferinţǎ falsǎ şi boialǎ.

Nu prea ţi-ar strica un zdupac

Dat dupǎ ceafǎ cu pac-pac,

Sǎ râzi, sǎ urci poate un copac.

Sǎ înveţi temeinic pentru bac...

E tare greu sǎ nu fii emo, ştiu,

Dar lasǎ emoliciunea tristǎ

Şi mucii veşnic uzi de prin batistǎ

Sǎ aştepte pânǎ mai târziu.

Catre tantarii ce si-au facut musuroaie

in locuri strategice pe toata pielea mea...
Dar eu ii iert si le dau un poem baban
Despre piscaturi si Autan.

Asadar il imprumut pe Marin Insoritul, deloc insolitul.

Don Juan

Dupa ce le-a mancat tone de ruj,
Femeile
Inselate in asteptarile lor cele mai sfinte,
Au gasit mijlocul sa se razbune
Pe Don Juan.

In fiecare dimineata,
In fata oglinzii, dupa ce isi creioneaza sprancenele,
Isi fac buzele
Cu soricioaica,
Pun soricioaica in par,
Pe umerii albi, in ochi, pe ganduri,
Pe sani,
Si asteapta.

Ies albe in balcoane,
Il cauta prin parcuri,
dar Don Juan, cuprins parca de-o presimtire,
S-a facut soarece de biblioteca.


Nu mai mangaie decat editii rare,
Cel mult brosate
Nici una legata in piele,
Decat parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.

Iar ele asteapta.
Otravite-n cele cinci simturi - asteapta,
Si daca Don Juan si-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
cum zilnic este inmormantat cate un sot iubitor,
Mort la datorie,
In timp ce-si saruta sotia
Din greseala.

Pupa-v-ar Autanul meu de bestii bazaielnice!

Ilustrata pescuita de pe flickr

Boatloads of suburbs

O s-o scriem pe insemnarea asta in engleza. It's that time of the month cand cuvintele nu vin in alta limba.

Had a romp with the very indie Me and You and Everyone we know. This movie resembles a beanbag chair in more ways than one. I mean, you know those huge orange leather pouches with round plastic balls inside making awkward noises when you sit down. Seems so immutable and remote with its seams bleeding all around and punching bag stance. You mount it and it shifts and slouches, slips and brings your legs in the weirdest positions ever, you fall and twist and twirl and smile in the end. The smile at the end of the slide, the smile when you dismount your ride...
It's always an embarrassed smile, a victorious one, a vindictive one, the smile that people get when they find out a secret, when they've delved deep into some forbidden puddle of knowledge, but most of all it's always playful and rich.
Point taken. Movie like beanbag chair: unpredictable, playful, habitual gone haywire, painfully autistic, cute, forebearing, meaninglessness gone deep. Yeah, it's the kind of art that doesn't need an explanation, that would suffer in front of the towering sense.
The suburban Amelie, that doesn't turn the mundane into less mundane by inserting a playful heroine. I find that amazing, letting the mundane live. Freeing willy but saving the mundane.
And life that wants so desperately to become art that it hurts, yet ending up amidst a totally different stew. But, oh, this stew is so tasty. It's a dream-movie with little poems in every single one of its veins, sitting there on a little tray with the hot tea and chocolate chip cookie, with the doe-eyed Miranda July sliced in front of you in her candy blouse.
It gives you everything it never professed to give you: loneliness, despair, courage, love, weirdness and tons of warmth. It invaded my thoughts, it trespassed my feelings and it left me in that state that comes right after a fit of hysteria. The smile, the rainbow. You see rainbows aren't pure happiness and all that guilt-free imagery that they get on kindergarten walls: rainbows are the sky's way of telling us that it stopped crying. They're a feeble, temporary conquest. Just a small cracked cork for the sky. But smiles are not be taken lightly. Smiles are to be taken nightly.
Smiling is not an easy business, but that's what makes it worth it.
The whole movie is like walking through a gallery.
Starring a pair of smooching ballet flats, a street walk of life, and hanging a picture of a bird on a tree.
And all the suburban cuckoo you can take.
SEE IT. SEE IT.

Poaza e pe de flickr.

Incalzirea Blogala?

Bucurestiul devine plantatie tropicala vara. Observ cu ochi bulbucati de broasca plimbandu-ma ca de-obicei intolita in panza subtire de catarg umflat de vant si par cuminte in codite, ca zilele se desfasoara intr-un valtz de dimineata care sufla-n ceafa aburi, mai ceva ca un ceainic, rasarit ca la carte, cer aproape de un kitsch albastrui, iarba la ordin, pasarele ciripinde. Booon, iti zici imbracand haine desmanecate si fluturande, tinand cu dintii de batista si de apa cu bucati de gheata din congelator, inca o baie de asfalt topit. Faci trei cruci cu limba si te avanti afara. Nici nu te scurgi bine pe asfalt in crucea pranzului la umbre dese dar inutile, dureri de cap, nimicuri lipitoare de piele perpelita bine, ca se strang de te miri unde puhoaie de nori, cerul se transforma brusc in camp de batalie si ii trage nenica un potop cu picuri mari si calzi.
Iti zici siroinda, "summer rains you can never predict them", vorba lui Double D, si tropai inspre casa cu entuziasmul caracteristic. Dupa juma de ceas de rupere de nori si de strecuratori de grindine, rafale si vanturi ridicatoare de fuste ude, totul se opreste, apare din nou prietenul nostru necrutator si trotuarele se usuca.
Ei, ia ziceti, stimati liseuri si lizuce, asta nu aduce nitel a tara cafelei, hamacelor si latifundiilor? Sau nu vi se scriu in fata literele care alcatuiesc sintagma "tara musonica" (oh, valentele urmatoare ale acestui termen... *ochi instelati*)? O fi asta un mesaj al cerului catre creaturile bastinase din autobuze cu subsuorile aromite? S-o fi ieftinit in cer apa?
Tiens un vrai mystere.
Oricum resedinta mea de vara nu prea-i la tara, caci acolo era sa cam dau ortul popii... si restul e Toparceanu featuring Pasarea Colibri.

Glasul Domnului impletit

Cu al Doamnei cu chitara ce zambeste in poza din stanga.

Imi ia ceva vreme ca sa ma tin de promisiuni, in vagauna far' de fire internetze, dar la urma urmei imi iau fagaduiala in dinti, iau un pamatuf si dau de praf prin memoria plina ochi de ecuatii lingvistice, siruri de regi si dramaturgi sau versuri imbarligate, de unde rasare Sora Rozica Tharpe.

Ei bine, Sora Rosetta Tharpe a crescut in sanul corului bisericii, dar in incaperi calduroase, cu usi bine inchise, isi scotea pantofii si canta jazz si blues pentru urechile celor de-acasa. Iacata ca vine si anul 1934, cand se casatoreste cu pastorelu' ei, musca o inghititura din marul cel mare si...
Tineti-va bine, doamnelor, nu lesina in asteptarea printului ei pe cai de forzi, ci se pune pe inregistrat cu trupa de rhythm and blues a lui Lucky Millinder spre ooo-urile si aaaah-urile bisericosilor mai incuiati de felul lor, pen' ca jazzul, vezi mata, e muzica necuratului. De-aici incepe povestea trenului ei ce far' de necurat. Un fel de Barca da Gloria leganata de traversele care-au dat nascare muzicii blues.
Desi a cantat de i s-au rupt baierile chitarii si ale chieptului nu a iesit niciodata din ograda gospelului.
Mie imi aduce aminte de regina urechilor mele de toate zilele adecatelea Ella.

Dulciurile de indesat in ureche care vor sa va ia cu japca, sa va puna vaslele galerei ei se prezinta in felul urmator:

Pe locul intai cu coronita: Shout Sister Shout unde ni se explica ca pe cuvantul Domnului trebuie sa-l strigam, nu sa-l soptim in chilia noastra, sa-l cantam cu mana pe corazon.



Batand temeinic din calcaie: Just A Closer Walk With Thee in care Sora Rozica ii cere lui Iisus s-o primeasca aproape de el pe soseaua vietii.






Good flight, good night, va zic.

Poza cu copiraitzi pana-n plasele de acilea.

Personaje de basm în traducere imaginarǎ

Un pic de dipstractie nevinovata sau vinovata... dar dipstractie nonetheless...
A, da si trebuie neaparat sa vedeti Shrek The Third. E asa de misto ca l-am vazut de 3 ori. Si se stie, rabdarea mea e limitata si plina de izbucniri, plimbaturi agitate, bataturi de picior (da, da pun intended) si franturi de palme (din nou).

Fǎt-Frumos = The Handsome Foetus

Ileana Cosânzeana = Pigtailfairy Eileen

Spânul = Baldspot

Strâmbǎ-Lemne = Crooketeer-Woody

Pǎsǎri Lǎţlungilǎ = The Birdie-Stretcher

Gerilǎ = Frostbiter

Ochilǎ= I, Eye

Greuceanu = Hardy Smith

Roş împǎrat = The Bloody Emp’ror (accent scoţian)

Zmeul = The Obnoxious Kite

Prâslea = The Stripling Prince

Talpa Iadului = Helluva HighHeel

Baba Cloanţa = Grandma Beeky

Calul Nǎzdrǎvan = The Naughty Steed

Gheonoaia = The Winged Wyrm

Zâna Cea Bunǎ = The Curvaceous Fairy

Abtineti-va de la comentarii unde observati inadecvarea si adaptarea aproximativa.

Daca aveti variante impartitoare de zambete va invit sa va desfasurati prin comentarii.

Altfel, noroc bun si aere conditionate (mai putine aere si mai multe ozoane!),

Pustnica de serviciu

Gone south

for the summer...

Stapana piticilor e temporar in salbaticia Lacului Tei pustnica intre carti si notite unde isi va pregati gandurile pentru diverse examene si va posti in lipsa de gaze si apa calda casatorita cu piciorul fierbatorului in coasta tablourilor abstracte si ale stramosilor care privesc morocanosi de pe perete.
Vor urma vesti din pribegie scrijelite pe laptoape si chiar si-n culmi de poala. Si-apoi banui c-o sa fie mai multa liniste decat de-obicei.
Si totusi raman cu o singura intrebare smulsa din sufletul lui Holden:
- So where do the ducks go in the Winter?
- Habar n-am, dar vara, gastele (doua la numar chiar) se muta-n Lacul Tei.

Ate proxima, entao!

Cimitirul vesel

Mi-a picat fisa ca ar fi dixtractiv sa impung blogocercul cu una bucata leapsa.
Ea va ticai in felul urmator, doua randuri si-un piscot:

Ce v-ar placea sa vi se scrie epitaf cand va stramutati pe plaiurile vanatorii eterne?

Adecatelea poate va veti imbaia in cuvinte cu multe litere si cu -are la sfarsit care aduc a afectare elogioasa (i.e. whether 'tis nobler in the mind to suffer/the slings and arrows of outrageous fortune) sau veti fi laconici si modesti (to die: to sleep) sau poate va veti plimba limba-n gura sa ne dati o bucatica de intelepciune sau veti merge pe varianta comic relief unde pietrele de capatai de la Sapanta imparatesc cu bufoni si pui de lele? Eu sunt o mata curioasa (banuiesc ca stim toti urmarea...)

Arunc mata in ograda: Monikaaai,Zazelnitei,Luciatei,Bidonville-ului, Hiacintei, lui gavagai, gramosilor si cui mai pohteste la un asemenea exercitiu pre-mortem.

Vonnegut a facut in felul urmator:
"Black jailbird. He adapted to what he had to adapt"
"Not even the creator of the Universe knew what the man was going to say next/ Perhaps the man was a better universe in his infancy/"
"You are not entering the city of brotherly love"
"Please do not disturb!"

Si cireasa de pe tortura
"Somebody [Sometime to Sometime] He tried."

Apropo, de asta sa va zic una bucata banc:
- Did you know that lawyers are good people veeeery deep down?
- How deep?
- Six feet under.

Paparuda

Se apropie de noi bǎlţile... Bǎlţile cu picioare de fete mestecând în ele...

Bucǎţele smulse din nebunia
Despletitǎ cu miros de mac
Cu gust de burlan cǎlit
Ce-o faci searǎ de searǎ
Deltǎ somnului.

Paparudǎ, rudǎ,
Frunzeşǎ şi hâdǎ!

Sǎ le cuibǎreascǎ fustele în gǎoacea vântului
Şi tu sǎ le faci cu ochiul cel spuzit de picuri dulci.
Din frunze ude cânte ele legǎnat
Hora picioarelor de fete mestecând în bǎlţi.

Joacǎ, joacǎ, bǎiete!
Vântu-ţi zboarǎ râu de plete!

Potoapele de vorbe prelingǎ-ţi-se prinse
între trǎznete şi acoperisuri
gǎurite de şuvoaie
şi şuviţe de ploaie.

Cârnǎ frunzǎ, fatǎ manzǎ!
Strâmbǎ fatǎ, -n cap galeatǎ!

Vino sǎ-ţi aşezi obrajii
-n cercurile ameţitoare fǎcute de
picioare de fete din bǎlţi

Zi-le, mǎri, cu noroc,
ciur cu apǎ-n iarmaroc!

Urechile-ţi scufundate-n sunetul mǎrii
prins între cochilii de asfalt plouat
haine curg, leoarcǎ botezat,
cu nisip dintre degetele

bǎlţilor de fete despletite
ce se apropie mestecând picioarele
ploilor noastre.


Hop-ş-aşa!

The Movie

[...]

The program for this evening is not new

You've seen this entertainment through and through

You've seen your birth your life and death

you might recall all of the rest

Did you have a good world when you died?

Enough to base a movie on?.



I'm getting out of here

Where are you going?

To the other side of morning

Please don't chase the clouds, pagodas

[...]

It's alright, all your friends are here

When can I meet them?

After you've eaten

I'm not hungry Uh, we meant beaten



Silver stream, silvery scream

Oooooh, impossible concentration.
(An American Prayer)

Ma intreb daca Jim Morrison stia romaneste unde cand ti-e foame si traiesti la marginea orasului poti chiar sa mananci bataie. What a lark, what a plunge!


Poza de copchil batut (desi nu-i chiar asa) e de Sally Mann

Cu limba de moarte

Epitaful lui mandea
Si cand mi-oi odihni oasele-n tarana,
M-astept sa-mi rasara din nari caprifoi.
(adecatelea sau Mana Maicii Domnului)


Ciudat, dom' le, cum adica sa-i iasa o mana din nas, va veti intreba? Dar de-obicei nu bagi maini in nas?
Si cand le bagi, nu crezi ca mai tre sa si iasa, ca sa-l prinzi pe coate-goale asupra faptului? Asadar, vreu sa ma prindeti asupra faptului ca sa va mai si radeti cand mor.

Butoiul cu melancolie blegoasa

Mi-a luat ceva pana sa ma hotarasc sa public asta. Joia de care-i vorba la sfarsit e tare indepartata...
Si, na, nu e exuberanta obisnuita injectata in text, deci poate ati vrea s-o sariti pe insemnarea asta. Without further ado tai cepul:

Pentru prima oara in aproape doua decenii din viata mea, m-am simitit batrana si uitata cu o pisica grasa in brate, intr-o camera plina de ambalaje pe care nu ma indur sa le arunc la gunoi caci imi aduc aminte de "ceva". Mintea mea arata ca o biblioteca in care zac clasoare uriase cu coperti slinoase de piele unde odihneste suportul vizual pastrat de la fiecare intamplare cu etichete dedesubt scrise in graba cu cerneala albastru petrol impodobite cu "captions" si "catchphrases" [titluri si cuvinte cheie] ale fiecarui moment ["The British are coming!", "Mure", "Vindem pitici de pe creier", "pe macara", "bagaj 1 sfert de ora, tren jumate, mare 5", "Olimpiada [insert oras here]", "Herastriada", "I won't Dance You to the End of Love" ar fi cateva exemple]. Fiecare zambet si fiecare potop de lacrimi l-am pus la locul lui constiincioasa [una din putinele lucruri in care sunt constiincioasa] si l-am tinut in mine mereu, strigand adesea catalogul unde cuminti au raspuns discutii intregi sau doar imagini fara cap sau coada.
Dupa introducerea tearjerking, sa ne intoarcem la pensie. La un moment dat rasetele mele spontane si garla de vorbe si gesturi s-au concentrat intr-o trupa de improvizatie.Cred ca nici unul din noi n-o facea din altceva decat placerea nemarginita de a juca si a fi spontani, de a simti ca "creezi" teatru, ca-i faci pe altii sa rada si ca "you can weave your own little interactive magic" cu publicul. Si mai ales ca si ei se simt parte din ceea ce faci tu. Invatam sa ne ascultam unul pe altul [altfel nu ne iesea nimic], sa inventam povesti credibile, sa nu ne folosim de trucuri ci de instrumente, sa luam mingea de la fileu si s-o dam de la unul la altul. O parte extrem de mare in viata mea a jucat-o teatrul mereu, dar atunci era centrul preocuparilor mele si am tras cu dintii sa mearga trupa in cel de-al doilea an de existenta cand mare parte din noi eram a 12-a, cand nu ne mai impacam ca lumea cu timpul si cand mereu se gasea cate-o scuza. Apoi si-a luat talpasita din peisaj din diverse motive trupa si cam toti ne-am raspandit pe drumurile noastre. Am trecut impreuna prin spectacole, bune sau proaste, zazanii sau dezbinari, imprieteniri si fratii de cruce. Si nu pot zice ca astea nu m-au schimbat si nu mi-au lasat destule aventuri de pus in clasor. Ba chiar mi-au adus una dintre cele mai misto vremi din viata mea.
Momentul datorita caruia simt cum ridurile de sub ochii mei de "16 ani pen' totdeauna" sau cositele mele albe si-au simtit desuetudinea, e faptul ca trupa veche se strange sa faca un demo pentru urmasii nostri din Cosbuc joia asta. Si eu n-am sa pot sa fiu acolo.
Si "hei, tramvaiul meu" se-ncheie aici amar ca vinul pelin sau lingurita de chinina inghitita cu putin inainte de a scrie postul. Atarnache de profesie am fost, atarnache am sa raman mereu cu voi, la intrarea actorilor cu flori, in scaunul din randul al patrulea din centru cu ochii inotand in lacrimi, cu zambetul radiind in ochii vostri cand iesiti la aplauze, cu noptile pierdute in dosul pieselor si cu legitimatia falsa de la FNT in buzunar.
Do You Remember The First Time? [A wee bit of the ol' ultraviolence via Pulp and my predilection to track melancholy in pulpy tones].

Gosto de...

Ca nu mai completasem de mult lepse... si mi-era dor de si mai multa prosteala. Primele 10 cautari pe guglea (tm Gogu Kaizer) cu Meri gosto de fazer isso e isto...

Meri Likes to Read the Paper (hauleau, pacatele mele... da' eu nici vorba de-asa ceva...)
Meri likes to go to movies, read books, and sing ­ a lot! (din pacate pentru urechile vecinilor, apropiatilor, pisicilor si celor de-ai casei, DA!)
meri likes to play with her computer and create weird sounding songs (adevarat, adevarat graiesc...astia-as Poirotzii netului)
Meri likes to sneakily write poems does NOT mean that I'm an elf! (nu chiar sneakily... adica nu e ca si cum as avea un blog numai pentru scopul asta... aaah acum *lumina alba izvorand dintr-un pix* cu Will Smith)
or stunt pods as meri likes to say (imi plac cuvintele tampite... o, da!)
Meri likes to say. "A supertanker needs 16 nautical miles to reverse course. An Eskimo can do it on the spot." (scoateti CIA-eii din tufisuri... marturisesc...!)
Later edit:
Meri likes strange things, colorful boots, hats, terrorists who can use their enemies' fears against them, hiding his scarred eyes (apropo de teroristi, huzzah!)
Si cam atata a gasit guglica de la colt! :P

Sa nu-l lasam totusi pe gogusor fara 10 cautari adevaratnice, adaug urmatoarele:
Meri likes to walk barefoot in the rain especially into big poodles
Meri likes to wake up waaay before the whole world to listen to the morning
Meri likes to eat icecream with a silver spoon and her smear it round with two of her fingers
Meri likes to buy flowers for her friends [guys included] when they least expect it....

And
Meri lives to/loves to climb trees to the very top. To see what she can see...


Ma voi intoarce maine dupa ce diger una bucata leapsa a Kolonelului...