Y un ruego en la boca

Am timp de dat tarcoale plaiurilor de blog, ca doar trebuia sa umplu cumva golul de cuvinte. Tiptil am invatat sa ma infasor in taceri si sa ma cuibaresc in necuvinte si nepriviri, nestrangeri de mana si nepupaturi apasate din faldurile buzelor.
Acu' merg putin de-a busile si cu cartea dezvatata, ma intorc la blog indata.
Dar conu' pitic e unduios, isi intoarce mustacioara neagra ca pana corbului, isi da barbita cu parfum de lavanda si-o piaptana tacticos cu coltul de pieptene, se uita-n oglinda si-si zice:
Fu**-m-as! [cu acshient moldovinesc]
Ca sa nu se intoarca cu bombatul spre lume si sa se piarda, i-am cumparat lesa noua, am apretat incretiturile cerebrale si m-am instalat in jiltul meu tare si auster, mi-am asezat mainile "ca o portocala deschisa" [Maria Cernovodeanu, Mica metoda de pian] peste claviatura si l-am scos la plimbare pe strasse-ul blogosfericos.



Poza gabjita de la minunata si talentata rainy mornings

Apres moi, le deluge...

Iacata ca mi s-a trezit chefshorul de rumegat cuvinte blogosferice. Puah, am avut zile de munca imbarligate pe sticle bocna de apa din freezer si ce mai rabdare si tutun cu vise la cort si saci de dormit stransi sub pleoape noapte de noapte.
Nu stiu cum s-a facut, dar sontac-sontac, din vagauna Lacu' Tei, am putut sa scriu doar in engleza materna si sa intorc frazele nitel awkward in neaosul grai. Apai m-a napadit un soi de pustnicie si disciplina care nu prea-mi sunt caracteristice. Toate ca toate, dar constat ca napadesc blogosfera cu reintoarceri cu surle si trambite si taceri malc care banuiesc ca mi-au decimat ca ciuma bubonica bruma de cetitori.
Nu-i bai, caci daca nu-s fidea, ei de ce sa fie. Dam pe gardu' de la blog cu soricioaica, caci nu ne-ntereseaza PR-ul si alte injuraturi la moda.
Asa ca va las cu drag sa va scaldati in delugeul ce-l las in urma, pen' ca am de pregatit o leapsa livresca de sa va sara slapii (maica, ce cuvant de Obor) din picioare (caci predilectia mea pentru oameni desculti cu talpi cornoase e preacunoscuta acuma).
P.S. Zazinha, stiu ca-ti sunt datoare cu doua lepse. Pe ultima cu carticica am si facut-o in gand, dar din greseala am imprumutat cartea si acuma astept sa se intoarca pe birou-mi ca sa pot sa extrag cel mai frumos citat din cate am gasit eu in ultima vreme. E o carte despre India si Dumnezei si lucruri marunte. Cafe, demain?
P.P.S. Fiica evreica ratacitoare isi spala pacatele in mare de joia viitoare incolo. Poate fi gasita desculta si fluturanda in vant pe plaja la 2 Mai. Le usuca probabil pe un cearsaf portocaliu cu elefanti brodati. Pacate uscate la soara, trei la zece mii. :P
P.P.P.S. Zazashkina mi-am ales niste budigai de baie ce-ar face onoare lupilor de mare cu care ne-am strans manusitele mai hacana.

Cadra cu ploaie la San Marco de pe flickr

Apres le deluge, c'est moi?!

Da, da, eu in ie si picioruse insandalate zglobie prin balti ies la cumparaturi disdedimineata cu zambet de precupeata si rucsac cocotat in spate. Mi-e dat sa observ ca:

1.Joia de dupa ploaie oamenii dorm cu burta-n sus pana tarziu cu ochii ingreunati de papul facut din apa si faina de ochi. Din cand in cand gem in somn si gemul se duce in borcane.

2. Acoperisurile sui au picuri in forma de pere. Ma intreb ce gust au.

3. E o liniste umeda si cainii isi desfac coamele si le zburlesc pentru repetitia primului latrat de dimineata.

4. Din pantofii chivutelor de la capatul strazii curge potop de frunze ude si de apa statuta. Printre ramasitele dezlipite de la toace, curge ciorba de potroace.
Dintr-unul din dulapurile lor de la bucataria scoasa in fata casei atarna: 1 pereche de schiuri, doua strecuratoare rosii, doua craticioare de papusi si sase cutii de chibrituri ude, 2 perechi de chiloti de copil mic, un satar si o conserva de macrou. Dar despre ei in alt post caci tare mi-s simpatici.

5. Baltile inca mai miros a maidanez, a paine calda si a scoici. Toata strada miroase ca pe plaja dupa furtuna cu nisipul ud si cald, marea lingand tarmul cu valuri mari si pline de alge pe care pescarusii si cormoranii se leagana ca niste barcute de hartie.


Poaza cu arca dupe potop acilea

Le deluge, apres moi...

Din cand in cand mai fac si poze ca sa tin minte ce-am vazut.

Pre Scriptum (Proscriptum === proscris?):

Ce plictiseala feroce aduc ploile de Bacovia cu spleen si plumb si lugubru imputit
de nevroza. Voua nu vi se pare?





Instantaneu 1:

Cer galbui, oceane de praf innecacios, toata lumea pasind
ca-ntro melasa in care se scufunda incet frunze.
Asfaltul fierbe cu bule de dulceata sau de mamaliga
si pe fetele voastre se intipareste groaza
ca ati uitat geamuri deschise
care se lovesc unele de altele
in ploaie de glet.

Trageti obloanele, umpleti oblancurile masinilor
cu benzina, aprindeti jaratecul
si fugiti spre casa pe rotile invartinde
cu anvelope care miros a cauciuc ars.
Mainile oamenilor se transforma in turle de caterdrale
deasupra capetelor cand ploua.

Instantaneu 2:
Cate un copil deschide haul roz al
gurii si asterne covorul rosu al
limbii
ca sa se imbibe in picurii mari
care inunda norii de praf.
Crengile moi si verzi se pupa frenetic
cu stalpii care sufera de calvitie,
te simti ca-ntr-o fabula
cu fata saraca si omul batran si putred
(de bogat).

Isi indoaie trunchiurile intr-o hora
nebuna, ca-ntr-o anume scena
din cartea Junglei unde
cantau condorii.
Firele de par ramase
aninate de capetele de stalp
ca niste bice negre si groase
ca serpii meduzei
se rup si scuipa scantei.

Din cand in cand ating
pieile rozalii ale oamenilor
si le ridica parul in cap,
iar acestia se pun pe visat
sfaraind ca niste bucati de
slanina in tigaie.
Vise cu hurducaturi de corp
cu schimonoseli de fata
si pocnet de asfalt.

Instantaneu 3:
Tobele ploii manca din
acoperisuri,
vestesc urgia.
Din loc in loc prezentatorii
de stiri batuti de ploaie
pana se fac vineti
si boiala le curge pe fata rauri
Injura pe post si
scuipa cuvinte ca pe
coji de seminte.

Tramvaiele isi flutura
geamurile intredeschise
aburite de gurile
sutelor de oameni
copitati care siroiesc inauntru
ca-ntr-o arca,
cate douazeci intr-o statie
tinandu-se de mana.
Tangajul de la sine
te face mai degraba sa te simti
ca-ntr-o barca.

Instantaneu 4:

Umbrelele frumos colorate
se transforma in pasari,
isi desfac spitele
si isi iau zborul
pe cerul de
smoala si plumb.


Soselele frumos taiate
din matca de trotuar
curg (nu doar la figurat),
masinile stau pe loc si se umplu
de sosea,
cate un maidanez ud
inoata dand din coada
cu un zambet atoate stiutor:
De ce credeti ca ploaia
din Bucuresti e calda
si miroase a maidanezi?



Poza siroieste de-aci

Incalzirea Blogala?

Bucurestiul devine plantatie tropicala vara. Observ cu ochi bulbucati de broasca plimbandu-ma ca de-obicei intolita in panza subtire de catarg umflat de vant si par cuminte in codite, ca zilele se desfasoara intr-un valtz de dimineata care sufla-n ceafa aburi, mai ceva ca un ceainic, rasarit ca la carte, cer aproape de un kitsch albastrui, iarba la ordin, pasarele ciripinde. Booon, iti zici imbracand haine desmanecate si fluturande, tinand cu dintii de batista si de apa cu bucati de gheata din congelator, inca o baie de asfalt topit. Faci trei cruci cu limba si te avanti afara. Nici nu te scurgi bine pe asfalt in crucea pranzului la umbre dese dar inutile, dureri de cap, nimicuri lipitoare de piele perpelita bine, ca se strang de te miri unde puhoaie de nori, cerul se transforma brusc in camp de batalie si ii trage nenica un potop cu picuri mari si calzi.
Iti zici siroinda, "summer rains you can never predict them", vorba lui Double D, si tropai inspre casa cu entuziasmul caracteristic. Dupa juma de ceas de rupere de nori si de strecuratori de grindine, rafale si vanturi ridicatoare de fuste ude, totul se opreste, apare din nou prietenul nostru necrutator si trotuarele se usuca.
Ei, ia ziceti, stimati liseuri si lizuce, asta nu aduce nitel a tara cafelei, hamacelor si latifundiilor? Sau nu vi se scriu in fata literele care alcatuiesc sintagma "tara musonica" (oh, valentele urmatoare ale acestui termen... *ochi instelati*)? O fi asta un mesaj al cerului catre creaturile bastinase din autobuze cu subsuorile aromite? S-o fi ieftinit in cer apa?
Tiens un vrai mystere.
Oricum resedinta mea de vara nu prea-i la tara, caci acolo era sa cam dau ortul popii... si restul e Toparceanu featuring Pasarea Colibri.

Personaje de basm în traducere imaginarǎ

Un pic de dipstractie nevinovata sau vinovata... dar dipstractie nonetheless...
A, da si trebuie neaparat sa vedeti Shrek The Third. E asa de misto ca l-am vazut de 3 ori. Si se stie, rabdarea mea e limitata si plina de izbucniri, plimbaturi agitate, bataturi de picior (da, da pun intended) si franturi de palme (din nou).

Fǎt-Frumos = The Handsome Foetus

Ileana Cosânzeana = Pigtailfairy Eileen

Spânul = Baldspot

Strâmbǎ-Lemne = Crooketeer-Woody

Pǎsǎri Lǎţlungilǎ = The Birdie-Stretcher

Gerilǎ = Frostbiter

Ochilǎ= I, Eye

Greuceanu = Hardy Smith

Roş împǎrat = The Bloody Emp’ror (accent scoţian)

Zmeul = The Obnoxious Kite

Prâslea = The Stripling Prince

Talpa Iadului = Helluva HighHeel

Baba Cloanţa = Grandma Beeky

Calul Nǎzdrǎvan = The Naughty Steed

Gheonoaia = The Winged Wyrm

Zâna Cea Bunǎ = The Curvaceous Fairy

Abtineti-va de la comentarii unde observati inadecvarea si adaptarea aproximativa.

Daca aveti variante impartitoare de zambete va invit sa va desfasurati prin comentarii.

Altfel, noroc bun si aere conditionate (mai putine aere si mai multe ozoane!),

Pustnica de serviciu

Gone south

for the summer...

Stapana piticilor e temporar in salbaticia Lacului Tei pustnica intre carti si notite unde isi va pregati gandurile pentru diverse examene si va posti in lipsa de gaze si apa calda casatorita cu piciorul fierbatorului in coasta tablourilor abstracte si ale stramosilor care privesc morocanosi de pe perete.
Vor urma vesti din pribegie scrijelite pe laptoape si chiar si-n culmi de poala. Si-apoi banui c-o sa fie mai multa liniste decat de-obicei.
Si totusi raman cu o singura intrebare smulsa din sufletul lui Holden:
- So where do the ducks go in the Winter?
- Habar n-am, dar vara, gastele (doua la numar chiar) se muta-n Lacul Tei.

Ate proxima, entao!