Ingropata in cuvinte

S-au intors frumusetile... Au inceput sa iasa de sub pietre ca soparlele la soare...
Mi se bat cuvintele ca turcii la gura.
Chefurile se ridica din frunze de ceai, ideile se destrabaleaza in scris in camarute inguste si friguroase, intre rafturi de carti si postere scorojite cu irlanda si sfinti medievali. De-abia imi mai tin cuvintele pe mine sa nu cada pe foaie (asa de infofolita-s) despre cam ce-am cercetat in ultima vreme si cum am iesit din gaura de iad care m-a inghitit o vreme.

Am siroit pe langa dop in pivnita de limbi straine pana am inteles ce cautam si mi-am dat seama ca lucrurile citite mereu se imbina in jurul lucrului meu preferat din lume. Se brodeaza jocuri, ironii, fericiri, amaraciuni, reguli de joc, chei care deschid imparatii de ganduri, cosite aruncate din turnuri ca niste fuioare toarse si daruri ale scriitorilor pe care le descoperi dupa luni de taina cu cartile inchise. Multumescuti domnule Carroll ca m-ai adus inapoi la vechea-mi cercetare in tainele placerii in joc si ghicitoare, care n-are a face cu bine si rau, ci mai degraba cu placere si chin, care-s binecuvantari/blesteme mai importante si mai interesante in literatura.