Ce greu e sa scoti un dop de sampanie!

Mi s-a pus un fel de dop sub care nici nu se mai vad bulele care mi se agita prin stomac si plamani si cutremurele care mi se cuibaresc la subsuoara. E epidemie de noduri marinaresti la mine in gat, cercetasii si matelotii si-au facut ceva de lucru la ele.

E tare ciudat cum ca nu mai pot scrie. Nu mi s-a mai intamplat in veci sa nu pot sa insir macar doua-trei margele pe siragul din Cuvantul Micromoale.
Imi vine sa dansez deasupra tastelor si sa scuip sau sa scurm din cuvintele incalzite prin pulovere si cotloane infofolite ale sufletului. Si nu ma asculta picioarele, mainile mi se impleticesc, limba se innoada. Poate dac-o iau catinel, ca-n exercitiul acela de la actorie unde trebuie sa te ridici de pe un scaun atat de incet cat celalalt sa nu te vada, si scriu ticait, ascuns si putin o sa curg pe langa dop, fara sa se prinda gheonoaia sub presiune.
Am sa merg cu putin de-a busile,
fluierand si mugind din toate gusile
(si tatanile),
si cu mana dezvatata am sa man de litera baltata,
Pana se asterne la pascut pe blog cocotata.



Vino, vino, mos Nene care ma dai in scrinciobul impletit din fir de gene!

Those Dancing Days Are Gone

Carla Bruni

[William Butler Yeats]

Come, let me sing into your ear;
Those dancing days are gone,
All that silk and satin gear;
Crouch upon a stone,
Wrapping that foul body up
In as foul a rag:
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

Curse as you may I sing it through;
What matter if the knave
That the most could pleasure you,
The children that he gave,
Are somewhere sleeping like a top
Under a marble flag?
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

I thought it out this very day.
Noon upon the clock,
A man may put pretence away
Who leans upon a stick,
May sing, and sing until he drop,
Whether to maid or hag:
I carry the sun in a golden cup,
The moon in a silver bag.
I carry the sun in a golden cup.
The moon in a silver bag.

In the beginning there was the word

Aşa se face cǎ aproape în fiecare zi sunt martorǎ a unei minuni blogǎristice:

Când mǎ întorc cu spatele şi ţin ochii strâns închişi mai apare câte un text în google reader care sǎ mǎ îmbrǎţişeze în cuvintele sale şi sǎ mǎ legene fǎrǎ pretenţii şi fǎrǎ obsesia popularitǎţii, a îmbuibǎrii cititorului inutil cu reclame şi ştiri preluate de pe 100 de siteuri. Cum se deschid ele în ferestre micuţe unde le pot înghiţi ca pe şerbetul insuliţelor de apǎ.:

Zaza, condei fǎrǎ fund, Umma cu arabescurile ei de cuvinte, Vlad cu micile sale metafizicalitǎţi, Gavagai cu turbinca sa plinǎ ochi de povestioare, Suzi curgândǎ, Vio cascadândǎ, Corcoran şi Roza decupând câte-un clin de l’oeil bruxellez şi Domnul Cavaler pe care-l aduce vântul de prin toate zǎrile literare în Bucureşti, Hiacint cu visele ei de-o generozitate şi gingǎşie nemaivǎzutǎ, Amoralul cu jocurile lui care câteodatǎ mǎ enerveazǎ, dar mereu mǎ ţin în şah, Abd’Allah cu pulpanele sutanei sale de “scholar”, Jen cu sinceritatea dezarmantǎ, Iulian Tǎnase baletând suprarealist şi (în)cununat de poze, Luciat din pricina cǎreia poftesc la cǎrţi mai ceva ca o gravidǎ, rǎsturnarea cǎruţei corpului în poziţii dizgraţioase, cu gura cǎscatǎ pânǎ la urechi la posturile lui Darius, Monica şi înverşunarea ei fǎţǎ de cuvinte ciunge, ranturile rǎutǎcioase ale Anei Utopic, observaţiile pro-hobbitive ale lui Emil Brumaru, sau avalanşa de veşti de la prieteni care-şi varsǎ simţirile pe câte-o paginǎ a lor.

Doar nu credeaţi cǎ-i ţin la blogroll din politeţe? Sau cǎ-i fac gazetǎ de pǎrete?

Enfin, capriciile piticilor sunt cunoscute, de multe ori aceştia nu aduc în bot cuvinte demne de blog şi nu se lǎfǎie printre limbi slobode şi ascuţite împreunate cu minţi treze şi ciomage bune de cârpit pe spate propoziţii. Şi când piticii îşi varsǎ cuvintele PMSian îmi trag capa de invizibilitate pe cap şi bag capul la cutie şi strâng din fǎlci şi îmi umplu gura cu vatǎ de zahar[Dac-aţi vedea ce cutie mişto am, cu broderii medievale şi gargui de pazǎ. Am şi clopotniţǎ plinǎ de bâte de baseball, de unde şi expresia inglejilor “she has bats in her belfry”].

Pam Pam...

De-ale gurii, de-ale ochilor

La caldura cuvintele se usuca si se chircesc, se imbolnavesc, se inneaca in apa din stomac, si in sudoarea care curge garla, se tarasc ca prin desert sau se incurca in par.

Si cand se face frig si gurile se deschid ca sa indese inauntru mancari, rasar din osanza cuvinte si oamenii vorbesc cu gura plina din tot corpul.

Acum c-am lamurit astea nitel mi-am prins antenele ochilor in campania de promovare a bibliotecii metropolitane careia ii zicea Ion Creanga cand eram eu mica si pe care am devalizat-o grav de tot Jules Verne-ul pe care-l aveau ei si eu nu in vacanta dintre a doua si a treia
[Apoi am facut indigestie de domnul Iulica si nici nu mai vreau sa aud de dansul], apoi am cules cartea copilariei mele din ea Omul Amfibie... si alte asemenea nazdravanii. Cert e ca locul e dragut si renovat si primitor, mare diferenta de rafturile pline de praf de 2 degete si cartile ferfenita pentru copii cu coperte in ruseste.
Oamenii astia au in plan cresterea unei biblioteci sonore pentru ambliopi o idee cel putin draguta si misto. Cica or sa aiba si un festival si un concurs de poezie cu toate acadelele si acareturile trebuincioase unei biblioteci frumoase.
Blogul lor e piarisit si plin de afise de promovare pentru doritori, e prietenos si e tanar si mie ,una, imi face pofta s-o vizitez.
Pasol, na turbinka!
Dau si cu link droppingul imediat si cu afisul aratos de mai jos:

Ladies and gentlemen,
Tadaaam

Butoiul cu melancolie blegoasa

Mi-a luat ceva pana sa ma hotarasc sa public asta. Joia de care-i vorba la sfarsit e tare indepartata...
Si, na, nu e exuberanta obisnuita injectata in text, deci poate ati vrea s-o sariti pe insemnarea asta. Without further ado tai cepul:

Pentru prima oara in aproape doua decenii din viata mea, m-am simitit batrana si uitata cu o pisica grasa in brate, intr-o camera plina de ambalaje pe care nu ma indur sa le arunc la gunoi caci imi aduc aminte de "ceva". Mintea mea arata ca o biblioteca in care zac clasoare uriase cu coperti slinoase de piele unde odihneste suportul vizual pastrat de la fiecare intamplare cu etichete dedesubt scrise in graba cu cerneala albastru petrol impodobite cu "captions" si "catchphrases" [titluri si cuvinte cheie] ale fiecarui moment ["The British are coming!", "Mure", "Vindem pitici de pe creier", "pe macara", "bagaj 1 sfert de ora, tren jumate, mare 5", "Olimpiada [insert oras here]", "Herastriada", "I won't Dance You to the End of Love" ar fi cateva exemple]. Fiecare zambet si fiecare potop de lacrimi l-am pus la locul lui constiincioasa [una din putinele lucruri in care sunt constiincioasa] si l-am tinut in mine mereu, strigand adesea catalogul unde cuminti au raspuns discutii intregi sau doar imagini fara cap sau coada.
Dupa introducerea tearjerking, sa ne intoarcem la pensie. La un moment dat rasetele mele spontane si garla de vorbe si gesturi s-au concentrat intr-o trupa de improvizatie.Cred ca nici unul din noi n-o facea din altceva decat placerea nemarginita de a juca si a fi spontani, de a simti ca "creezi" teatru, ca-i faci pe altii sa rada si ca "you can weave your own little interactive magic" cu publicul. Si mai ales ca si ei se simt parte din ceea ce faci tu. Invatam sa ne ascultam unul pe altul [altfel nu ne iesea nimic], sa inventam povesti credibile, sa nu ne folosim de trucuri ci de instrumente, sa luam mingea de la fileu si s-o dam de la unul la altul. O parte extrem de mare in viata mea a jucat-o teatrul mereu, dar atunci era centrul preocuparilor mele si am tras cu dintii sa mearga trupa in cel de-al doilea an de existenta cand mare parte din noi eram a 12-a, cand nu ne mai impacam ca lumea cu timpul si cand mereu se gasea cate-o scuza. Apoi si-a luat talpasita din peisaj din diverse motive trupa si cam toti ne-am raspandit pe drumurile noastre. Am trecut impreuna prin spectacole, bune sau proaste, zazanii sau dezbinari, imprieteniri si fratii de cruce. Si nu pot zice ca astea nu m-au schimbat si nu mi-au lasat destule aventuri de pus in clasor. Ba chiar mi-au adus una dintre cele mai misto vremi din viata mea.
Momentul datorita caruia simt cum ridurile de sub ochii mei de "16 ani pen' totdeauna" sau cositele mele albe si-au simtit desuetudinea, e faptul ca trupa veche se strange sa faca un demo pentru urmasii nostri din Cosbuc joia asta. Si eu n-am sa pot sa fiu acolo.
Si "hei, tramvaiul meu" se-ncheie aici amar ca vinul pelin sau lingurita de chinina inghitita cu putin inainte de a scrie postul. Atarnache de profesie am fost, atarnache am sa raman mereu cu voi, la intrarea actorilor cu flori, in scaunul din randul al patrulea din centru cu ochii inotand in lacrimi, cu zambetul radiind in ochii vostri cand iesiti la aplauze, cu noptile pierdute in dosul pieselor si cu legitimatia falsa de la FNT in buzunar.
Do You Remember The First Time? [A wee bit of the ol' ultraviolence via Pulp and my predilection to track melancholy in pulpy tones].

Menajera la Menajerie

Locuiesc intr-o menajerie de sticla. De la camaruta mea intesata cu tot felul de roti pentru hamsteri, margele de sticla, poze colorate si alb negru si turnuri de carti infasurate in valuri de haine se incepe numaratoarea chiliilor din conacul din Dame du Roi. In camaruta de pe colt geamurile curg si fac giumbuslucuri ca oglinzile nastrusnice de balci, sub geamuri intr-o dezordine caracteristica clanului contrarian, se bat intre ei bujorii cu macii cu iasomiile cu irisii cu lacramioarele cu vitele nobile de burlan si cele iederoase de gard care mai de care sa ma vrajeasca cand mijesc ochiide cartita de sub plapuma.
Si totusi menajeria mea e ca un ochi de televizor. Nu e fir de perdea ca sa ma fereasca de diversii Big (si small si medium) Brothers and Sisters care "ochii-n fata si-i baga, stateau ca la cinemaaa, da' nici unul nu platea".



Acum, n-are rost sa neg am bifat pe raboj urmatoarele de nenumarate ori: rochie albastra, dantuit in chicere desnude, ca perdea tesuta nu prea am avut in vecii stravecilor amin (despre perdea sufleteasca si draperie corporala, povestea-i totusi alta, una care mai cu seama cade in falduri grele si bogate mereu. Uneori se mai ridica cu alcool. Dar shhh!). Si totusi mereu ma deplasez prin camera taras-grapis, ca un sacal, pe vine de parca as cauta ceva pe sub dusumele... Ma joc de-a v-ati ascunselea cu corpul meu de la calculator cand trece postalionul 331, adastez cu cartea in dulap, rosesc prosteste la cate un fluierat de mahala sau injur cu barbia ascutita amenintator privirile curioase...
Cateodata insa merg semeata cu privire de cadana si cu unduire de buze, ca in Purificare de Sarah Kane (unde Maria Magdalena statea la un moment dat intr-un cub de plastic transparent pe scena), ca si cand, cu ochii impietriti si nasul in vant, transformata deci in personajele noastre opuse de Teatru Sport, m-as imbraca in hainele cele noi ale imparatului si nimeni nu vede ca-n dosul esarfei petrecute dupa gat, in dosul aerului de vampa, turnata in peretii de sticla ai camerei sta aceeasi fata a noastra cu ochii in pamant si ii lungi, care vede lumea doar cu coada ochiului si la adapostul noptii de ganduri.
Locatarii menajeriei de sticla nu s-au gandit nicicand ca ar putea:
"Dar piranda s-a gandit Si-a pus taxa pe privit. A fost mare tragedie Da' bani a-nceput sa vie"
Si eu n-am incercat nicicand sa-mi mituiesc muzele, sa-mi iau personajele cu salariu de zbantuiala, sa-mi angajez stilouri, cumpar vorbe la borcan sau sa-mi cioplesc o cutie a milei pentru spectatori!
Exista doua explicatii desigur:
1. nu prea le am cu plasa de prins cuvinte (Se vede catifeaua rosie de la scaunele din sala oare? Baiete, adu lanterna!)
2. mi-am atarnat la sa nitel cam multi saculeti cu lene si magarusul meu a cazut in genunchi.

Dar la urma urmei intre orele 8 dimineata si 4 diminetei urmatoare (intre 1 - 5 se cheama madrugada la portocalezi) azvarl cu ganduri in stanga si-n dreapta. Si-s gratis. Apelati cu incredere la menajeria ganduri fugite de-acasa si sarite de pe(trecute) fix.

*Poza smulsa de mine din dogoare prin bunavointa bunului Proclet*

Goarna de dimineata

Oh Mom, the dreams are not so bad
It's just that there's so much to do
And I'm tired of sleeping

[Hum hum vacanta si vin bun, hoinareli si tobogane]

Oh Mom, that man he ripped out his lining
He tore out a piece of his body
To show us his "clean quilted heart"

[And all I could muster to say was: Won't you spare a pound of flesh?]

Am avut dintotdeauna o slabiciune pentru Days of Open Hand si pentru Tired of Sleeping, ca, visatorii par excellence trebuie sa aiba si ei un imn, nu? Suzanne Vega, entao!

Domnului Paciurea...

Iote, natiune, in ce ma transform mandea la caderea noptii! The Jellicle Cats, zic!

You Are a Chimera

You are very outgoing and well connected to many people. Incredibly devoted to your family and friends, you find purpose in nurturing others. You are rarely alone, and you do best in the company of others. You are incredibly expressive, and people are sometimes overwhelmed by your strong emotions.

What Mythological Creature Are You?

Dipstractie

You're Love in the Time of Cholera!

by Gabriel Garcia Marquez

Like Odysseus in a work of Homer, you demonstrate undying loyalty by
sleeping with as many people as you possibly can. But in your heart you never give
consent! This creates a strange quandary of what love really means to you. On the
one hand, you've loved the same person your whole life, but on the other, your actions
barely speak to this fact. Whatever you do, stick to bottled water. The other stuff
could get you killed.


Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

Acum, moi-meme, zic ca astia de la Book Quiz m-au prins.

Daca e ceva de care sunt vinovata aia e emanarea de aparente. Sunt level 12, ma jur.

Despre Stupi

La fel ca universul sosetelor stangi si realitatea paralela a sosetelor drepte, sunt convinsa ca exista si o dimensiune unde se duc oamenii care dispar din viata noastra.
Seamana cu o pestera cu tavan inalt si multe galerii ramificate, unde fiecare-si are vastele apartamente, ca la hotel. Camerele parca-s cu niste sertare uriase, si ca sa ti se deschida sertarul apesi pe un tamburus si din ele sar locatarii cu bigudiuri si maturi si "nu vezi, ba nespalatule, ca e ora de odihna..."

Acolo salasluieste de exemplu madam invatatoarea care-ti inrosea obrajii de atatea palme, colegul de banca din scoala generala care te tragea de par, flasnetarul de pe Lacul Tei de langa parc, mosul si baba care tineau magazinul de vis-a-vis de liceu si strecurau impreuna cu descantecul "ia, ba, de-aici de la mosu" tigari clandestine, prietena cea mai buna din copilarie cu codite si catarata pe garduri, vecina care se certa cu pisica de mama focului in miez de noapte, toti fostii prieteni/prietene impreuna cu ale lor reprosuri si cuvintele incrucisate si intortocheata [caci amintirile frumoase le pastrezi pentru greoiul hiems al vietii] s.a.m.d.

Cred ca pestera ii inghite si pe oameni pe masura ce cresc. Adica acolo ai sa vezi Mariuta la 10 ani care a fugit din mine cand a implinit 12 ani, ai sa dai mana cu golanul care erai la 6 ani si cu concursurile de scuipat printre dinti si urmarit capra vecinului, ai sa-ti vezi mama la 20 de ani cu zambetul flecar si palariuta pe-o ureche.
Cand vine momentul sa-si ia talpasita, isi strang catrafusele, se sprijina pe baston, isi fac loc cu coatele si se carabanesc acolo.

Fiecare pacient isi are propria pestera a persoanelor disparute si cred ca toate astea sunt concentrate pe-o planeta care seamana cu un stup urias sau cu un musuroi in care fiecare-si tine haremul sau de oameni ingropati in uitaer. Exista procleti care sunt pierduti pentru mai multi asa ca unele sertare-galerii comunica si la colturi [ca la casele oltenesti] se intalnesc aia pierduti de acelasi vinovat sa mai zica cate ceva de dulce despre uitator...
In sfarsit in lumea aia e cate o dublura din fiecare din noi, sa vezi acolo razboiul clonelor. Hello, Dolly!
Din cand in cand mai ies si se intersecteaza cu peronul gandurilor altcuiva si mai ies nitel sa ia aer si-n lumea omului de langa. Pe cele pe care ti-e dor prin ceata de amintiri sa le vezi, le gasesti la ramboaca lui gavagai.

Shhhh!Unde cititorului care s-a impiedicat de link i se arata patimile nesanatoase ale stapanei piticilor

Atentiune: Pentru cei slabi de inima culinara si subtiri la gusturi: Bucatele din acest post va vor dauna grav la pomelnicul artei cu pricina. Sariti cu furca, secera, ciocanul, piciorul de masa, furculita de peste, polonicul etc!



Mai demult fusesem atinsa de tagul de-ce-ului care-mi cerea fara inconjur sa dezvalui 5 secrete inavuabile. Cum eu sunt secretoasa si extrem de pudica cu cuvintele despre moi-meme, caci doar nu m-am tras de sireturi cu acestea din urma, ma fac de rusine cu urmatoarele placeri patimase, ingrasatoare, imorale si extrem de gresite din orice punct de vedere le-ati privi:

• Duo Fruo la sticla. Duo-Fruo este o bautura cu gust artificial pana in panzele albe, cu nici o calitate aparenta, intr-o sticla cu eticheta verde si gat de lebada agatata indelung pe batator. Pasiunea miseleasca pentru aceasta bautura ii vine persoanei in cauza din dopurile acesteia. Duo Fruo la sticla este cu un ravas, teaca ce-i drept nu poti s-o spargi intre dinti, ca la cele chinezesti, dar poti sa-ti spargi dintii in mesajele prevestitoare de viitor. Ca sa radeti mai cu spor, era o vreme, cand din cauza unor coincidente incantatoare, viata mea era oarecum guvernata de mesajele din sticle [care parca, venite de la marinari se insinuau din valurile tejghetzarilor]: "Maine, la 5" (A doua zi la cinci eram cazuta-n bot si cu o lulea aromata pana peste urechi). "Va urma" (Moment de dubii despre viitorul unei oarecari actiuni). "Ai baut? Mai bea" (O seara memorabila la mare etc). Mandra posesoare a blogului are acum si un colier facut din dopurile minune. Ca sa nu mai zica nimeni ca are sapte ani de-acasa gata impliniti.
• Supa instant Rollton. Niciodata prea contrara nu si-a luat inima in dinti sa numere E-urile si concentratia de substante "nebune" pentru organism scrise pe invelisul galben ticluit in Muma Rusie. Cert este ca supa cu taitei instant lungi ca niste arbori rascunoscuti si nodurosi din Herastrau, aplecati sub ciorchinii de copii, ii lumineaza preaumilei meri zilele. Mai ales cea cu aroma de vita. Si-a dat seama ca fost innobilata la rangul de viciu in momentul in care in vis, i-a aparut o fabrica de Supe Instant Rollton cu o un jacuzzi cu supa in care sareau din jumatate in jumatate de ora gaini si vitei de pe trambulina cea mai de sus.
• Pe vremuri, cand toate mandrele din jur ii fluturau pe sub nas diverse metode minune de batzosit si imbolnavit la suflet de anorexie/bulimie, aceeasi vrajitoare intr-ale preambalatelor si a mancarii neprietenoase cu organismul, anunta triumfator ca de ziua ei si-ar dori daca, se poate un tort din Fibrobar. Acum, deh, stiu gustul acestei scarbosenii este criticat pana la nori si inapoi. Madmazelei ii placea si pace. Ii scrisese in cap chiar si o oda.

Reportajului de la marginea vitziului, de la mijloc de Dame du Roi este sufocat din fasa intrucat preasimtitoarea stapana se duce sa-si traga la galera personala.
Astept reclamatii pe adresa redactiei, bancuri, mistouri, rosii, oua proaspete, felicitari, adeziune la Partidul Nesanatosilor Lenesi, concluzii usturatoare, catei de usturoi, donatii de "mancaruri adevarate", o copie dupa cartea de bucate a lui Pastorel, admonestari verbale, exemple de prefabricate dubioase preferate de domniile sale cititoare, marturisiri jenante "Buna ziua, ma cheama si sunt E-oholic" si alte asemenea vorbe de dulce.


Pam Pam!

Leitar edit: Una mica pentru dom' Tsava!

Sacul Saftica

De la amicul Cosmin in miez de noapte, mi-a venit ideea [desi Oricumii au facut-o mult mai creativ] sa va arat cam ce purta geanta mea cu dansa prin 2006 .

Unde meri va dovedeste rezistenta, pacea si cadenta de care da dovada geanta sa intr-o zi de primavara. Prezentat publicului de Harababura Inc si In Your Pants Productions, Pitesti, Tulimpicks 2006.

FAQ:
1.Da, aia este o lingurita de alpaca proprietate familiei contrariilor. Intrucat dupa Pitestiul dezmatului olimpiad, Meri s-a aburcat in tren cu destinatia Timisoara, unde tot din rucsac a trait pret de cateva zile.
2.Cartea este un Paul Auster, care mi-a placut grozav, dupa numele sau "The Music of Chance".
3.Steluta este turta dulce primita cadou.
4.In mana am un tucan cu creion in varf. Celelalte good luck charms si foste martisoare sunt si ele prin zona. Scena petrecandu-se inaintea probei de prezentare orala de la Olimpiada Nationala de Engleza.
5.Cutiuta mea cu minuni are o eticheta primita de la nimeni alta decat Ilinca.
6. In mijloc troneaza obiectul de uz casnic fara de care posesoarea blogului de fata ar face alpinism pe proprii pereti din zece in zece minute, ba chiar si dintele "stress ball" din care rodea cand avea emotii. Needless, to say ca acel dinte din mase plastice a raposat intre timp, nemaiputand face fata caninilor si incisivilor muscatori. Odihneasca-se in pace, caci cat timp a trecut n-a prea avut parte de asa ceva.
7. CDurile vorbesc de la sine de alta nevoie vitala merinoasa. Si nu ma refer la aruncatul cu Frisbee-ul. Desi, asta-mi da idei...
9. Scotoceam dupa stilou. Si in punga care se iteste intr-un colt, e o calimara.
8.Va las sa mai ghiciti ce-mi mai populeaza geanta pe voi si lansez intrebarea:
Ce lighioane credeti ca-si fac veacul in sacul unei donsoare?

Fratele lu' Bin Laden, Recycle Bin

Tare imi vine sa zambesc
Chessquare cat's craddle


Amintirile mi se intorceau pe dos, in troleibuz cu capul in jos, ochii prin geam si vedeam cerul si pajura nu mai era, ranjeai atat de tamp, ca imi venea sa te desir. Si tu sa te reinsiri in jurul meu ca intr-un cocon mic, calduros si colorat. Acum ascult cd-ul de la tine si tare imi vine sa zambesc pana mi se intinde zambetul dincolo de urechi, prin groapa de la ceafa, se aseaza fular in jurul gatului, tonitza-style, cut and scratch, divide et impera, dj shadow. M-as tunde pana parul mi-ar creste invers si mi-ar acoperi creierul intr-un hamac incurcat, numai ca sa nu mai treaca gandurile despre tine prin sinapse, sa le sufoce pe portiunile cu amintiri. Sa-mi ramana doar gustul, mirosul, pipaitul tau si liniile mainilor vesnic roz plus toate culorile tale, de la mov la verde si albe. Deci ce-ai zice sa facem un copil si sa-l tinem in staff room intr-un dulapior cu fire si casti?Sa se caste o prapastie in curtea din spate a liceului si sa cadem in ea colorati de moloz si mucuri de tigara. Acolo sa fie o incapere-genune wonderlandiana cu borcane si etichete scrise pe dos in diferite dialecte ale limbii sparge si fluturi inauntru. Fiecare flutur sa ingane cate o bucatica de muzica a sferelor, preferabil heaven’s gonna burn your eyes,mile end sau elastica. Dupa inghitirea si stomacharea (stomachari, verb la misto folosit de Cicero) unei cantitati echivalente cu o aripa de catedrala a unora dintre fluturii formoliformi sa sarim coarda cu arterele unuia si altuia alternativ pana cand, in sariturile noastre, sa ajungem prin tuneluri atat de intortocheate incat sa nu ne mai descurcam, acum, cordoanele ombilicale si sa ne vorbim printr-o tragere in cod Morse de ele. Sa ne afundam tot mai adanc in intunerice rosii unde soaptele arterelor sa devina tot mai muscatoare si injurioase pana cand stalactitele sculptate din unghiile de la picioare ale iepurasilor martieni (de martie) sa ne intepe in moalele capului si sa vedem aceleasi filme-caleidoscop. Iepurasii sa fi lasat in urma coji de portocale cu citate din confucius si castele modelul troglodit facute din acrul alb al grapefruiturilor pe care sa le culegem si sa le infundam in nari impreuna cu frecateii de tempera din camera irinei ca sa ne lacrimeze ochi. Sa se ude pelicula si noi s-o lingem ca pe timbre cu regina angliei care “is a pretty nice girl. someday i’m gonna make her mine”. Sa ne lipim monezi de argint pe spate sub forma unui skateboard si pisici ranjite cu ochi argintii. Sa aluneci, sa-ti spargi capul si eu sa strang cojile cu farasul. Cojile sa aiba stampile cu floricele si lapte-triunghi zgariate in ele.Sa pun apa pentru ceai la fiert in care sa le presar. Ekoland instant.Sa te beau si tu sa-mi reciti poezii scrise in metrou pe stalpi pana cand nu mai raman decat bulbuci peste fluturii din stomac. Domnul conte!!! Unde esti? Ah, retezi ciresi, pardon. Deci, acum cand vine regina de couper, n-o sa-ti mai taie capul pentru ca esti ceai cu mult lapte la mine in stomac. Ai scapat cu on/r/oarea nesifonata desi ai furat tartele si te-a furat blackbirdul cu tot cu nasul menajerei. Problema e ca stomacul meu e inchisoarea ta,iona, si poti sa-i retezi cate oglinzi gasesti.Tot zgait ramai. Si te iubesc prin tesuturi pana cojile-tu uita cum te cheama si ma trezesti in rochie galbena langa sora-mea cu gaura iepurelui inchisa si arterele-noastre-ombilic ar cadea ca piei moarte prin iarba cu paiete multicolore.

Din arhiva "Ionel, depeche-toi" 2003-ish

Adio, plec eu din poporul meu...

This is the end. My gentle friend, the end. Of all elaborate plans, the end.

Mai pe romaneste, voi lipsi din peisaj pana la Craciun. Tineti pumni stransi [sa se stranga cat mai multi] sa pot sa ma tin departe si sa ma abtin de la scris in perioada care vine care va fi petrecuta a deux la lumina lumanarilor si la bogatia potolului, eu si cartea, muncind non-stop.

Lucruri pe care le putei face in lipsa mea: sa jucati pe masa [recomand locuri cat mai populate si cantitati de bautura gargantuane], sa vedeti cai verzi pe pereti [nu, nu pe-aia de la mine din camera.], sa numarati minutele pana la intoarcerea mea pe degetele de la mainile prietenilor, sa framantati cozonaci, sa invatati sa suflati in tuburi din-alea pentru modelat sticla pentru ca sa aveti cele mai misto globuri de spart, sa pierdeti ore intregi pe Olga's Online Museum, s-o cititi pe Scrintina, sa faceti abatjoururi din hartie de orez, sa invatati sa tricotati, sa va iubiti pe terasele blocurilor, sa mirositi a brad, sa faceti repetitii pentru colinde, sa deschideti usa, crestine, ca-n mod sigur venim, sa invatati sa scuipati printre dinti, sa va cititi Un loc placut si numai al lor, sa va ipotecati casa pentru cadouri de Craciun, sa adunati scame colorate din buric, sa faceti concurs de gafe si mai ales sa dati oilor voastre sa-nghita lampi aprinse [multumita lui Half-handed Cloud].

Buddy Wakefield: "You still don't know you're amazing! You still don't know you're amazing...You still don't know you're amazing for the things that You see! [...] My point forever endlessly"

Va multumim pentru atentie si va rugam sa reveniti dupa 24 ale lunii cand debandada va incepe de nouveau cu si mai multa verva.

Sunet de ton.

Interogatoriu

Oricat mi-as pune vesta antiglont si ochelarii blindati, tot ma nimereste Mix din plin. Am fost supusa unui interogatoriu riguros si piticii trimisi sa-mi sara coarda de pe creier au aflat urmatoarele:

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand
"Iubaretul Singuratic, fan Who si Floyd, caut puicuta pentru prietenie, dragoste si pace. Zona Stockport."
[Nu, nu citesc matrimoniale :)]

2. Fara sa verificati, cat e ora?
2:15

3. Verificati
1:40

4. Cum sunteti imbracat?
Tricou mov lalai si pantaloni portocalii bufanti [da, pijamaua mea este dubioasa si eu sunt mandra de ea.]

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La abat-jourul meu nou din papier mache.

6. Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Pulp - Acrylic Afternoons, catelul sforaind si masina de pompieri.

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Am cheltuit salariul pe cadouri de Craciun si am mancat pentru prima oara in doi ani un Bon Fillet de la KFC. A fost extrem de bun, astept sa-mi creasca al treilea picior.

8. Ati visat ieri noapte?
Da. De ce? De ce?

9. Cand ati ras ultima oara?
Acum 2 ore la Seinfeld.

10. Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Cai verzi, poster de la Orfeu sau cum sa te dezbraci de pene, poza cu sora-mea cand era mica si draguta pe plaja la mare in fata cortului marime uriasa, un paienjen de care mi-e frica si o panglica rosie de care sunt agatate cu carlige multe poze si reproduceri dupa tablouri.

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
O biblioteca cu toate marile carti pe care nu le am inca si o dubita hipioata cu flori an' stuff si un concert Pulp la mine-n curte.

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Ultimul film adevarat: Gadjo Dillo. Ultimele filme mushy: Chocolat si You've got mail. [Multumesc pe-aceasta cale TVR1 si Acasa ca mi-au dat ocazia sa revad doua filme complet siropoase pe care le-am savurat pana in ultima secunda].

13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
La mine in camera?

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Esential pentru supravietuire la 2 noaptea.


15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca
Ma cheama si Ioana, dar cine-mi spune Ioana va merge sigur in iad.

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Ilinca, Eva.

17. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?
Luca, Matei. [stiu, cei patru evanghelisti erau 3...]

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Da, la Londra [n-am avut in veci nici o umbrela] sau la Paris in curte la Musee du Cluny.

19. Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului?
Trezeste-te, Gicuta[imi place sa cred ca numele de alint al lui Dumnezeu pentru mine e "Gicuta"], tre' s-ajungi la scoala.

20. Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?
Mentalitatea unor oameni care-si irosesc viata stand poponetz si plangandu-se cat e ziua de lunga.

21. Va place sa dansati?
Da, dar depinde. Cu cat e locul mai public si momentul mai nepotrivit.

22. George Bush?
"Somewhere in Texas there's a village missing their idiot".

23. Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor?
You've got mail.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Ii voi pune la zid pe:
Jen, Coszmin, Kus si Mimi. Ho, ho, ho!

Pierdut creier.Il declar nul.

Ofer recompensa pentru piticii aferenti.
'S tembela! Jur pe barba Sfantului Bartolomeu!
Acu doua zile cand am mesterit lista de gagici una si una [handpicked and CTC-ed] si am facut curatenie in lista de nume strigate la catalog in partea stanga a blogului am uitat doua brave candidate la titlul de brigadier cand mutam coanele in noua categorie.
Rezultatul: O formidabila harababura!
Adica Madam Mix cea cu centi de contribuit la discutii si stimata lepsuitoare extraordinaire Antopicaau fost trase din pamantul sterp al blogului aici de fata.
Pe aceasta cale doresc sa le informez pe cele doua donsoare ca altarul meu pentru fiecare din ele e inca la locul lor de drept, in baie, feedurile lor in google reader si mustacelile la posturile danselor prezente pe fata, dar taratele din creierul subsemnatei nu functionau in ziua aceea. Lecitina zic unii, somn profund zic altii... Ce pacat ca lobotomia nu e reversibila.
[Ah, dramaqueening, thy name is Maria].
In stanga la sectiunea trasi in poza am atasat cea mai recenta poza cu mine in asteptarea reuniunii cu calculatorul nederanjata de faptul ca nu mai are viata si cu o cutie cu tot ce si-ar dori acum.

[Si daca vreti sa dati vina pe ceva. Editura Polirom e de vina! Mi-a luat creierii cu carticica lor roz: Gucci Gucci Coo. Cumparati cu incredere si ganditi-va la traducatoarea care si-a vandut piticii de pe creier pentru ea in multiple nopti albe.]

And in the morning, I'm making waffles!

Pe cocoana Zaza, dupa o sesiune de dresaj diplomatic, iar o trimit in chip de porumbel voiajor peste mari si tari, nitel mai la stanga de taramul unde se lafaie iurte, case pe picioare de gaina cu hoaste inauntru, Ivan cu stiuca si turbinka, turnulete daurite si alte minuni ale lumii. Madama nu va sta la hotelul din gheata, dar probabil ca la o tura -doua tot ii va insfaca pe renii lui Mos Gerila si-i va flocai inaripata/inaripanta prin Helsinki, ce nici aia pe fino-ugrica lor grohaielnica [nu e un atentat identitar, e o comparatie mai dubioasa. incerc sa va calesc evident] n-o sa stie cu ce vorbe de dulce exprimand uimirea s-o boteze pe doamna bine din sania indracita cu pledul fluturandu-i in urma.
In calitatea-mi de buvier [non, pas ivrogne] sunt profund jignita ca nu-mi va ajunge la gura votceluta [Finlandia lor nu e a noastra, si nici a urmasilor...nici macar a urmasilor urmasilor la puterea 100 ai nostri]. In calitate de pescar de suflet [adica fals pescar, orfan...mamelor*palma caus*] am sa scap caviarul, manciurica, somonelu', batogistul...deci iara necorespunzator.
Acolo se va-nfasura pe cat de juna, pe-atat de capsuna, in fumurile de la Fabrica de Cabluri unde se va deda la discutii 'telectuale [cu capul adecatelea] si pompozitati maximale despre trocul international si libertatile culturale [sic!].

Ofranda de despartire zazelnica: Tadaaaam! Acrituri multiple cu scopuri revigorante pen' c-am auzit noi cum va dadeati rendez-vous la drum de seara c-o dama de ghinda in fata minibarului si ca planuiti o explorare temeinica a acestuia din urma.
Calatorie sprancenata sa-i uram deci gagicii cu zambetul in colturi, primului meu matelot care acuma sforaie de se misca-ntreaga cala!
Adio, adio, [batistuta de matase cu monograma si dantela pe coada zbenguita-n vant]!

S-am incalecat pe-o capsuna si v-am zis, evident, o mare minciuna!

P.S. Cu cultura-nainte, mars = Cu-cu, cu-cu!

P.P.S. Poza pescuita de pe Postsecret, care s-a decis in urma acestei declaratii profunde ca poarta numele de "Post Sictir".

Somebody stop me!

Unde nesimtirea isi intinde ghearele

Spre publicul gata s-o ia la sanatoasa si pe drept cuvant.
Cand ma fac mare voi scrie o oda lenii in care m-am scufundat zilele astea.
Oi fi si eu o brava femeie de actiune [cam cat Rambo si Terminator la un loc], dar cred c-am cam amortit. N-am chef de nimic si mai ales sa asamblez o oarecare combinatie (ne)fericita de tzoale pe care s-o trag pe gat cand ies, chiulesc la scoala indelung si nu ma obosesc sa raspund la mailuri pentru ca n-as face altceva decat sa ma plang. Asa ca aleg sa ma plang pi net sa ma vada toti. De fapt e autoflagelare.
In curs de nascare pi blog doua bucatele care vor implica din partea tuturor "rabdare ingereasca" si vor distruge complet mitul cum ca as fi o persoana care accepta critica constructiva, ci sunt o mica Salazar sau Mussolini, dupa caz, imbracata intr-o piele tabacita de pinguin docil, deasemenea o revelare [in pielea goala] a lucrurilor fara de care nu pot sa-mi misc oscioarele si ca sa vietuiesc. [e numai vina antopicei, dar n-o mai pedepsiti c-au lovit-o leapsele ca ploaia acida in ultima vreme].
In final, poza este o invitatie la una din activitatile mele preferate de sarbatori [aveti doua incercari si excludeti varianta cu: stat in casa si imbuibat nefacand nimic care sa semene a activitate constructiva, aia se intelege de la sine].

Mana-ntinsa povestitoare

Intrucat sunt o persoana pisicita in ultima vreme care se inrudeste cu garfield, e fericita cu mustaceli cretine si se intinde dimineata cu gandurile puzderie in cap, nu mai doarme noaptea si isi piaptana gandurile intr-o parte si-ntralta de parca ar fi venit primavara feroce si tulburatoare de ape, am o rugaminte:
Am nevoie de maci. Si nu pentru ca vreau neaparat sa ma abandonez in bratele Chinei antice sau intre nobilii cu opiul in cutiuta.Sau pentru ca, asemenea lui Chloe din spuma zilelor imi creste o tumoare florala in piept care trebuie hranita cu maci.
Ci pentru ca macul e centrul viselor mele, ma reprezinta din cap pana in picioare si acum am nevoie sa stiu cine sunt. Si nu am nevoie de o realizare, de o trezire, de un sut in fund, oricat de un pas inainte mi-ar fi. Ci de un semn discret ca nu sunt chiar pe aratura, ca nu mi-am pierdut capul cu totul. :P [desi multi ar obiecta veseli cum ca faptul ca o meu cabeca nu si-a ocupat niciodata jiltul dintre umeri e o legenda cum ca acesta s-a tot invartit prin sferele superioare ale atmosferei, cochetand cu caierele de vata de zahar etc.]
Adica sa fiu putin impunsa, gadilata sau trasa de maneca pentru ca nu mai stiu care-i vis si care-i realitate asa ca iau cate-o gura din prajitura din vis [si ma fac mare] pe cand pe cea din farfurioara o arunc cat colo, caci imi zic ca "totul e doar un pachet de carti de joc".
Deci stimate liseuse si liseuri, daca aveti bunavointa si va lasa inima sa ajutati un copchil orfan de maci, coquelicots, poppies, dormideiras, papoulas cu poze, muzici, idei, buchetele de hartie creponata, sticlute, desene .... ca tata-i alcoolic si ne bate, mama natura e numai una, am 1000 de frati acasa si aia nu stiu sa-ntinda mana asa candid ca mine. Si asta a fost, vorba Filantropicii "o mana intinsa care spune-o poveste". Astept.

Buckle yer swashes!

Ho, ho, ho and a bottle of rum on the dead man's chest...
Arrr ye ole' blog -lubbin' laddies and lasses ready ter ferd out thy tru seadog's neim?

Numele de pirata a lu' dansa:

Captain Meri Kidd

Even though there's no legal rank on a pirate ship, everyone recognizes you're the one in charge. Even though you're not always the traditional swaggering gallant, your steadiness and planning make you a fine, reliable pirate. Arr!

Da' pe tine cum te cheama?
part of the fidius.org network

Si cum m-au nimerit la copilarenie ntz ntz...
Napoleon Who? Long John Silver what? Bow to thy mistress and taste the whip of shiny shiny leather...[vorba lu' Purpuriul Subpamant]

Preluat pe alocuri de la Silvia

Leitar edit: Provoc pe cei 3 cititori ai mei sa-mi zica ce le iese si lor! :P si da, dom' Tsava asta te include si pe tine.

Are you pondering what I'm pondering?

Intrucat Pinky and the Brain vor ramane all time favorites pana la adancile batraneti [banuiala], am hotarat sa impart citate memorabile pentru delectarea publicului:



The Brain: We're going to a place where the sun never sets, the size of your wallet matters, and actors and actresses slave all day.
Pinky: We're going to Denny's?

The Brain: Do you practice being dim or is it a natural talent?
Pinky: Oh practice Brain. All day, EVERYDAY!

the Brain has made a list of the 5 things needed to be a country singer]
The Brain: Read the list to me, Pinky.
Pinky: Okay. "Cowboy clothes."
The Brain: Check.
Pinky: Southern accent.
The Brain: Check, Y'all.
Pinky: Very good, Brain. "Working-class values."
The Brain: I like beef jerky and the comedy stylings of Gallagher. Check.
Pinky: A name consisting of no less than three words.
The Brain: Just call me Bubba Bo Bob Brain. Check.
Pinky: A height of at least six feet.
The Brain: Che... Drats.

The Brain: Hurry up, Pinky, If we don't get to Carley Simon's house I'll never know if that song was about me.

The Brain: Sigmund Freud would have had a field day with you, Pinky.
Pinky: Ah, he liked sports then, did he?

The Brain: I'd like to thank all the little people I stepped on to get where I am today.

The Brain: Are you pondering what I'm pondering?
Pinky: I think so, Brain, but can the Gummi Worms really live in peace with the Marshmallow Chicks?

The Brain: Are you pondering what I'm pondering?
Pinky: I think so, Brain, but me and Pippi Longstocking... I mean, what would the children look like?

The Brain: Behold, I can create fire from a little box.
Alan: So what?
Cannibal #1: Big deal.
Cannibal #2: Let's eat 'em.
The Brain: I can steal your souls and put them in this glass.
Alan: So what?
Cannibal #1: Big deal.
Cannibal #2: Let's eat 'em.
Pinky: I can make bubbles with my spit.
[the cannibals gasp and begin to bow]
The Brain: *Now* do you believe we were sent by your god?
Alan: Naw, that's just *really cool*.

The Brain: Quiet Pinky, I'm getting ready for tomorrow night.
Pinky: Why? What are we going to do tomorrow night?
The Brain: [Irritated] Guess!
Pinky: Oh, try to take over the world, right...

The Brain: Are you pondering what I'm pondering, Pinky?
Pinky: Wha, I think so Brain, but - *snort* No, no, it's too stupid.
The Brain: We will disguise ourselves as a cow.
Pinky: Narf. That was it *exactly*.

The Brain: Moo. We are a cow. Take us to China.

The Brain: Pinky, are you pondering what I'm pondering?
Pinky: I think so, Brain, but then it'd be Snow White and the Seven Samurai...

The Brain: This is the earth. And this is Pinky. You can tell the difference quite easily. One is a lump of inert matter hurtling blindly through the void. The other... is the earth.

Si ultima, pour la bonne bouche:

The Brain: Are you pondering what I'm pondering?
Pinky: Woof, oh, I'd have to say the odds of that are terribly slim, Brain.
The Brain: True.
Pinky: I mean, really, when have I ever been pondering what you've been pondering?
The Brain: To my knowledge, never.
Pinky: Exactly. So, what are the chances that this time, I'm pondering what you're pondering?
The Brain: Next to nil.
Pinky: Well, that's exactly what I'm thinking, too.
The Brain: Therefore, you ARE pondering what I'm pondering.
Pinky: Poit, I guess I am.

Evident pentru a incheia intr-o nota magistrala va voi dezvalui planurile mele pentru diseara pentru ca stiu ca intrebarea asta e pe buzele tuturor...
I'm gonna...do the same thing I do every nighty....try to take over the world... [wrong line]...ahem...stay awake reading and listening to music?