Sunday, November 19, 2006

She shoots, she scores! Homerun!



Intrucat Azazazelo m-a improscat cu a sa leapsa si n-am incotro decat sa scotocesc prin sertarele memoriei de recenta absolventa a doua cicluri scolare si sa scot din sertarelu' sinapselor diversele delicatesuri, ghiveciul de oameni care au incercat sa ma faca sa ma simt dirijata catre un oarecare Kalos Kagathos. N-au fost foarte multi, dar stiti voi multi chemati, putini alesi.
[cu warningul de rigoare ca va fi plin de sentimentalisme, dulcegarii si amintiri complet indescifrabile.]

1. Capul listei, madama care m-a transformat din copchilu' care citea mereu pe sub banca regardless of peisagiul orei care activa in fata mea [welcome to my virtual clasa a opta] in al de-si spunea cu gura mare si zambetul pe buze ideile nastrusnice care-i sareau din carti in creier cu un debit verbal asemanator niagarei involburate si un entuziasm tip tsunami [ca sa incheiem ciclul de metafore apoase]. Deci, filmata in contraplonjeu, o doamna uscativa, inalta cu pometi ascutit si ochelari de albina, postura semeata si cuvinte potrivite in sensul arghezian, a intrat madam in viata noastra de clasa a nouaioti cu mintea curata. A scos in buna parte oameni care citind cu sufletul la gura ceva isi pun la sfarsit intrebarea de ce li s-a oprit rasuflarea. Cu glumele dansei despre Caragiale si comunisti si bagheta ei de miununi din dosul cartilor, o nominalizez pe doamna Aura Arachelian si lumea ei unde daca nu gandeai ce spuneai/scriai o luai in bot scurt si la obiect cu nota 4. Si-asa se largi orizontul unora fara forta, fara "prostilor", fara "lectura obligatorie" de scoala generala. Literatura romana? Vezi-ti de treaba c-am fost instruiti in misterele literaturii universale cu stilul ei de a-ti da doar o directie si a nu-ti stirbi din placerea ajungerii pe cele doua piciorute la solutii mistoace.
*inca o metanie pana in pamant catre ea*

2. Miniona, energica, hipioata cu par roscat strans in coada, fana a picioarelor goale si ale toeringsurilor, zeita a lucrurilor marunte si a limbii vii, coordonatoare a Brainstormingului, trupa de teatru in care a crescut in liceu o generatie. Prima mea intalnire cu Ilinca pe taramul Olimpiadei Nationale la Limba lu' Shakespeare si a lui Joyce s-a desfasurat la intersectia dintre entuziasmul meu fara directie si pasiunea ei ca profa.
Genul de prof de care te apropii trup si suflet, cu care te imprietenesti cu care ajungi sa imparti mult mai mult decat admiratia sau sa-i sorbi cuvintele si/sau glumele, poreclele si cursurile de oratorie. 24 de voinici in clasa a noua i-au fost dati pe mana ca sa faca din ei oameni care sa se exprime in mod coerent si creativ, cei 24 de voinici au ajuns sa bata la celelalte odoare de la nationale ca la fasole prin structura si limb-ascutita in salile Cosbucului. Si-au tot batut si vor mai bate.Unul dintre putinii profi care lasa la o parte bariera dintre discipol si maestru, care se indragosteste de elevii lui ca-n Grecia antica. Emana caldura si pasiune si frumusete prin fiecare gest al ei si mai ales pe Ilinca poti s-o iubesti si s-o respecti [pentru ca la capitolul dreptate e neintrecuta si dreapta ca lama unui cutit] in acelasi timp. Ar putea fi cu usurinta numita Musa.Si toate cadourile ei de la pregatiri, atentiile ei si vorbele ei care ating mereu tinta, care citesc omul pe dinauntru.
Acum s-a transformat in director al Colegiului Bilingv si are mai multi copii in grija care au invatat ce inseamna sa comunici cu al de tine fraiele scolii, ce inseamna sa incurajezi initiative, ce inseamna sa te tii de initiative etc. Dar pentru mine totul a inceput in sala 16, s-a continuat pe plaja la 2 mai cu nisip in suflet si clatirea gurii cu vin [care dezleaga limba fara a fi nevoie sa iei doua pietre-n gura] si nu cred ca va inceta vreodata. In plus, cateva randuri nu vor fi niciodata de-ajuns s-o contina pe Ilinca oricat m-as chinui. Nici chiar o poza. Cel de-al doilea loc unde se potriveste perfect e la 2 Mai.

3.Trei, Domne si toti trei unu si unu, freshly picked de mana unui papusar inteligent ca sa ma tot impiedic de ei in formare.Domnul Sandoiu, desi nu fu nici o clipa le maitre du catalogue intrucat cursurile lui au fost surghiun voit al meu, m-a luminat despre ce si cum cu Sofia asta si iubirea de sofica. Intr-o sala de la facultatea de filosofie de la ora 8-9 dimineata in fiecare sambata si pana la patru se intamplau [se mai intampla si acum] minuni in sensul limpezirii mintii. Un domn micut cu barba aproape blonda, cu miscari agitate si cu o scanteie atat de scaparatoare in ochi de ziceai ca poate sa dea foc lumii printr-o ocheada cu gand la filosofie. Legaturile lui si povestioarele, felul in care orice idiot, neatent, loaza, semidoct, pasionat, nebun, cunoscator, iubitor, amator [ma includ in prima categorie desigur] care-i auzea prelegerile pleca imbogatit cu gura cascata si cu niscai intelegere in suflet asupra acestor fenomene. Era imposibil sa nu pleci cu tasca creierului arzanda si sa te simti ca la Craciun dupa un curs de-al lui. Fara un stil de predare strict limitat in timp si spatiu si fara ifose de "voi nu stiti" "voi nu intelegeti". Domnule Sandoiu, work your magic on us! El a facut din CEX [Centrul de Excelenta in Filosofie] o scoala de educatie pe stil antic unde poti invata latina si greaca veche pe langa Istoria Filosofiei. Cu el mai poti spera la un Summa Bonum.

4.Tot din ciclul profe de engleza care mi-au flabbergastuit existenta mai face parte si Miruna Carianopol, prototipul doamnei, varianta in limba engleza a doamnei Arachelian. Cum stateam noi 24 cuminti "shiny eyed and bushy tailed" si asteptam scamatoriile dansei literare care ne incurajau sa gandim, sa trecem peste comentariile de suprafata, sa ne folosim tot arsenalul de valori din spoiala noastra de cultura, care ne amintea de ce iubeam cartile si de ce ajungeam fara sa ne dam seama sa traim in ele. Respectul pe care-l am pentru dansa este nestirbit pana in ziua de azi, faptul ca era o femeie de fier si o profesoara extraordinara nu pot fi puse in cuvinte. Si toti care au incercat sa faca asta au aflat cuvintele neimblanzite pentru puzderia de amintiri care-ti brazdeaza capul.

5.E solida, tunsa unu, cu ochi vii si haine curajoase, agitata si necrutatoare. Iti preda totul intr-o franceza fara cusur, dar fara ascunzisuri. Pazea ca-l scoate pe Saint-Ex[Vol de nuit] sau pe Prevert din geanta si te pune sa-i comentezi in impiedicata ta franceza, in frica reverentioasa pe care o ai fata de madama "cu bollocks". Nu e tocmai deschisa la minte, are multe slabiciuni si judecati gratuite, insa este bridgeomana, dedicata, mare schioare in Austria si Frantozica. Traieste intr-o paradigma vestica in care ar vrea sa ne aduca si pe noi. Cred ca-l dispretuieste pe Hugo si vetustitatea lui, se lupta ca o leoaica pentru elevii ei de la dirigentie, este un mare diplomat si o juge a tuturor. Cu toate judecatile gresite si increderea ei absoluta in propria-i mana cu care imparte dreptatea, e de o frumusete incredibila la suflet, cu toata masca ei de putere e vulnerabila si extrem de dezorientata in toate disciplina ei de fier. Si asa mult am invatat de la ea incat din cand in cand imi fac curaj sa incep cate o scrisoare pentru ea si poate o sa vada ca nu sunt chiar asa dezordonata la suflet precum par.

Intrucat pleiada de 5 profesori care mi-au dat cate-un sut in fund metaforic vorbind si mi-au fortat pasii inainte s-a incheiat, n-am sa uit sa mentionez ca au mai fost destui pe care i-am iubit si carora le-am luat partea buna indreptar in viata, cei care m-au invatat sa zic verde-n fata[ahoy, Magistra], m-au facut sa rad pana nu mai auzeam bine [Roxana si-ale sale ore], m-au invatat sa fiu bataioasa ca un mustang doldora de informatie si/sau venin [Domnule Riegler, vous etes ma victime! Monsieur Iancu cum era cu copy-paste?], sa iubesc ceva ce nu ma intereseaza numai din cauza entuziasmului turnat in materie [Cum era cu departarea Pamantului de Venus in cifre si ani lumina, Doamna Tesleanu?] etc. Multumesc si bunelor ca m-au rasfatat, relelor ca m-au calit si tuturor in total ca m-au adus in libertatea propriului clopot de sticla pe care-l tot crestez.

Dau cu leapsa-plague in Monstruoasa Coalitie [si de la Monsieur Snowball si de la Trotsky], in Corina cea de peste ocean si in de ce.

>:) astept sa va conformati or else...

P.S. Aicea e loc doar pentru maestrii in carne si oase, intrucat spiritualiceste indrumatorii mei sunt fara numar, fara numar...

14 comments:

Zaza said...

brava, cu un amendament:

care se indragosteste de elevii lui ca-n Grecia antica.

adica??? :))

merimeriquitecontrary said...

cocoana zaza se gandeste la scandal :P

no pedo tudei. e vorba de iubirea paterna/materna in care iti imbaiezi un elev, ca sa-i dai tot ce poti sufleteste si moraliceste.

Zaza said...

evident, dar asteptam confirmare febrila cu postalionul de seara :))

omelette said...

sandoiu rocks. l-am avut si eu de profesor, el si cu vreo 2 profesori de mate.. the great men in my life:P

Tsavatar said...

refuz leapsa. AND STOP CALLING ME NAPOLEON. I am friggin SNOWBALL!!!

merimeriquitecontrary said...

fine. if i call you snowball will you co-operate? ;;)

*says she brandishing a pitchfork*

Anonymous said...

intrucat nu mi-a dat Dumnezeu darul cuvintelor, ci doar pe acela de a-i pastori pe altii, nu pot sa spun decat multumesc. and thank you for letting me touch your life. and don't forget to make your life extra-ordinary. every day.

Anonymous said...

ilinca rulz :)

Anonymous said...

Mai nashpa e cu darul de invatza pe altii sa spioneze. Dar acum avem si camere. E sooooper

merimeriquitecontrary said...

draga pisica rea, [iertaaare]
stii ca nu e decizia ei cea cu camerele de luat vederi. ordinul vine direct de la ministerul care va desfiinta clasele de bilingv.

ilinca e una dintre cele mai deschise persoane pe care le stiu cand e vorba de administrarea unei scoli.

nici mie nu mi se pare prea reusita decizia cu camere de luat vederi, ba chiar nu sunt de acord cu ea.
dar repet, chiar nu a fost a ilincai, deci n-o mai invinovati de pomana.

in plus, acesta este un omagiu adus ei nu o punere in discutie a defectelor ei.
si chiar si asa, ilinca e om, nu masina, exista si decizii care nu sunt dintre cele mai fericite. dar din cate am observat, daca exista obiectii se pot discuta in consiliu. :)

Anonymous said...

Drumul spre iad este pavat cu intentii bune (Intotdeauna !!!). De la elevi spioni, camere spion.

merimeriquitecontrary said...

domnule riegler,
Ce onoare, cata lasitate!
E o conspiratie, extraterestrii, americanii si sa nu uitam, copii toti in cor dirijand orchestra pe melodia de la mission impossible: Calomnie!

Va voi dedica si dumneavoastra un omagiu, stati linistit, cum as putea sa va uit manevrele si jignirile, josnicia si nesimtirea!

Anonymous said...

merimeriquitecontrary said... "josnicia si nesimtirea!"

Mai josnic decat sa faci din elevi si cei din jurul tau informatori nu cred ca se poate... Dupa ce o sa pice o sa se faca in curtea liceului un cenesas :)

Adevarul e cxa ce poate fi mai frumos decat sa-ti torni colegii

Anonymous said...

Cocoana mirunescu a invatat sa scrie ?!? Nu cred, abereaza