De dragoste animaliera

vai, domnule sfincter, cat aplomb, cata dedicatie, cate minciuni si josnicii. ce conduita admirabila!

Stimate domn Sfincter,

Sunteti o floare, sunteti un crin,

procesomanul cel mai fin!

Vai, cata melodrama, ce mincinoasa poama!

Penibilul sublim!

Minciuna cu toptanul, cu carul si cu anul,

Fantasme mari umflate si bine-nsailate,

Lucrate la gherghef!

Procese verbale, atacuri feline,

Copii-ntra cincea spalati pe creier bine!

Ochi de camere pe holuri va tot urmaresc,

Si nu-i vina casetei, faptele-va chiar graiesc!

Copii in prag de bac ajunsi abia la domnitori,

Doar nu tre’ sa va faceti treaba cu niste mici putori!

Doar sa-i chemati la ‘pregatire’ in vacanta,

in weekend, dupa ore,

Ca sunteti domn si tata, tovaras tradittore!

Asa-i e chiar legal sa defaimati pe cineva,

Sa puneti dulci-afise pe holuri hop-s-asa,

Sa acuzati inexistente si nedovedite abuzuri sexuale,

Sa reprosati mamelor bune ca-s niste animale!

E chiar in regula, ca la sedinte, sa umiliti parinti,

S-aduceti in consiliu copii buni si cuminti,

Sa scadeti la purtare note pe nemeritate,

Pentru ca s-a indraznit sa vi se sufle-n spate!

Scumpule domn Sfincter

Sunteti ca bunul FBI,

Spioni in fiece clasa va poarta cu alai,

Si cand te-ntreaba psihiatrul pe-al carui scaun stai,

N-ai nici grandomanie, nici paranoia, n-ai!

Nu, domle', toata lumea te vrea chiar rastignit,

Ca un Isus pe cruce, ce mult a patimit.

Si unul cate unul, cu totii stau si comploteaza,

Cum sa te tot aseze pe-un jilt electric cu speteaza!

Sa te parleasca cu nesat ca pe-un godac,

Pentru masa de Craciun gatiti mumos in frac?!

Asa-i, cam asta-i adevarul, mult indragit dement,

Nimeni nu te doreste-n acest stabiliment!

Incurcata Treaba

In loc de "remember when you were only a child" eu inteleg "remember when you were an only child": Analyze that!



Remember when you were only a child
Remember when you were only a child
Remember when you were only a child
Start to see with your blue mind
Start to see with your blue mind
Don't be afraid of what you find
No, don't be afraid of what you find

Chiar ma gandesc ca are de-a face cu gelozia de sora mai mare deposed din ale sale drepturi pe vremea cand aveam 1 an si 3 luni. Ce ti-e si cu boala asta viermuita si putreda! Si cu zentrul atentiei si cu persoana intai egoista, mereu ti se pare ca nu ti s-a cautat destul in coarne, ca tre sa overdo it, ca ai ceva de demonstrat lumii intregi, vrei sa-ti fie recunoscute ego-forturile!

Mereu esti intr-o competitie si trebuie in sabii sa te tai sau in palose sa te scuturi. Puah, cel mai frica de mine pe lumea asta e cand ma iau in serios si

Ma umflu in cucuie, pene si defecte,
burdihane, lacrimi si bube infecte.
Luatu-n serios si prapastiile cascate
-s boli teribile,
Molipsitoare de damzelle,
triste si sensibile.
Ce stau in iatacuri si-si cauta-n plete,
Rani imaginare, deprezdii cochete,
Zac in lunga zeama.
Pe printesele-astea tare fandosite
Pauvres chinuite de boli inchipuite,
Farlifus le cheama,
Mari, zau, mi-e teama,
Sa nu ma preschimb
in vruna din ele,
Sa-mpletesc vreun nimb,
Sa rup la pingele,
Ca direct pe copca
o sa ma cam duc
Si ma interna-veti,
Drept la balamuc!

Torte mustind de bezna

Genţiene de Bavaria

Nu fitecine are parte de genţiene-n a sa casă

În molcomul Septembre, la linul, mohoratul Michaelmas.

Genţiene de Bavaria, mari, albastre ca-nserarea, fuioare de beznă

Care cotropesc chiar ziua, precum o torţă face cu-albastrul ei de fum

atuncea când coboară peste-al lui Pluto alean,

Torţe unduitoare arzând întunecat cu albastră flamă,

Ce-n puncte apăsate se preschimbă, strânse-n îmbrăţişarea zilei dalbe,

Florile-torţe ale întunericului celui albastru şi adânc de fum,

Ale uimirii lui Pluto albastru-nserate,

Lămpi mustind de beznă aninate-n încăperile De-Apoi,

arzând-albastru de-nserat,

Şi răspândind al întunericului braţ, albastru de-înserat, la fel cum

Din palidele lămpi a lui Demetra lumina aievea-izvoade.

Conduce-ţi-mă, dară, păşiţi degrab’ în faţă.

Culege-mi o genţiană, adă-o torţă!

Să rătăcesc doar cu-albastra torţă-furcă ‘cestei flori,

În jos pe scările cu beznă din ce în ce mai deasă,

acolo unde albastrul e întunecat cu-albastru

şi-acolo unde calcă Persefona, acum, să trec din îngheţat’ septembre

către tărâmul de orbire unde chiar întunericul în beznă deasă se trezeşte,

Şi Persefona însăşi rămâne doar o voce

Sau întunericul ce se răsfiră în beznă şi mai deasă

în braţele plutonice, pătrunsă adânc de patima amară în neştire,

învăluiţi pesemne în falnica mândrie a torţelor de întuneric,

ce arunc-un văl de

beznă peste mireasa blestemată şi-al său mire.

Ce greu e sa scoti un dop de sampanie!

Mi s-a pus un fel de dop sub care nici nu se mai vad bulele care mi se agita prin stomac si plamani si cutremurele care mi se cuibaresc la subsuoara. E epidemie de noduri marinaresti la mine in gat, cercetasii si matelotii si-au facut ceva de lucru la ele.

E tare ciudat cum ca nu mai pot scrie. Nu mi s-a mai intamplat in veci sa nu pot sa insir macar doua-trei margele pe siragul din Cuvantul Micromoale.
Imi vine sa dansez deasupra tastelor si sa scuip sau sa scurm din cuvintele incalzite prin pulovere si cotloane infofolite ale sufletului. Si nu ma asculta picioarele, mainile mi se impleticesc, limba se innoada. Poate dac-o iau catinel, ca-n exercitiul acela de la actorie unde trebuie sa te ridici de pe un scaun atat de incet cat celalalt sa nu te vada, si scriu ticait, ascuns si putin o sa curg pe langa dop, fara sa se prinda gheonoaia sub presiune.
Am sa merg cu putin de-a busile,
fluierand si mugind din toate gusile
(si tatanile),
si cu mana dezvatata am sa man de litera baltata,
Pana se asterne la pascut pe blog cocotata.



Vino, vino, mos Nene care ma dai in scrinciobul impletit din fir de gene!

Those Dancing Days Are Gone

Carla Bruni

[William Butler Yeats]

Come, let me sing into your ear;
Those dancing days are gone,
All that silk and satin gear;
Crouch upon a stone,
Wrapping that foul body up
In as foul a rag:
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

Curse as you may I sing it through;
What matter if the knave
That the most could pleasure you,
The children that he gave,
Are somewhere sleeping like a top
Under a marble flag?
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

I thought it out this very day.
Noon upon the clock,
A man may put pretence away
Who leans upon a stick,
May sing, and sing until he drop,
Whether to maid or hag:
I carry the sun in a golden cup,
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

Si pot sa fac si lumanarea!

The British are coming!
Mure, bancuri, vorbit cu extraterestri. Noapte pe balcon agatata de vocea ta. Oitze din burete de vase portocaliu. What a way to go! Tort din branza.Paste pe acoperis de bloc. O bucata de acoperis de blog. C-au trecut trei ani de legaturi de batista pentru ca sa plutesc spre glodul de la Straulesti si sa las biletele in gemuletz. Bine ca tu de fapt n-ai plecat implantat in noroi, ci pe sub coame de valuri. Asa-i ca te-am prins frumos in poza? Ca un entomolog cu pernuta sa de ace.

All the beating drums
Celebration guns
The thunder and the laughter
The last thing they remember



I'll write you a postcard, I'll send you the news from a place down the road from real love...
Cu sacu'n cap si cenusa pe crestet.

Butoiul cu melancolie blegoasa

Mi-a luat ceva pana sa ma hotarasc sa public asta. Joia de care-i vorba la sfarsit e tare indepartata...
Si, na, nu e exuberanta obisnuita injectata in text, deci poate ati vrea s-o sariti pe insemnarea asta. Without further ado tai cepul:

Pentru prima oara in aproape doua decenii din viata mea, m-am simitit batrana si uitata cu o pisica grasa in brate, intr-o camera plina de ambalaje pe care nu ma indur sa le arunc la gunoi caci imi aduc aminte de "ceva". Mintea mea arata ca o biblioteca in care zac clasoare uriase cu coperti slinoase de piele unde odihneste suportul vizual pastrat de la fiecare intamplare cu etichete dedesubt scrise in graba cu cerneala albastru petrol impodobite cu "captions" si "catchphrases" [titluri si cuvinte cheie] ale fiecarui moment ["The British are coming!", "Mure", "Vindem pitici de pe creier", "pe macara", "bagaj 1 sfert de ora, tren jumate, mare 5", "Olimpiada [insert oras here]", "Herastriada", "I won't Dance You to the End of Love" ar fi cateva exemple]. Fiecare zambet si fiecare potop de lacrimi l-am pus la locul lui constiincioasa [una din putinele lucruri in care sunt constiincioasa] si l-am tinut in mine mereu, strigand adesea catalogul unde cuminti au raspuns discutii intregi sau doar imagini fara cap sau coada.
Dupa introducerea tearjerking, sa ne intoarcem la pensie. La un moment dat rasetele mele spontane si garla de vorbe si gesturi s-au concentrat intr-o trupa de improvizatie.Cred ca nici unul din noi n-o facea din altceva decat placerea nemarginita de a juca si a fi spontani, de a simti ca "creezi" teatru, ca-i faci pe altii sa rada si ca "you can weave your own little interactive magic" cu publicul. Si mai ales ca si ei se simt parte din ceea ce faci tu. Invatam sa ne ascultam unul pe altul [altfel nu ne iesea nimic], sa inventam povesti credibile, sa nu ne folosim de trucuri ci de instrumente, sa luam mingea de la fileu si s-o dam de la unul la altul. O parte extrem de mare in viata mea a jucat-o teatrul mereu, dar atunci era centrul preocuparilor mele si am tras cu dintii sa mearga trupa in cel de-al doilea an de existenta cand mare parte din noi eram a 12-a, cand nu ne mai impacam ca lumea cu timpul si cand mereu se gasea cate-o scuza. Apoi si-a luat talpasita din peisaj din diverse motive trupa si cam toti ne-am raspandit pe drumurile noastre. Am trecut impreuna prin spectacole, bune sau proaste, zazanii sau dezbinari, imprieteniri si fratii de cruce. Si nu pot zice ca astea nu m-au schimbat si nu mi-au lasat destule aventuri de pus in clasor. Ba chiar mi-au adus una dintre cele mai misto vremi din viata mea.
Momentul datorita caruia simt cum ridurile de sub ochii mei de "16 ani pen' totdeauna" sau cositele mele albe si-au simtit desuetudinea, e faptul ca trupa veche se strange sa faca un demo pentru urmasii nostri din Cosbuc joia asta. Si eu n-am sa pot sa fiu acolo.
Si "hei, tramvaiul meu" se-ncheie aici amar ca vinul pelin sau lingurita de chinina inghitita cu putin inainte de a scrie postul. Atarnache de profesie am fost, atarnache am sa raman mereu cu voi, la intrarea actorilor cu flori, in scaunul din randul al patrulea din centru cu ochii inotand in lacrimi, cu zambetul radiind in ochii vostri cand iesiti la aplauze, cu noptile pierdute in dosul pieselor si cu legitimatia falsa de la FNT in buzunar.
Do You Remember The First Time? [A wee bit of the ol' ultraviolence via Pulp and my predilection to track melancholy in pulpy tones].

De subsol, de boxa, de catacomba...

Sunt o fiinta nerecunoscatoare.

• Domnisoara cu[r]tezana mi-a facut marea onoarea de a ma da la gazeta de perete cu insemnarea mea despre seducerea fara urma de scrupule a unei carti. Ii multumesc cu preaplecate temenele pentru un gest cat se poate de gentil si magulitor. In plus, ritualul cu pricina mi-e tare drag. Nu stiu eu cat merit asa ceva, dar cert e ca s-a intamplat.
• N-am scos Zaza la cafeluta. Iertaaaaare! Iertaaaaare! La capitolul bombaneala, avui niste saptamani pline de sudoarea fruntii, bratara de aur si alte asemenea cliseuri. Orarul meu nou e cum nu se poate mai antipatic [i.e. am ore de la opt la opt zilnic cu pauze dar scurte si zgarcite]. Zic, deci, fara sa preget ca ar trebui sa ne confruntam agende ;)).
• Am lasat cetitorii cu ochii in soare si am fost un weekend la Bran unde am prestat despre jucat fotbal in frig si vant numai bun pentru Mary Poppins. M-am uitat la wrestling cu baietii cei trei care ma insoteau comentand neobosita despre alegerile neinspirate ale costumelor, adica chiloti din piele stralucitoare, nailon si alte basneli a la Superman. Am facut spumos misto de un SF, care n-a fost prost pana la urma (Pitchblack), adica eroina principala o pateste. I-am batut mar pe cei trei baieti la Monopoly de doua ori. Am rupt un pat. Nu eu singura, toti patru cand ne-am jucat de-a wrestlingul. (Am fost aruncata in cap pe podea de catre consortul. Durere maxima. Gadilat din plin).
• N-am onorat roblogfestul cu prezenta din urmatoarele motive: 1. Imi place sa port masca de fier. 2. Mi-a fost nitel frica ca n-am sa vad pe nime cunoscut si am sa atarn vajnic ca de-obicei. 3. Oare cum au sa vada oamenii blogul meu, daca ma stiu la fata? 4. Misterul e mai sexy!
  
• Am scris pe sponci, pe genunchi, in metrou, in cap, pe banci. Dar nu pe hartie/ecran. Aicea totul e de condamnat si biciuit cu sfichiuitorul cu 9 cozi si coji de nuci la capat.

Iertaaaaare! Iertaaaare! Punga in cap! Toale cernite [pantofi noi si rosii ca niste barcute de la Brasov. Daca bat din calcaie nu mai sunt in Bucuresci]! Pooost! 1000 de metanii la soare apune! Mai multe posturi!

Poza gabjita d-aci.

Azkaban, Oz, Sf. Elena si Château d'If

Sau cum am devenit eu femeie intretinuta la cheremul apartinatorului

Intrucat salariul pe luna asta dus a fost impreuna cu Titanicul catre its "watery grave"[altfel nu-mi explic intarzierea], Vodafone in mare mila lor si prietenia catre abonati, se va da de trei ori peste cap si-mi va taia vorbitorul cel de toate zilele trimitandu-ma probabil intr-un loc mai rau de mii de ori decat inchisoarea datornicilor: In tacere.
De cand ma stiu [bine, nu ma stiu...dar pretind de dragul imaginii], n-am izbutit niciodata sa tac din gura, sau sa-i cred pe fariseii propovaduitori ca "tacerea e ca mierea" ori ca ar mai avea si alte nuante suflate cu aur. Mai mult am sustinut, sus si tare intr-un cadru academic controlat, ca tacerea omoara sau, in cel mai bun caz, dauneaza grav sanatatii.

Aceasta ne duce la actul josnic de a-mi vinde pielea si libertatea de decizie consortului Proclet, care intr-un interviu recent [prin amabilitatea Vodafone, deasemenea], mi-a declarat urmatoarele replici nemuritoare:
- Deci, femee... Acuma munceste ca te intretin eu contra unor servicii personale nelimitate platibile retroactiv.
- Aha, retroactiv, asta insemneaza ca primesc favorul banesc si apoi o iau la goana activ cu cartea de credit intre dinti [ca piratii?].
- Ba nu, c-am sa te leg de pamant ca pe iobagi! Am sa-ti pun colier ca-n Prison Break. Sau chiar un cod de bare, ceva...
- Da', as indrazni sa pledez pentru o ghiulea de tun pe care s-o plimb in urma? Un look de Jean Valjean? Asa in loc de Product Placement?
- Nici nu intra-n discutie. Daca-ti pun ghiulea, ai sa obosesti. Si tu cand esti obosita nu esti buna de nimic.
- Ntz. Da' tu cand m-ai vazut odihnita?
- Apai, niciodata, ceea ce spune multe despre tine.

Acuma, daca ne luam dupa Prison Break, ma duc sa scot agrafele, pilele, lopetile, explozibilul din cartofi, furculitele de la cantina, speraclurile, nevestele cu fuste lungi si alte unelte care mi-ar fi de folos in eliberarea mea de sub tirania consortului.

Pssst! Ignorati tatuajul de pe antebratul stang.
Vive la liberte! [l'enfant de l'Anomalie]

Inchisoarea imprimata aici

Vorbiti cu robotul

.... Tzaaaar, tzaaaar, tzaaaar [si nu ala care a fost candva la Petersburg si Moscova]

Merimeri are un moment de maxima vacanta de blog. In cadrul acestei vacante se va delecta cu:

• buchisitul pentru sesiune [prezenta din plin in viata dansei]
• aruncatul cu pisica treispe in munca de la traduceri et comp.
• ba chiar, va da tarcoale noilor birjari de la mediapro
• mai ales, cu indragosteala maxima nou-descoperita pe care si-o poarta mandra pe toate coclaurile ca pe un semn de buna purtare [in forma de organul proverbial] si si-o zambeste de la un colt al urechii la celalalt odata la cinci minute.
• fortele merinoase se vor teleporta pe nimic.org in curand deci pregatiti-va condeiul cu care sa admonestati blogrollul. Si ca phoenixul o sa-si ridice ciolanele nu din propria-i cenusa, ci din nimic[.org].
• Pssst! Blogul nou al imparatului Tsavatar si-a facut intrarea prin cezariana azi-noapte. Luati-l la o tura, puneti mana pe vasilica, pupati-l sub vasc, calcati-i in batatura. Dar cu masura :P
  

Deci shhhh....
Lasati taclaua dupa beep si va voi raspunde doleantelor la intoarcere.

Pierdut creier.Il declar nul.

Ofer recompensa pentru piticii aferenti.
'S tembela! Jur pe barba Sfantului Bartolomeu!
Acu doua zile cand am mesterit lista de gagici una si una [handpicked and CTC-ed] si am facut curatenie in lista de nume strigate la catalog in partea stanga a blogului am uitat doua brave candidate la titlul de brigadier cand mutam coanele in noua categorie.
Rezultatul: O formidabila harababura!
Adica Madam Mix cea cu centi de contribuit la discutii si stimata lepsuitoare extraordinaire Antopicaau fost trase din pamantul sterp al blogului aici de fata.
Pe aceasta cale doresc sa le informez pe cele doua donsoare ca altarul meu pentru fiecare din ele e inca la locul lor de drept, in baie, feedurile lor in google reader si mustacelile la posturile danselor prezente pe fata, dar taratele din creierul subsemnatei nu functionau in ziua aceea. Lecitina zic unii, somn profund zic altii... Ce pacat ca lobotomia nu e reversibila.
[Ah, dramaqueening, thy name is Maria].
In stanga la sectiunea trasi in poza am atasat cea mai recenta poza cu mine in asteptarea reuniunii cu calculatorul nederanjata de faptul ca nu mai are viata si cu o cutie cu tot ce si-ar dori acum.

[Si daca vreti sa dati vina pe ceva. Editura Polirom e de vina! Mi-a luat creierii cu carticica lor roz: Gucci Gucci Coo. Cumparati cu incredere si ganditi-va la traducatoarea care si-a vandut piticii de pe creier pentru ea in multiple nopti albe.]

And in the morning, I'm making waffles!

Cu Burton la Butoniera

E ca amorul in betoniera :P

Atentiune, atentiune, dedicatie speciala de la nuna mare [fluturandu-si manecile din care ies bancnote cu talent] pentru ginerica din Meloncollie al progresului vital este un vortex suctionar in jos:


Melonhead

There once was a morose melonhead,
who sat there all day
and wished he were dead.






But you should be careful
about the things that you wish.
Because the last thing he heard
was a deafening squish.





Si pentru suavele domnite care-si trec suspinand etamina dintr-o mana intr-alta si-si brodeaza pe-ncheieturi modelul din care sa s-inspire, pigmentul le picura cascada ca s-aiba lumea ce sa vada.

The Pincushion Queen

Life isn't easy
for the Pin Cushion Queen.
When she sits alone on her throne
Pins push through her spleen.







Uite cum poate donsoru' Burton sa-ti incalzeasca noptile si sa faca misto de altii pentru tine la momente de maxima lene. Mi-as dori sincer sa va curm suferinta oftatorilor sictiriti si pictoritelor cu lama.
Dar prefer sa v-aud in cor in sir indian la zid: Dear Diary, mood apathetic...[...] Stop my breathing and slit my throat, I must be .... [pe un ton confesionar, cu dermatograf in valuri si incruntaturi ca brazdele].

[Sau poate un re-enactment la episodul 'Raisins' din singurului si eternul Parc de Sud]

P.S. Nu vorbesc de muzica, nu vorbesc de calitate. Vorbesc de whinerii de profesie si satulele imaginare, lehamesite si atentionisti. Ce-ar fi daca v-ati vedea de o viata?!

Editare tarzie: Dumnezeul ales al Nepalului a gasit raspunsul la toate problemele voastre [imaginare sau nu]