Friday, July 18, 2008

Cafegioaice

Am fost lovita in plex cu leapsa Irinei L'ene care a fost atat de dragalasa incat m-a ademenit s-arat lumii din ce-mi sob eu cafeaua zi de zi de zi de zi.
Aveam o poza mai demult pe calculator cu o pisica cu fata de buldogareasca care zicea: "Before my morning coffee, I might as well be a dog." Asa hop si eu. Recunosc ca-i un viciu de nestapanit, un moft cat se poate de bine hranit si un obicei la fel de constant cu indesatul telecomenzii in frigider. (La mine in casa acolo se pare ca-i e locul).
Pozele un pic mai tarzior[sa se incarce aparatul], pentru ca marturisesc cu rusine in ochi ca nu sunt o utilizatoare fidea a unei singure cani, biroul meu este un cupboard populat de leitiere, canute, canoaie, halbe etc intrucat consum cantitati hipopotamice de lichide. Si totusi am motatele mele preferate. Disdedimineata sorb soarele la rasarit si racoarea din oase dintr-o cana de portelan chinezesc cu niste cerculete albastre burtoasa ca o statuie a fertilitatii, dar gratioasa ca o demoazela gravida, lucioasa, vesela si suflata cu crem pe dinauntru.
Daca fac la grasse matinee [ceea ce-n vacanta de lucru se-ntampla adesea cu muierustile pe care le mai traduc pe-o parte si pe alta] am doua variante: cana cu dungi multicolore care ma duce cu gandul la o ikea de prin alte tari si cana de Korond cu flori si volute albastre. La ceaiul de dupa-amiaza am o cana stil teracota comunista austera maro pamantiu cu o banda gri sus, ca o vaza de prin anii saizeci.
Insa parol d'honneur ca obiceiurile de-acasa nu se potrivesc cu cele din targ. Cafelele mele preferate sunt cele populate cu prieteni si prietene asezonate cu carti bune sau carti de joc. Cu barfe aburinde, cu filozofari dupa petreceri cu dancefloor tocit, cafelele de trezire din dulcea betie, cafelele mahmurite cand incerci sa-ti pui cap la cap evenimentele noptii. Cafelele la spirtiera si primus in the middle of nowhere pe o plaja cu nisip prafuit leganata intr-un hamac cu inca vreo patru zgribuliti in saci pe langa tine cu focul decusara fumegand.
Cafeaua insingurata are cu totul alt gust doamnele si domnii mei decat cafelele populate, ghicite, furate, clandestine, chiulite.
Si-am atatea povesti cu cafele incat voi face o colectie ici blogospherique.
Prima va fi despre cafelele verzi chiulangioace. O secunda, s'il vous plait?