Friday, November 30, 2007

Balada celor 3 cu 3 si-un pic


Apai cred ca era cazul sa ma strecor afara dintr-un razboi de tesut metanii si tristeturi arvunite de imaginatia bogata, voi nu?
Dapai pen' ca toti ce ma inconjoara urasc aftabuzele si transportul in comun, m-am hotarat sa-mpart povestile mele frumoase cu arcele lui Goe, poarcele lui Zoe, potroacele de Poe... Condurii mei farmecati care ma poarta spre o lume de liniste sufleteasca chitita-n balamuc si-n vacarm. Eu cred ca 331 e fermecat, un Knight Bus care-ti sare-n ajutor. E molcom dimineata si prinde aripi noaptea, e cald si aburind iarna ca o farfurie cu supa pe roti. Ticsit din cap pana-n picioare cu norod de toate culorile si etatile. Tremura ca o piftie cand merge repede si mugeste din frane prin fata casei mele fara perdea. Si cand ma urc in el imi vine sa traiesc. Acum conitelor si conilor stimati ce-mi mai calcati poate pragul, dar luxul asta static de a citi cu jumatatile de ora in mijloc de oameni, de a vedea soarele cum se iteste piste Aleea Kisseleff promenada infofolita-n copaci si-n biciclete nocturne cu ghidoane din coarne de berbec care-mpung trecatorii, ii mare lucru, parol. Sa ai timp sa stai la stopuri si sa privesti oamenii din masinile de pe langa cum conduc cu ochii carpiti si gesticuleaza pe muzica de dimineata, cu galgaie cafelele si se varsa in poalele lor costumate de sedinta. Sa vezi cravate legate la stop cu sarg si muierusti bleached care spoiesc retrovizorul. Mame permanentate rastindu-se la odrasle incinse cu centuri de siguranta care-si baga destele-n nas falanga cu falanga. Ehehei, fatul meu, oare tu o sa mai ai timp de asta? Sa te zgaiesti la frunzele de toamna cum cad din picoare de oboseala, la asfaltul care naduseste vara si curge jilav pe piatra cubica....Noaptea cu alei goale din spatele Casei Scanteii cand ies melcii de mana la sosea si studentele cu fuste scurte de la internat. Sa mirosi prin geamuri primavara cand accidentele de masina picteaza carosabilul.
Aveti putintica rabdare, stimabililor....
Si cum ii naravul stapanei piticilor, va face prinsoare ca va zice de-acusi incolo-sha pana i s-or istovi izvoarele povesti coapte sau necoapte, minaciuni de Vonnegut (soma) su adevaraciuni curate ca lamura si impanate cu visul lui Parpanghel si bufonii lui Dimov.

Balada celor 3 cu 3 si-un pic

Sa tot fie, mari, 4 ani de zile
De cand umblu-aiurea: falfai din papile,
Manc din peisaje, ascult la tarana,
Dantez in viraje, tin urechea-n mana,
Sorb de prin asfalturi, rup din conversatii,
Pasc litere-n falduri, nu cobor in statii,
Cuvinte flecare le insir pe loc,
Dau cu derbedeii zburdalnic noroc;
Fac dresaj cu sfichiul de bici impletit
Din bucati de limba pentru nesimtit.
Zau de plec de-acasa, daca am uitat,
Goblenul si acul, rasul capiat.
Sa brodez schelete de istorisiri,
Pasol na turbinka, ca ma-ntorc cu zbiri!
Trei voinici din cifre, aftabuze albe,
glasuiti acuma ca m-intorc cu jalbe
protapite bine pe picior de UE;
Fartate, cenzura-mi e nitel cam suie!
Iertare domnita daca am uitat
sa sarut condurul cesta lung si lat.

Du-ma 331 un la rascruce mare,
Cu artere-adanci brazde pe ogoare.

1 comment:

Teo said...

oh you bet your sweet a- erm..bum it's magic...you get to meet all sortsa erm...people :P