Azkaban, Oz, Sf. Elena si Château d'If

Sau cum am devenit eu femeie intretinuta la cheremul apartinatorului

Intrucat salariul pe luna asta dus a fost impreuna cu Titanicul catre its "watery grave"[altfel nu-mi explic intarzierea], Vodafone in mare mila lor si prietenia catre abonati, se va da de trei ori peste cap si-mi va taia vorbitorul cel de toate zilele trimitandu-ma probabil intr-un loc mai rau de mii de ori decat inchisoarea datornicilor: In tacere.
De cand ma stiu [bine, nu ma stiu...dar pretind de dragul imaginii], n-am izbutit niciodata sa tac din gura, sau sa-i cred pe fariseii propovaduitori ca "tacerea e ca mierea" ori ca ar mai avea si alte nuante suflate cu aur. Mai mult am sustinut, sus si tare intr-un cadru academic controlat, ca tacerea omoara sau, in cel mai bun caz, dauneaza grav sanatatii.

Aceasta ne duce la actul josnic de a-mi vinde pielea si libertatea de decizie consortului Proclet, care intr-un interviu recent [prin amabilitatea Vodafone, deasemenea], mi-a declarat urmatoarele replici nemuritoare:
- Deci, femee... Acuma munceste ca te intretin eu contra unor servicii personale nelimitate platibile retroactiv.
- Aha, retroactiv, asta insemneaza ca primesc favorul banesc si apoi o iau la goana activ cu cartea de credit intre dinti [ca piratii?].
- Ba nu, c-am sa te leg de pamant ca pe iobagi! Am sa-ti pun colier ca-n Prison Break. Sau chiar un cod de bare, ceva...
- Da', as indrazni sa pledez pentru o ghiulea de tun pe care s-o plimb in urma? Un look de Jean Valjean? Asa in loc de Product Placement?
- Nici nu intra-n discutie. Daca-ti pun ghiulea, ai sa obosesti. Si tu cand esti obosita nu esti buna de nimic.
- Ntz. Da' tu cand m-ai vazut odihnita?
- Apai, niciodata, ceea ce spune multe despre tine.

Acuma, daca ne luam dupa Prison Break, ma duc sa scot agrafele, pilele, lopetile, explozibilul din cartofi, furculitele de la cantina, speraclurile, nevestele cu fuste lungi si alte unelte care mi-ar fi de folos in eliberarea mea de sub tirania consortului.

Pssst! Ignorati tatuajul de pe antebratul stang.
Vive la liberte! [l'enfant de l'Anomalie]

Inchisoarea imprimata aici

Remedii pentru ochi vineti

Remedios Varo isi intindea itele picturilor incet-incet printre gandurile mele si intr-o buna zi a sarit dintr-un tufis de linkuri, a scuturat din bucle vartos, mi-a suflat niscai praf de pusca in ochi si mi-a zis dezinvolta cu un suras hidraulic si arhimedic:
- Na, de vezi!
Eu, dornica s-o prind de forta centrifuga:
- Domnisoara, dar se poate....?
Ea, cu-o sfichuire din pensula desirata plina de terebentina si scrasnind din coiful facut din Gradina Desfatarilor Pamantesti care-i trona indesat pe capatana, clipi complice:
- Facem un sodron? Tu arunci cu piatra si eu numar...
- Dar de sarit cine sare?
- Pai cine-ntreaba, normal.
In sinea mea, "Harst, iar m-au luat la trei pazeste suprarealistii astia!Acu' arunc cu pietre in intelepti si mai tre sa mai si patinez pe margelele de sticla."
Atunci m-am legat la toti ochii strans, mai putin la cei ai mintii si-am inceput sa sar din panza-n panza, pe razboiul ei de tesut. [mereu cand spun razboi de tesut ma gandesc la cum se lupta corp la corp firele din razboi si la urma se iau in brate rupte si betegite de tesator, care vine cu vatala si le zbrobeste rascoala] . Trei ore mai tarziu, lac de sudoare, cu degetele pleostite de la atata aratat, cu gura latita de la atata mirare [si de la spaniolescul "mirar"] precum si plina de ganduri care mai de care mai batute-n cap [daca bati bine in cap sunt convinsa ca sare un capac si iese pasta buniceasca de fasole, si daca bati rau iese salata de vinete], dau sa scot esarfa de la ochi ca sa fac lumea in 3d si ma trezesc fata in fata cu vagabondul ei, imi trage un pumn in stangul si fuge pe picioarele lui subtiri de goanga.
De-atunci prin ochiul aubergine vad doar fasii din panzele domniei sale, si cu dreptul ma uit mereu cu jind spre stangu'. Si-asa am devenit sasie.

Licori fermecate

Intrucat mi s-a taiat firul [nu, de la consumul excesiv de uiskan de Ballantine's Day] de la maiastra panza lunga si lata cat lumea, datorez temenele preaplecate Zazelei pentru neprezentarea haiducei de manusa alba [adica femeia autostrazii... keep in mind the highwaywomen please] si restului de cetitori bravi pe baricade.
De altfel subiectul biletelului de sub presul zilei de azi sunt licorile injectabile sub imperiul carora stapana contrariilor isi desfasoara activitatea impulsiva si hiperactiva zilnica. Si without further ado:
Prietenii mei din frageda copilarie, The Four Brothers, Acceleratul de Manhattan opreste in gara cafe-au-lait. Imi oferiti manusita stimate Proclet?
Acuma io stiu ca-n vagoane nu se mai fumeaza, dar Acceleratul de Manhattan sunt "smokin'".
Mica oda cafelei crescute-n ibric si culesului cu maini de sri lancioti Earl Grey, dara.

P.S. Ca sa nu ziceti ca sunt insensibela la Sf. Imbuibila [ziua in care fiecare femela este obligata sa-si inchida gura pentru ingurgitarea de cantitati de ciocolata fara precedent] mica Meri va va grai ca pentru dansa acest Sf. se calculeaza prin urmatorul algoritm: nici o ocazie + ocazie ivita = o ocazie in plus. Deci, dat fiind ca dom' Proclet n-o zice cum respira si io nu-i raspund cum inspir [sau cum imi vine inspiratia]: Lav iu mor. [nu ca ursul din padure care zice mor mereu ca sa atraga fetite filantroape intre falci].

P.P.S. Imaginea desenata prin anii '70 sta cu chiria la dansii

Sonata cu multe "cum..."

Azi va spunem pe stil american si far' de frica cum si-a adus madama cea cu biciul pe pitici de ceva ce n-a mai ascultat demuuult, de cand isi atineau discurile itinerariul in picap si se spalau in razele disdediminetii cu ape de pe geamurile mansardei vaste din Aviatorilor prin ale carei camere misterioase si-a plimbat madama copilaria.
Sa va divulgam mare secret mare, cocoana se reimprieteneste cu muzica clasica, si-si plimba urechile dealungul unor amintiri indepartate si pline de panze de paianjen cu aceasta ocazie.
La rand pe agenda de azi e minunata Sonata Kreutzer[adecatelea Sonata 9, Op 47 in La major], asa cunoscuta si iubita, care ti se cuibareste in urechi ca pelteaua de gutui si coji de portocale din camara, care iti cerne gandurile asezandu-le la raport, prezentand pusca, facand piruete in secret pe loc repaos.
Ma uit cu mintea spre momentul cand a scris-o Beethoven pentru George Bridgetower cu dedicatia: Sonata per uno mulaticco lunattico si cum la sfarsit ea a ajuns pe nedrept dedicata lui Rudolph Kreutzer din cauza unei insulte aduse de Bridgetower unei prietene a maestrului.
Cum dupa masura 35 din prima parte Beethoven a scris o bucata pentru pian care se repeta da cappo al fine, si in timpul primei auditii, exact la reluarea frazei, Bridgetower s-a asortat perfect cu pianul...
Cum Kreutzer avea sa declare ca Beethoven n-a inteles vioara niciodata, ca partitura de vioara e mult prea complicata si n-avea s-o cante in veci, chiar daca purta numele sau.
Apoi vazand Sonata minunata ca invapaietoare de pasiuni intre nevasta lui Poznisev si violonistul ei, cum notele i-au pecetluit destinul. Si in final cum vioara scapa mereu in tanguirea ei eluziva, caci proza sotului e-n sosete si nu se cade. De-altfel, amicul Tolstoi avea de bifat o concluzie pe masura.
Si te gandesti cate se ascund in dosul primei parti feroce si agitate ca o poveste care se tese pe loc, ca un secret zbuciumat, ca o criza de isterie, ca o girueta subreda in timpul unei furtuni, apoi cum isi unduieste corpul molatec de demoazela dormitand pe-un divan in partea a doua punctat pe alocuri cu cate o trezie si in final isi poarta corpul in ritm de tarantella ca o juna nimfeta fugarita de baietu' , din dosul fiecarui copac ivindu-i-se fata si spinii cautand sa i se infiga in condur ca sa joace si ei tontoroiu' de "puppy love".
Si-apoi te uiti prin pacla de intamplari la Bridgetower inmormantat sub numele unei femei, traind in saracie lucie pana la moarte si gandindu-se cum i-a smuls maestrul manuscrisul chiar in seara in care i-l daduse si cum il merita, cum in mestesugul cu arcusul, sonata era scrisa pentru el.


Coperta de la editia Pandora M a cartii, d-acilea

Cantecul streinului

Caci asa lasi in urma pieile altora ca sa locuiesti sub alte piei mai vesele si mai potrivite, nici prea mici si nici prea mari.
Si-atunci ii canti streinului impacandu-te cu el pentru ca i-ai largit pielea si i-ai lasat mizerie pe dinauntru.
Pe la colturi insa iti ingropi gandurile si visele stranse frumos in nuci impreuna cu sipetul de vorbe in noua piele care-ti vine turnata si te simti la randul tau ca un cufar pentru celalalt. Arunci o ocheada in departare streinului si iti vine sa injuri, dar preferi sa faci pace.

The Stranger Song
by Leonard Cohen

It's true that all the men you knew were dealers

who said they were through with dealing

Every time you gave them shelter

I know that kind of man

It's hard to hold the hand of anyone

who is reaching for the sky just to surrender

who is reaching for the sky just to surrender.



And then sweeping up the jokers that he left behind

you find he did not leave you very much not even laughter

Like any dealer he was watching for the card

that is so high and wild

he'll never need to deal another

He was just some Joseph looking for a manger

He was just some Joseph looking for a manger.



Poza pescuita de-aici

Radem, glumim, dar nu parasim incinta

Nu pot sa ma abtin sa nu fac nitel misto de atitudinile a la Jandarmul de la Saint Tropez [cand cauta plajile de nudisti ca pe oua de potarniche] ale mater familias, Melania Vergu gazetara extraordinaire, care impreuna cu familia extinsa de babute din bloc brodand la etamina, pe langa cel mai nou model de mileu, dau din andrelele falcilor despre toate rudele cumnatului verisoarei de-a zecea a ginerelui nepotului vecinei de palier.

Acum doua zile victimele luata in coarne de cetateanca respectabila au fost cuplul de la Gramo's World, luati la trei pazeste nu pentru vreo "crima" impotriva sistemului de invatamant cum ar, hm, sa zicem faptul ca unii profesori nu-si fac materia, nu dau pe la cursuri, dau note din burta sau isi fac din curs o varza creata, caci stim bine ei nici n-au vrut sa ajunga profi, sau si mai bine, isi iau un soi de sabbatic impromptu in care studentii sunt fericiti ca nu trebuie sa stea poponet la o scoala pe care oricum nu vroiau s-o urmeze, iar profesorul isi plimba persoana augusta pe unde-i trazneste prin cap.

Nu, doamne fereste, astea nu sunt contraventii, astora nu le putem "da la botoapa". Insa putem mintenas sa ne dam in stamba, ca un tabloid ce ne aflam, ne duce capul usor, si susurand cuvinte otravite la verticalitatea morala a unui profesor care se arata in batatura sa in costumul lui Adam impreuna cu sotia, sa pozam in savurosul si ridicolul de Funes. (Macar daca ar fi un show umoristic, dar asa e doar de un prost gust feroce, si da dovada unei minti incuiate si complet lipsita de profunzime).
Nudismul, dupa mine, e o afirmatie cat se poate de valida a unor convingeri extrem de serioase referitoare la libertatea de exprimare, e un protest valid impotriva unor rigori inutile si pline de herringi rosii a unui cod de conduita care este compus din constrangeri inguste si
Omul in pielea goala nu e cu nimic mai putin om decat omul incotosmanat in 100 straturi. Mai grav e cand in loc de piele goala, intervine omul in capul gol. Totusi departe de noi o denigrare a capetelor mai "usoare" decat media [n.b. mass-media].
Inca o chestie fie zisa, provin dintr-o familie in care nudismul se practica in mod curent pe plaja de la 2 Mai, am fost crescuta in spiritul libertatii in gandire si mai ales in a vedea dincolo de pielea oamenilor,de a cauta lucrurile importante cu adevarat, cum ar fi neuronu', virtutile si principiile necesare, folosirii lui.
Eu nu sunt nudista pentru ca nu-mi place corpul meu asa cum e, dar asta nu ma face sa nu-i admir pe cei care au curajul sa scape de haine si sa-si accepte conditia, doar am crescut vazandu-i in fiecare vara si mi s-a explicat corect si clar alegerea acestui tip de approach.
Nu numai asta, dar Gramo's world este totusi cuibusorul lui propriu de nebunii si articolul respectiv e ca si cum ai navali in casa cuiva si l-ai intreba de ce cand face dus e dezbracat. Apoi i-ai da o amenda ca pe sub haine are piele.

Si sincer, nu mi s-a parut niciodata ceva deplasat, urat, direct vulgar sau sexual in asta. Dar Tata Melanica, care a probabil crescut in regimul terorii de a pastra aparentele, de a nu depasi linia cand facea bastonase, de a invata pe dinafara principiile "history with a communist facelift", a luat un bulgare de noroi [ca tot n-a nins, sic] si si-a facut cap de afis cu dansul.
Cat despre domnul lector Stefanov, mi se pare ca argumentatia dansului este eleganta si cat se poate de corecta, ca ofera un spatiu propice dezbaterii sustinute si ca nu-si iroseste timpul aruncand acuze in stanga si-n dreapta, improscand cu alti bulgari. Gramo's world e simpatic, personal, destept,amuzant, plin de informatie si deschis tuturor. Intrebarea mea: stimati jurnalisti de la Gandul, maine veti declara sezonul deschis la vanat vrajitoare?
Fara a suna lacrimogen, articolul vostru a pus in pericol viata copilului domnului Gramo-boy si mi se pare un pret pe care nu prea-l puteti compensa prin nasterea unui articol.
Ma dezgusta faptul ca multi nu vad dincolo de nuditate, multe actiuni neconventionale sunt vazute ca un simplu display de exhibitionism. Si intr-adevar am crescut in mijlocul unei filozofii unde Sit-In-ul pentru pace al lui John Lennon si al lui Yoko Ono erau apreciate la justa lor valoare si nu vazute ca un display inutil. Gesturile, fie ca vrem sau nu conteaza, poate ca-n sufletul meu se ascunde o arzatoare de sutiene, dar jur, ca daca se organizeaza protestul nud de care se vorbea, particip. [in ciuda faptului ca multi dintre dumneavoastra ar putea orbi subit, ca-n clientul Saramago].
Sunt numeroase exemple de fotografi care si-au explorat viata personala in fotografiile lor, transmitand intimitatea si frumusetea corpului gol. Una din aceste preferatele mele este Sally Man . Ea a aratat ca universul unei familii in toata apropierea ei are ceva inviolabil in ciuda portretizarii nude, are ceva in care misterele isi tin gaura cheii infundata cu hartii de guma de mestecat si limbajul ramane un cod secret specific fiecarei familii.

Si-acum dau legatura lui Maréchal des Logis-chef Ludovic Cruchot si boacanelor sale sau maicilor ursuline care nu se sfiesc sa depaseasca limita legala de viteza cu Peugeuot-urile lor.

Curcubeu digestiv

Apai petrecui ultimele 30 de zile zugravindu-mi intestinele in cele mai noi guase. Cumparandu-mi vestminte noi pentru organele interne, reparand zambete sparte si cuvinte zise cu jumatate de gura rostite rotund, scotand de la naftalina idei, decorticand supararea din suflet si curbetizand pe ici si pe colo pe cine mi-a dat voie. Enervand oamenii in autobuze cu poezelele din suflet, facandu-mi julituri din neatentie, trecand strada pe unde nu trebuie, scaldand copacii dezbracati in panglici de mai si fiind extrem de absenta din orice activitate constructiva.

Si cum ziceam dac-ati vedea ce curcubee kitsch am in suflet, v-ati zice, ca am luat-o pe ulei si alunec rau. Patinez in tigaia sfaraitoare unde se imbata sensul si se casatoresc cuvantul cu inima intr-un menaj ciudat si imposibil.
Si-acum in premiera extraordinara: ce-am dezghiocat de pe flicar ca sa nu va mai bat la cap cu absenta dusmancei mea de moarte, Madam Elocventa, sora lui Retorica de la Vadu' Lat [mari maestre ale magiei cu cuvantul negru pe alb].
Din mansarda mea de la Conacul Vorba Lunga, de pe ulita Saracia Omului, Comuna Pacientii.


P.S. Postul asta a pornit de la Scoala De Facut de Toate.
P.P.S. De fapt v-am imbrobodit, toata poliloghia cu betie de sensuri mi se trage de la doi impiegati:
Procletu' si Carla Bruni [care iote ce debiteaza fara pic de consideratiune si rusine obrazului]

Despre Stupi

La fel ca universul sosetelor stangi si realitatea paralela a sosetelor drepte, sunt convinsa ca exista si o dimensiune unde se duc oamenii care dispar din viata noastra.
Seamana cu o pestera cu tavan inalt si multe galerii ramificate, unde fiecare-si are vastele apartamente, ca la hotel. Camerele parca-s cu niste sertare uriase, si ca sa ti se deschida sertarul apesi pe un tamburus si din ele sar locatarii cu bigudiuri si maturi si "nu vezi, ba nespalatule, ca e ora de odihna..."

Acolo salasluieste de exemplu madam invatatoarea care-ti inrosea obrajii de atatea palme, colegul de banca din scoala generala care te tragea de par, flasnetarul de pe Lacul Tei de langa parc, mosul si baba care tineau magazinul de vis-a-vis de liceu si strecurau impreuna cu descantecul "ia, ba, de-aici de la mosu" tigari clandestine, prietena cea mai buna din copilarie cu codite si catarata pe garduri, vecina care se certa cu pisica de mama focului in miez de noapte, toti fostii prieteni/prietene impreuna cu ale lor reprosuri si cuvintele incrucisate si intortocheata [caci amintirile frumoase le pastrezi pentru greoiul hiems al vietii] s.a.m.d.

Cred ca pestera ii inghite si pe oameni pe masura ce cresc. Adica acolo ai sa vezi Mariuta la 10 ani care a fugit din mine cand a implinit 12 ani, ai sa dai mana cu golanul care erai la 6 ani si cu concursurile de scuipat printre dinti si urmarit capra vecinului, ai sa-ti vezi mama la 20 de ani cu zambetul flecar si palariuta pe-o ureche.
Cand vine momentul sa-si ia talpasita, isi strang catrafusele, se sprijina pe baston, isi fac loc cu coatele si se carabanesc acolo.

Fiecare pacient isi are propria pestera a persoanelor disparute si cred ca toate astea sunt concentrate pe-o planeta care seamana cu un stup urias sau cu un musuroi in care fiecare-si tine haremul sau de oameni ingropati in uitaer. Exista procleti care sunt pierduti pentru mai multi asa ca unele sertare-galerii comunica si la colturi [ca la casele oltenesti] se intalnesc aia pierduti de acelasi vinovat sa mai zica cate ceva de dulce despre uitator...
In sfarsit in lumea aia e cate o dublura din fiecare din noi, sa vezi acolo razboiul clonelor. Hello, Dolly!
Din cand in cand mai ies si se intersecteaza cu peronul gandurilor altcuiva si mai ies nitel sa ia aer si-n lumea omului de langa. Pe cele pe care ti-e dor prin ceata de amintiri sa le vezi, le gasesti la ramboaca lui gavagai.

Ferma de iepurasi

Multumita domnisoarei I., acum sunt o fana infocata a lui Adam Green si a melodiilor sale cu versuri cat se poate de neprietenoase de fapt, insa cu muzica relaxanta.
In cele ce urmeaza voi da un exemplu de cantec tampit care-mi aduce aminte de un episod din Fetitele Fortapufoasa in care fetitele cantau cu seninatatea copilariei lor si sadismul caracteristic: If I were a bunny-rabbit I would HOP ~ HOP ~ HOP! [on Mojo's Brain].

Tadaaaaa: Adam Green - Bunnyranch


Da, daaa....lasati melodiile happy-sappy sa vina la mine!

Si-acum in cor:
Bind me, gag me, take me to the bunnyranch,
People dying, kill me in the packing house,
Even you have to win sometimes dear...

Shhhh!Unde cititorului care s-a impiedicat de link i se arata patimile nesanatoase ale stapanei piticilor

Atentiune: Pentru cei slabi de inima culinara si subtiri la gusturi: Bucatele din acest post va vor dauna grav la pomelnicul artei cu pricina. Sariti cu furca, secera, ciocanul, piciorul de masa, furculita de peste, polonicul etc!



Mai demult fusesem atinsa de tagul de-ce-ului care-mi cerea fara inconjur sa dezvalui 5 secrete inavuabile. Cum eu sunt secretoasa si extrem de pudica cu cuvintele despre moi-meme, caci doar nu m-am tras de sireturi cu acestea din urma, ma fac de rusine cu urmatoarele placeri patimase, ingrasatoare, imorale si extrem de gresite din orice punct de vedere le-ati privi:

• Duo Fruo la sticla. Duo-Fruo este o bautura cu gust artificial pana in panzele albe, cu nici o calitate aparenta, intr-o sticla cu eticheta verde si gat de lebada agatata indelung pe batator. Pasiunea miseleasca pentru aceasta bautura ii vine persoanei in cauza din dopurile acesteia. Duo Fruo la sticla este cu un ravas, teaca ce-i drept nu poti s-o spargi intre dinti, ca la cele chinezesti, dar poti sa-ti spargi dintii in mesajele prevestitoare de viitor. Ca sa radeti mai cu spor, era o vreme, cand din cauza unor coincidente incantatoare, viata mea era oarecum guvernata de mesajele din sticle [care parca, venite de la marinari se insinuau din valurile tejghetzarilor]: "Maine, la 5" (A doua zi la cinci eram cazuta-n bot si cu o lulea aromata pana peste urechi). "Va urma" (Moment de dubii despre viitorul unei oarecari actiuni). "Ai baut? Mai bea" (O seara memorabila la mare etc). Mandra posesoare a blogului are acum si un colier facut din dopurile minune. Ca sa nu mai zica nimeni ca are sapte ani de-acasa gata impliniti.
• Supa instant Rollton. Niciodata prea contrara nu si-a luat inima in dinti sa numere E-urile si concentratia de substante "nebune" pentru organism scrise pe invelisul galben ticluit in Muma Rusie. Cert este ca supa cu taitei instant lungi ca niste arbori rascunoscuti si nodurosi din Herastrau, aplecati sub ciorchinii de copii, ii lumineaza preaumilei meri zilele. Mai ales cea cu aroma de vita. Si-a dat seama ca fost innobilata la rangul de viciu in momentul in care in vis, i-a aparut o fabrica de Supe Instant Rollton cu o un jacuzzi cu supa in care sareau din jumatate in jumatate de ora gaini si vitei de pe trambulina cea mai de sus.
• Pe vremuri, cand toate mandrele din jur ii fluturau pe sub nas diverse metode minune de batzosit si imbolnavit la suflet de anorexie/bulimie, aceeasi vrajitoare intr-ale preambalatelor si a mancarii neprietenoase cu organismul, anunta triumfator ca de ziua ei si-ar dori daca, se poate un tort din Fibrobar. Acum, deh, stiu gustul acestei scarbosenii este criticat pana la nori si inapoi. Madmazelei ii placea si pace. Ii scrisese in cap chiar si o oda.

Reportajului de la marginea vitziului, de la mijloc de Dame du Roi este sufocat din fasa intrucat preasimtitoarea stapana se duce sa-si traga la galera personala.
Astept reclamatii pe adresa redactiei, bancuri, mistouri, rosii, oua proaspete, felicitari, adeziune la Partidul Nesanatosilor Lenesi, concluzii usturatoare, catei de usturoi, donatii de "mancaruri adevarate", o copie dupa cartea de bucate a lui Pastorel, admonestari verbale, exemple de prefabricate dubioase preferate de domniile sale cititoare, marturisiri jenante "Buna ziua, ma cheama si sunt E-oholic" si alte asemenea vorbe de dulce.


Pam Pam!

Leitar edit: Una mica pentru dom' Tsava!

Gradinita Gargantua si Pantagruel

[Sau scoala Olga Gudynn de Balet si Bune Maniere, aparent fosta dansatoare de can-can pe muzica clasica nu stia bancul si se umbla cu dubite inscriptionate]

Domnule mascarici,
In saptamana ce urmeaza aveti urmatoarele sarcini de bifat:

• Dimineti furate pe banda, desculti, raspar matinal, zambete in somn, miorlaieli in vis, aromeli de boabe de cafea, zgomot de rasnita
  
• Atentiune maxima la cana de ceai din care ies lighioane cu nume de feline si care dezleaga limbi si suflete intre cardamon rasnit si chiftele arabesti
  
• Glume cu zmei si zmee [sotia zmeului], spuse pe nerasuflate tuturor localnicilor navetisti
  
• Dupa-amiaza cu lecturare conjuncta in care impiegata donsoara Voleuza isi va sprijini omoplatii de spatele dumneavoastra. Din cand in cand i se va auzi vocea savurand franturi de carte prinse intre file, la care veti da din cap a dezbatere si veti izbucni in argumente
  
• Achizitionarea unei vate de zahar pentru a decora seninul aproape kitsch cu niscai oameni cu capul in nori
• Sarituri de pe o terasa de bloc [sau blog, pentru momentele sedentare] pe alta pana se termina orasul si se fac casele mici si din carton
• Plantatul unui semafor in curtea din spate, sa vedem daca-i cresc mai multe culori
  
• Decupaj de cuvinte amestecate pentru a lipi pe frunte bule de vorbire numai cu prostii
  
• De-a baba oarba cu invartite si leapsa pe clocite [nu se accepta decat de la aur in sus] in timpul vreunui examen oral
• Inventarea unui limbaj cu cuvinte destul de mari cat sa contina o zecime din ceea ce vrem sa zicem de fapt, care acuma e prins in cuvinte prea putin sucare si sarace, cu mana intinsa dar fara poveste
  
• Prefacere de cearta, sceneta spontana, pacaleli insirate, jigniri sub centura de acalmie
  
• Dezlegat fedeles picioare prin orasul vechi cu dezhibat de ganguri si granguri
  
• De-a hotii si vardistii cu jandarmii din parcuri [sa-i deghizam in hoti si sa-i prindem cu "Pac-Pac"]
• Trotzbal [Adecatelea sportul aruncatului cu punga de plastic la cos, folosind un bat manuit pricepelnic in timpul asediului echipei adeverse care-si doreste sacosa pentru uzul altui cos]
• Zapada bagata pe sub guler care se scurge printre vertebre ca un sarpe
• Procesul complex de a dansa tango pentru a face strejinica [= ce creste pe streasina casei si ne da umbra si vin]
• Sodron cu bilute chinezesti de sticla [marbles] aruncate pe Magheru' in mijloc de aflux de birje pe la un 1 la pranz sa 9 dimineata
• Vorbit in limbi straineze imaginare cu gagicile de la posta, gesticulat pentru invaluire [teatru sport skill]
• Prefacut lumea in nuca, pusa in san, si uitat la ea prin deschizatura decolteului ca la un diafilm in intunericul cald de-acolo. Batut cu biciul de in cele patru vanturi si dat lume nedumerita inapoi in batatura ei
• Aruncat cu peria, oglinda si cositza pentru ca sa creasca paduri bogate in capul oamenilor cheliosi, lacuri adanci si reci in desert si sfarsituri lungi la filmele siropoase
• Desurubat capac creier pentru vizionarea viselor unul altuia, aruncat cu floricele in crestetul capului si dat in bobii de la fundul pungii cu sus-mentionatele floricele.
• Desplanificat si urmarit firul evenimentelor in ordine aleatorie dand cu banul, zarul, cautand haruspicii si metode de a dejuca planurile mamei omida intr-ale sale globuri de cristal si alte cantece proaste de la infama lalaiala de la Conexiuni. Lupta de clasa impotriva unor siroposenii de neam prost, fortate si ras-auzite pe deasupra garduletului vecinului.
  

Ritual

There are times when you feel like making love to a book.

Si atunci te primenesti inainte de intalnire, deretici mintea de toate minele antipersonal, de prejudeca(r)ti, strecori sub perna busuioc [ca sa visezi concluziile dintre file], aburesti ce ai in cana si astepti ireprosabil, rosu ca para focului in obraji sa bata discret la usa ochilor tai cu slovele ei.

Inainte de a o sorbi din cuvinte, ti-o imaginezi un pic, ii tesi o poveste ghicita, admiri coperta [fie lucioasa in culori vii, chitinoasa, ca o piele putin uscata cateodata, fie veche, plina de riduri, cu semnaturi mazgalite, subliniata, cu coperte purtand urmele ca niste scoarte de copaci seculari plini de noduri si inele, sau imbracate in ciorapi de piele de maini de tabacar. [pai, ce tabacarii nu-si tabacesc mainile tabacind? Nu raman bucatele din pieile lor proprii si personale in cartile pe care le imbraca? Ei, asta-i buna!]. Apoi le iei cu zaharelul, le asezi usurel langa tine, le imblanzesti, cauti orice scuza ca sa le simti mirosul: ba de pasta proaspata [ ca sa-ti aduci aminte de aventurile cu aracet si ata din copilarie], ba de aer statut, de hartie batrinicioasa [ca sa simti conturul mainilor prin care au mai trecut, urmele de grasime de copil, de burice de degete grase care intorc fila cu fila]. Folosesti drept pretext, supracoperta, "blurb"-ul, datele despre autor [o intrebi de rubedenii, de slujba, de copii, etc].
Si-apoi, pe neasteptate faci cateva piruete stangace, si te arunci asupra ei cu corp cu tot, o pui la pamant si-ti asezi degetele pe gatul ei in dreptul beregatei si te duci glont la incheieturile ei, pe care le deschei din ochi.
Nu, nu, sa schimbam, totusi viteza de condor, ca doar nu vrei s-o iei asa, fara pic de "sentiment la corazon"! O iei de incheietura, deci, si-i zici dintr-un fragment de ella si de louis, [stii, draga mea, e cam frig afara...nu vrei sa mai adastezi o tara cu mine?]. Doar o carte trebuie ademenita, imblanzita [apprivoisé, pentru tine as pune chiar si diacriticele principesul meu], trebuie castigata ca o recompensa cand ai chef sa faci dragoste cu ea.

Ce face oare o carte sa fie buna? O fi nevoia de a o devora? Felul in care ti se da incet-incet ca un teaser, tachinandu-ti fiecare por, trezindu-ti imaginatia, tragand de axonii mintii tale ca la corzile de vioara intinse la maxim care vibreaza la o picatura de praf? Pe mine ma prind cele care-ti dau doar indicii care asteapta inainte sa te lase sa ajungi la sufletul lor, pentru ca atunci cand e vorba de o surata cu slove :"I long to see you naked in your body and your soul" sau "Show me your sole/soul, I like to study shoeprints", n-o vreau direct, scurt, carnal si suficient cat sa-mi astampere setea de a ingurgita ceva, n-o vreau facuta gazeta, sul de citit in camera unde si regele merge singur. Si ma intreb asa ca din seninul unei zi de ianuarie [frizand in aprilie] cum de-si dau jos toate desuurile unele carti si asa in fata oricui intreaba de Fanny Fara Preget? Si Duras stie sa scrie, are mana si fler, si totusi iti serveste pe taraba de toate ca un negustor de carne si ca rebusurile care-ti dau dezlegarea la inceput. Dar cartuliile au multe vestminte si multe fatete, parfumuri mai sterse de adulmecat cu masura, jocuri de culise, sintagme de ascutit creierul.

Eh, ben, dar mamzela ici presente e o mica sadica ce se delecteaza in chinurile personajelor, scrie lung si impanat, greu de urmarit si fara cliff-hangers. Nu ca domnul in fata caruia temenelele nu sunt niciodata suficient de ingenuncheate. Sau ca mentorul piticilorpecreier intr-ale umoristicii si ale jocurilor de cuvinte, absconsul agent T, ocupat cu explorarea pietii de rusoaice la pachet, zis "Nu" oamenilor care vor vize, precum si a alcatuirii unui compediu de familie pe numele sau "Faptele mintilor".

Stimati liseuri, acum nu va fie cu banat, dar din cand in cand imi vine sa fac dragoste cu o carte si v-am povestit doar preludiul pen' ca ce urmeaza apoi e rusine nevoie mare si nu se cade sa va dezvalui eu ce povesti umbla pe sub desuurile cartilor respectabile, si cum isi dezbraca dansele vestmintele in iatac.
Totusi un mic teaser: Unele nu se uita la corpul lor cand se desfac din chilia vestmantului, sunt pudice.

And we're still making love in my Secret Life

Si de doua saptamani, trei zile si 14 ore mi-ai furat toate cuvintele. Se bat la gura mea si se imping mai ceva ca-ntrun autobuz in flacari care pe care sa iasa si sa zugraveasca in cine ne-am transformat, sa dea de capat calatoriilor in spatele autobuzului in dosul geamului, picioarelor invartindu-se pe strada, leaganului din mainile tale, poliloghia de pe fir pana se lumineaza afara, zambetele mele nesfarsite cand ma dor obrajii si cum "merg putin de-a busile[...] si cu cartea dezvatata". Asa ca aleg acum sa nu zic mai mult decat atat, proclete, tine-te bine ca e cu nabadai!

Sybilla

I dreamed about you, baby.

It was just the other night.

Most of you was naked

Ah but some of you was light.

The sands of time were falling

from your fingers and your thumb,

and you were waiting

for the miracle, for the miracle to come

Ah baby, let's get married,

we've been alone too long.

Let's be alone together.

Let's see if we're that strong.

Yeah let's do something crazy,

something absolutely wrong

while we're waiting

for the miracle, for the miracle to come.



Nothing left to do ...

When you've fallen on the highway

and you're lying in the rain,

and they ask you how you're doing

of course you'll say you can't complain --

If you're squeezed for information,

that's when you've got to play it dumb:

You just say you're out there waiting

for the miracle, for the miracle to come.

Vorbiti cu robotul

.... Tzaaaar, tzaaaar, tzaaaar [si nu ala care a fost candva la Petersburg si Moscova]

Merimeri are un moment de maxima vacanta de blog. In cadrul acestei vacante se va delecta cu:

• buchisitul pentru sesiune [prezenta din plin in viata dansei]
• aruncatul cu pisica treispe in munca de la traduceri et comp.
• ba chiar, va da tarcoale noilor birjari de la mediapro
• mai ales, cu indragosteala maxima nou-descoperita pe care si-o poarta mandra pe toate coclaurile ca pe un semn de buna purtare [in forma de organul proverbial] si si-o zambeste de la un colt al urechii la celalalt odata la cinci minute.
• fortele merinoase se vor teleporta pe nimic.org in curand deci pregatiti-va condeiul cu care sa admonestati blogrollul. Si ca phoenixul o sa-si ridice ciolanele nu din propria-i cenusa, ci din nimic[.org].
• Pssst! Blogul nou al imparatului Tsavatar si-a facut intrarea prin cezariana azi-noapte. Luati-l la o tura, puneti mana pe vasilica, pupati-l sub vasc, calcati-i in batatura. Dar cu masura :P
  

Deci shhhh....
Lasati taclaua dupa beep si va voi raspunde doleantelor la intoarcere.

Sacul Saftica

De la amicul Cosmin in miez de noapte, mi-a venit ideea [desi Oricumii au facut-o mult mai creativ] sa va arat cam ce purta geanta mea cu dansa prin 2006 .

Unde meri va dovedeste rezistenta, pacea si cadenta de care da dovada geanta sa intr-o zi de primavara. Prezentat publicului de Harababura Inc si In Your Pants Productions, Pitesti, Tulimpicks 2006.

FAQ:
1.Da, aia este o lingurita de alpaca proprietate familiei contrariilor. Intrucat dupa Pitestiul dezmatului olimpiad, Meri s-a aburcat in tren cu destinatia Timisoara, unde tot din rucsac a trait pret de cateva zile.
2.Cartea este un Paul Auster, care mi-a placut grozav, dupa numele sau "The Music of Chance".
3.Steluta este turta dulce primita cadou.
4.In mana am un tucan cu creion in varf. Celelalte good luck charms si foste martisoare sunt si ele prin zona. Scena petrecandu-se inaintea probei de prezentare orala de la Olimpiada Nationala de Engleza.
5.Cutiuta mea cu minuni are o eticheta primita de la nimeni alta decat Ilinca.
6. In mijloc troneaza obiectul de uz casnic fara de care posesoarea blogului de fata ar face alpinism pe proprii pereti din zece in zece minute, ba chiar si dintele "stress ball" din care rodea cand avea emotii. Needless, to say ca acel dinte din mase plastice a raposat intre timp, nemaiputand face fata caninilor si incisivilor muscatori. Odihneasca-se in pace, caci cat timp a trecut n-a prea avut parte de asa ceva.
7. CDurile vorbesc de la sine de alta nevoie vitala merinoasa. Si nu ma refer la aruncatul cu Frisbee-ul. Desi, asta-mi da idei...
9. Scotoceam dupa stilou. Si in punga care se iteste intr-un colt, e o calimara.
8.Va las sa mai ghiciti ce-mi mai populeaza geanta pe voi si lansez intrebarea:
Ce lighioane credeti ca-si fac veacul in sacul unei donsoare?

Doi Balci!

Dupa un timp, pe usa navalesc Britney Spears cu pampoane, un taliban in pijama cu miscari de Charlot, o diva din anii '3o cu pene de marabu roz spanzurate de gat, tunsa baieteste si pas zburdalnic, scufita rosie cu ochi alunecosi, impanata cu cuvinte destepte. Da-i zor, birjare!

La 12 noaptea se imbaiaza mastile si se urla un scurt si cuprinzator MUUUUUEEE! [Sa inteleg ,madam, ca sunteti eurosceptica? Sa intelegeti, mai bine, ca e o gluma fara substanta, poate! Ca suntem tineri si realitatea noastra e o mare zeflemea].

Gogoasa si printesa zburdara in caleasca lor rosie si spiridusul peruvian le conduse in picioarele ei desnude si imbujorate cu talpi negre si fara nici o remuscare.

E coada lunga la facut poza cu Dumnezeu si purtat nimbul divin o tara. 3 la 10 euro ca e super oferta.
Si de-atata lume, cainele si-a facut veacul intr-un dulap, cand curgeau artificiile altora pe noi.
Unde batu ora 3, se ridicara de pe canapea actorul si voinicul irlandez si zisera: Vrem sa facem gratar! Vazand atata entuziasm, stapana contrariilor le dadu sacul cu carbuni, le arata locsorul unde zacea vatra de mici primordiala, insfaca ziar si lemnisoare, le plezni un vatrai in urma si le zise noroc bun. Incercara ce incercara, zadarnic ce-i drept, caci pana nu veni unguroaica motociclista nu reusira nimic. Unguroaica lua focul cu binisorul, il imblanzi si fiat lux acesta isi plimba limbile ascutite si nerusinate pe surcele. Apoi stapana contrariilor statea la geam si privea cum focul lumina fata unguroaicei ca o icoana de la Tretyakov. Cum toata noaptea-si inchina armele in fata ochilor ei care-mi aduceau aminte de :
"Impleticit m-am dus si i-am inchis Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne, Si-am tresarit tacut si alb când tata Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!"
Si carnea a fost asezata pe gratar, desi se mai facuse o tentiva sa incerce fragezimea frumoasei cu ochi de pisica si mustaceli deasemeni.
In cusca de termopane prin care poti vedea stelele, pe gresia cognac miriapozii isi incercau suflul si falfaiala de maini. Intr-o hora unde defilau melodii tinere si melodii batrane, saltarete sau pline de miez, implinite in cuvinte rotunde si pline de carne sau despre plecarea in pas de cha-cha a sburatorilor. Melodii pline de povesti ii leganau pe miriapozi, ii legau si-i dezlegau, imbujorandu-le fetele si umpland sufletele cu amintiri care se nasteau sau amintiri care-si scoteau ghearele din uitare.La o bataie a pendulei mentale, dansatorii isi luara picioarele la spinare si se pliara care mai de care prin camere si saloane ca sa-si traga sufletele intre licori si licorne.

In vagauna cu scandura de bar controlorii de muzica isi scoasera limbile in colt de gura si incepura sa scobeasca in Rashnitel Kaputu' III dupa muzica de alean si de vreme cand urechile iti servesc a discerne mai multe. Aici defilara tinandu-se de mana regi ai depresiilor, chansonete, aromeli lautaresti, electrojazz, chillout, britpop pulpist, voci mieroase de jazz, suparati si muzica cu pickhammerul si bassul. Melodiile se impleteau cu judecatile si comentariile devoratorilor, cu inganatul vorbelor si exclamatiile de placere si o vesnicie trecu intre ei.
Stapana contrariilor pica secerata de oboseala langa dumnezeul adormit dintre esarfele dansei.
Auzi insa bazaitul petrecaretilor care se ridicara la ora 9 impinsi de un resort ascuns si trebaluira la dereticarea resedintei din fund de mahala.
Cand isi ridica capul din padurea de cuvinte din vis, nu mai era nici urma de sticle goale, cioburi si mucuri strivite.
Asa ca ultimii ramasi luara un mic dejun gras ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut in mahalaua magica, in urma ne-a mai ramas doar o rochie de bal albastra [fara purtatoare] si o masca aurie.

Un Balci

Casa din strada inotatiei, din fund de Dame du Roi si din "the place where normal things don't happen [very often]", s-a transformat la inganatul dintre ani in carusel de masti. Si vorbele de vata de zahar se imbina cu baltile de sampanie, cu fuste invartinde de chivute si masti de carton poleit. Dumnezeu paseste pe ringul de dans ca un rusneac la cazacioc, Dracul o tine pe Fumanchu in poala si-i vorbeste molcom despre muzica, Micul Rosu in camera isi arata maiestria limbii in ambele sensuri si ascuteala creierului, o Nebunateca roscata s-a deghizat in meri cea venita de la bal si salta, un Ornament de Brad rejettee isi imparte glumele printre noi, o Motociclista Unguroaica isi plimba pletele pe gresie, Nashul isi flutura ghiulul la noi si in magazie niste oameni se afuma intr-un sertar de pat si se intind pe frigider printre borcane goale. Copilul Emo cu ochi albastri nu se poate retrage antisocial, Parul Scurt cu ochelari de Jarvis Cocker nu-si mai simte picioarele si se rade de chipsurile gigant care ies din punga, Irlandezul de serviciu bate-n capacul pipei si ramane fara canapea din cauza Domnului cazut in somn adanc; Gogoasa Infuriata cu tricou de spalat podele la galera dantuieste in pas de squirrel nut zippers impreuna cu singura Printesa Thailandeza blonda; cele doua refugiate din biblioteca cu periscoape de petrecere si pahare naturale pe copacii facuti pasta. Pippi Longstocking cu Ozzy Osbourne si Nancyboyo isi fac veacul in cada cu sticla de whisky/gin turnandu-si tristetea pe gat. Pe canapeaua cu picatele doi actori dorm rezemati unul de altul intr-o armonie necaracteristica. Unul cu fata umflata de tristete, celalalt cu niste vise in bucatele infigandu-i-se in spate. Si balta de sampanie era din ce in ce mai mare, sufletul spiridusului peruvian se lungea si se largea in fata pixelilor de unde controla muzica.
Si Saddam cu prima sa sotie in camesoi bej si falfaind isi danseaza spatiul propriu in tuse de intimitate. Hop! Iaca e nevoie de o doctoresa care-si plimba stetoscopul de-alungul peretelui curb din hol, de pe campul de lupta rasare si Eroul Necunoscut manjit in funingine si cu uniforma rupta. Sotia sa, Madam Cocotte isi planteaza vorbele de peregrinare neschimbate si ciorapii rosii fishnet n-o lasa sa danseze. Masca venetiana de pe canapea croseteaza picior peste picior, domnul Freud dintr-un colt sufla baloane prin pipa imaginara.
Peste tot, pe jos, lume: intr-un perete se casca o gaura cat capul Baietelului cu Par in Valuri pierdut in farmecele Demoazelei Punk. Si Matriosca cu obraji imbujorati se aseaza sub patura in inima petrecerii, Frumoasa cu Par Drept si ochi de pisica verzi cauta cu privirea motive de zambit. O Ratacitoare dotata cu poncho gri si multiple miscari unduioase intrase in vorba cu o chivuta supla impopotonata cu tot "fool's gold"ul din lume si inarmata cu unghii rosii ca para si saluri de culoarea marii.
Clownul isi salta palaria de paie si picioarele in tavan. Chivuta principala ghiceste-n cafea de la intrare incepand batand cu tocurile in parchet in pas de step.

Din cosul cu hartii 2

Piatra acra

Construieste-ma în biserica ta, te rog,
si infunda-mi gura pâna la omusor cu praful tau inecacios,
pupa-mi talpile cu var si innoada-mi buricul în jurul ferestrelor,
schiopata un pic în groapa cu nestinsa ardere între tamâie si tamâioasa.
Nu esti nemuritor, sunt neînceputa.

Joaca sodronul cu limba mea drept piatra
si strepezeste-mi dintii între mistriile tale
cu miros de transpiratie si câine.
Fa-mi aripi de ceara din ureche incalzita între pulpe
si naste-ma în coltul izvorului/fântânii lui duchamp.
Zi asa: "Alter."

Înveleste-mi narile în conuri de sticla si alunga-mi visele cu mort(ar)ul de vata,
învârteste-mi sprâncenele în litere si linii de dialog fosforescente
si asculta-mi fluxul gândurilor din gât când trec cadentate prin pvc.
Tuneluri pe sub fundatii mi se prabusesc pe cerul limbii transparente
cu tirbusonul tau înclestat în unghii.
Si zideste-ma icoana de beton cu franjuri.

Arhiva "Ionel, depeche-toi" 2003-ish

Sainte Chapelle de pe Flickr

Fratele lu' Bin Laden, Recycle Bin

Tare imi vine sa zambesc
Chessquare cat's craddle


Amintirile mi se intorceau pe dos, in troleibuz cu capul in jos, ochii prin geam si vedeam cerul si pajura nu mai era, ranjeai atat de tamp, ca imi venea sa te desir. Si tu sa te reinsiri in jurul meu ca intr-un cocon mic, calduros si colorat. Acum ascult cd-ul de la tine si tare imi vine sa zambesc pana mi se intinde zambetul dincolo de urechi, prin groapa de la ceafa, se aseaza fular in jurul gatului, tonitza-style, cut and scratch, divide et impera, dj shadow. M-as tunde pana parul mi-ar creste invers si mi-ar acoperi creierul intr-un hamac incurcat, numai ca sa nu mai treaca gandurile despre tine prin sinapse, sa le sufoce pe portiunile cu amintiri. Sa-mi ramana doar gustul, mirosul, pipaitul tau si liniile mainilor vesnic roz plus toate culorile tale, de la mov la verde si albe. Deci ce-ai zice sa facem un copil si sa-l tinem in staff room intr-un dulapior cu fire si casti?Sa se caste o prapastie in curtea din spate a liceului si sa cadem in ea colorati de moloz si mucuri de tigara. Acolo sa fie o incapere-genune wonderlandiana cu borcane si etichete scrise pe dos in diferite dialecte ale limbii sparge si fluturi inauntru. Fiecare flutur sa ingane cate o bucatica de muzica a sferelor, preferabil heaven’s gonna burn your eyes,mile end sau elastica. Dupa inghitirea si stomacharea (stomachari, verb la misto folosit de Cicero) unei cantitati echivalente cu o aripa de catedrala a unora dintre fluturii formoliformi sa sarim coarda cu arterele unuia si altuia alternativ pana cand, in sariturile noastre, sa ajungem prin tuneluri atat de intortocheate incat sa nu ne mai descurcam, acum, cordoanele ombilicale si sa ne vorbim printr-o tragere in cod Morse de ele. Sa ne afundam tot mai adanc in intunerice rosii unde soaptele arterelor sa devina tot mai muscatoare si injurioase pana cand stalactitele sculptate din unghiile de la picioare ale iepurasilor martieni (de martie) sa ne intepe in moalele capului si sa vedem aceleasi filme-caleidoscop. Iepurasii sa fi lasat in urma coji de portocale cu citate din confucius si castele modelul troglodit facute din acrul alb al grapefruiturilor pe care sa le culegem si sa le infundam in nari impreuna cu frecateii de tempera din camera irinei ca sa ne lacrimeze ochi. Sa se ude pelicula si noi s-o lingem ca pe timbre cu regina angliei care “is a pretty nice girl. someday i’m gonna make her mine”. Sa ne lipim monezi de argint pe spate sub forma unui skateboard si pisici ranjite cu ochi argintii. Sa aluneci, sa-ti spargi capul si eu sa strang cojile cu farasul. Cojile sa aiba stampile cu floricele si lapte-triunghi zgariate in ele.Sa pun apa pentru ceai la fiert in care sa le presar. Ekoland instant.Sa te beau si tu sa-mi reciti poezii scrise in metrou pe stalpi pana cand nu mai raman decat bulbuci peste fluturii din stomac. Domnul conte!!! Unde esti? Ah, retezi ciresi, pardon. Deci, acum cand vine regina de couper, n-o sa-ti mai taie capul pentru ca esti ceai cu mult lapte la mine in stomac. Ai scapat cu on/r/oarea nesifonata desi ai furat tartele si te-a furat blackbirdul cu tot cu nasul menajerei. Problema e ca stomacul meu e inchisoarea ta,iona, si poti sa-i retezi cate oglinzi gasesti.Tot zgait ramai. Si te iubesc prin tesuturi pana cojile-tu uita cum te cheama si ma trezesti in rochie galbena langa sora-mea cu gaura iepurelui inchisa si arterele-noastre-ombilic ar cadea ca piei moarte prin iarba cu paiete multicolore.

Din arhiva "Ionel, depeche-toi" 2003-ish