Emolai si Emoline
Feţii-frumoşi mǎiaştri
Sprijinǎ pilaştri
Plimbǎ-n lesǎ aştri,
Mediteazǎ pe ponton.
Se piaptǎnǎ cu fason,
Ciopârţesc şi din breton,
Plâng când dai de-un buton.
Îşi fac ochii cu spoialǎ
Neagrǎ de catran şi smoalǎ.
Lama-i bun amic la şcoalǎ.
Mohorârea-i gagicǎ genialǎ.
Nu vǎd mai nimic pe stradǎ
Nu cǎ ar avea ceva sǎ vadǎ,
Lumea conformistǎ, fadǎ,
Nu-nţelege, bǎiete, fǎrǎ tǎgadǎ.
Trapul lung şi legǎnat,
Daca bocesti ca o donsoara, nu esti barbat?
Sau te-n fofolesti in plina vara? S-a mai întâmplat.
Biletul de adio mai trebuie lucrat.
Poezii produci sub plapuma zilnic
Aproape dupǎ tipic
In ele te mai şi vaiţi un pic,
De soarta ta tristǎ şi lumea de nimic.
Vajnic fiu,dar lǎcrǎmioarǎ,
Lumea asta nu prea se mǎsoarǎ
Cu lumânǎri de mort la subsuoarǎ,
Şi vaier, suferinţǎ falsǎ şi boialǎ.
Nu prea ţi-ar strica un zdupac
Dat dupǎ ceafǎ cu pac-pac,
Sǎ râzi, sǎ urci poate un copac.
Sǎ înveţi temeinic pentru bac...
E tare greu sǎ nu fii emo, ştiu,
Dar lasǎ emoliciunea tristǎ
Şi mucii veşnic uzi de prin batistǎ
Sǎ aştepte pânǎ mai târziu.
3 comments:
condescendent reply :P
E tare greu să nu fii emo
Când turma se coboară-n sat
Şi grabnic tagma se adună
Problemei ca să-i dea de cap.
„Cum, Doamne-ajută, se întâmplă
Ca un berbec întunecat,
Proptindu-şi coarnele crestate
S-arunce-n râu un Luminat?”
E limpede că-n lume totul
S-a-ntors cu fundu-n sus de tot
Căci oricare din turma bleagă
S-ar lăuda pe eşafod.
„Cu asemenea cornute sterpe
Nu-i de glumit decât în plâns
Durerea lor cu pleoape negre
E un mister de nepătruns
Şi-atunci, stimaţi juraţi şi doamne,
Cum o să ne mai exprimăm
Când viaţa e un chin şi doare
Şi turma-n veci n-o suprimăm?
Cum să mai ştii, de bună samă
Pe cine Hades a-ngrozit
Dacă-n acelaşi timp pe stradă
O oaie urlă înzecit?”
Şi anii au trecut în grabă
Şi tagma n-a mai izbutit
Căci tot găsind în turmă vină
S-a pus, în fine, pe bocit.
The End.
Merimeri, aia sunt gotzi*, nu emolai.
*asteptam impacienti poezia despre iei.
no no aia din poza sunt goths....aia din poezie sunt emolai.
Post a Comment