Saturday, April 14, 2007

Amenintare


Proclete, pregateste-te, te-astept cu flori in gara si inima colorata pe dinauntru la buzunar!
>:)
Cotropitorii copitati Inc.

Friday, April 13, 2007

Frica de poezie


Tin strans in mine rigiditatea si respectul care te tine pe scaun cu gulerul scrobit zgariendu-te. Tin strans in mine frica de piruete. Canoanele care nu te lasa sa rescrii cu inima o poezie tradusa in lumea ta.
S-o scrii cu ochii inchisi din limba in care s-a nascut in mintea ta, s-o iubesti, ca s-o traduci. Altfel, monser, nu se poate. Nu se cade?! Nu, nu se poate. In poezie se cad acrobatii care cu cele secrete care cu cele pe fata (ca un ceas cu matele pe-afara).
Mie mi-e frica sa ma apropii de ea, as vrea s-o cunosc mai bine, s-o pacalesc cu minciunile mele obisnuite, s-o uimesc cu scamatorii de sens, s-o castig.
Uf, nu-mi vinde si mie cineva un pont cum sa scap de manierele astea care ma fac sa n-o iubesc ci doar s-o admir cu precautie ca pe un tapir intr-o cusca? Ca pe un zepelin...
Cand eram mica-mica faceam tot ce ma speria mai tare doar-doar m-o parasi frica si buna crestere in fata unui text...
Mi-e asa o frica ca am s-o omor cand ma apuc s-o decortic. Si daca ar fi poezia mea as putea s-o tai si s-o umflu asa cum ma loveste pe mine nebunia, dar
atunci cand traduci poezia altcuiva, si-o iubesti pentru asta, esti amantul ei, nu "the husband" ci "the lover", mereu miseleste si pe ascuns, cam ca Almasy si Katharine Cliffton.
Cand traduci in loc sa te iubesti pe tunuri, te iubeste printri ostretze...
Poate incerc sa ma impac cu rolul de amanta... La urma-urmei mereu colind printre tenebre, cand se ingana ziua cu noaptea...


Poza e o eliotzenie a domnului Erwitt

There is a crack in everything... That's how the light gets in...





For the sake of bridges: Dylan Thomas si Leonard Cohen glasuiesc la unison.
Unul cu umerii cazuti si ochii pofticiosi cu mainile mari si celalalt tanar inecat
in bautura uitandu-se cu dispret la intelectualismul lui T.S. Eliot.

Leonard Cohen - Anthem


Light breaks where no sun shines
by Dylan Thomas

Light breaks where no sun shines;

Where no sea runs, the waters of the heart

Push in their tides;

And, broken ghosts with glow-worms in their heads,

The things of light

File through the flesh where no flesh decks the bones.



A candle in the thighs

Warms youth and seed and burns the seeds of age;

Where no seed stirs,

The fruit of man unwrinkles in the stars,

Bright as a fig;

Where no wax is, the candle shows its hairs.



Dawn breaks behind the eyes;

From poles of skull and toe the windy blood

Slides like a sea;

Nor fenced, nor staked, the gushers of the sky

Spout to the rod

Divining in a smile the oil of tears.



Night in the sockets rounds,

Like some pitch moon, the limit of the globes;

Day lights the bone;

Where no cold is, the skinning gales unpin

The winter's robes;

The film of spring is hanging from the lids.


Light breaks on secret lots,

On tips of thought where thoughts smell in the rain;

When logics dies,

The secret of the soil grows through the eye,

And blood jumps in the sun;

Above the waste allotments the dawn halts.

Do not go gentle into that good night


by Dylan Thomas

Do not go gentle into that good night,

Old age should burn and rave at close of day;

Rage, rage against the dying of the light.



Though wise men at their end know dark is right,

Because their words had forked no lightning they

Do not go gentle into that good night.



Good men, the last wave by, crying how bright

Their frail deeds might have danced in a green bay,

Rage, rage against the dying of the light.



Wild men who caught and sang the sun in flight,

And learn, too late, they grieved it on its way,

Do not go gentle into that good night.



Grave men, near death, who see with blinding sight

Blind eyes could blaze like meteors and be gay,

Rage, rage against the dying of the light.



And you, my father, there on the sad height,

Curse, bless, me now with your fierce tears, I pray.

Do not go gentle into that good night.

Rage, rage against the dying of the light.

Wednesday, April 11, 2007

Papierkorb


The picture of the Meri Way (adecatelea drumurile [sale, poate] de tinerete al bloguitoarei sefe de pe tarlaua piticilor)
Curatenia de prima-oara (femininul orei...aia care trece incet si cu lesinuri...saruri pe la nas, conduri cu toc si funda, crinoline...)
Acu' doi ani buchiseam urmatoarele:

Samburi de scorbura

Ana avea o scobitura in mijlocul claviculei.Acolo isi tinea degetul cand nu avea buzunare. In restul timpului era tapetata cu toate comorile si resturile aurii. Scorbura continea: bilute chinezesti, biletele de la colega de banca, causul linguritei de botez, cocoloase de martipan, fire de martisor, agrafe in forma de scoica, nisip de pe stanci, cozi de vaca domnului, picaturi de mercur din termometru, banuti de ciocolata cu fata reginei, poze cu flamingo verzi, butoane de la tastatura, fire de par legate cu elastic pentru borcan, cioburi cu model de anvelope goodyear, fulare, nasturi cu litere si servetele pictate cu pesti, mine de creion 0.5, mustati rasucite, flori artificiale, sticlute de parfum pline cu miere, pensete pentru scosul unghiilor, fasii de film alb negru developat, oameni de pe fasiile respective, magneti pentru cerceii mamei, linii frante pe foi dictando, petale de brusture, cili de omida, broderii pe matase roz infatisand pisici siameze, dinti de furculita indoiti in spirale, pete solare, cuie portocalii cu picatele, coji de nuci, urechi de maimuta uscate cu foehnul,arcuri de pix, panglici de la palarii cu fructe, ochelari de muselina, benzi de magnetofon pe care erau insirati covrigei moldovenesti, lacatele de pe valizele unui parameci prinse impreuna cu scotch, lamele de microscop cu desene geometrice si iluzii optice, umori apoase in pahare de plastic, bucatele din ramele unor tablouri cu fete serioase, compot de caise cu samburi...


Tout ca veut dire: daca plantezi seminte de clavicula in pamant, rasar scorburi pleznind cu comori.

Recomand cu pumnii stransi la gura, o imbucatura dintr-o anume descriere din Roman Teatral a lui musiu Bulgakov. Una care valtzeaza printre firele mele de neuron ever since. Hausaufgabe, stimati cititori, cautati oul de pasti prin iarba foilor acestuia. Je vous en prie. Adica in genunchi.

Acompaniamentul flicaresc

Thumbelinul...


Motto-role:
"Mic ca un scaun, mic-mic ca un scaun..."


Aş vrea sǎ scriu o carte micǎ şi chealǎ, dar cu coperţi groase şi pline de crestǎturi atente. Cartea mea cu calviţie prematurǎ şi litere mari rǎsfirate între rânduri, ar avea un singur scop clar formulat de pe-acuma: (dar, hai sǎ vorbim tiptil cǎci dacǎ dǎm prea tare din unghiile de la picioare se trezeşte prichindeaua cu pricina şi declamǎ cǎ nu e vis secret... cǎ e viitor posibil, îşi ia titulatura de plan...enfin şi toatǎ cavalcada) *salve de salbe de tobe* apǎi sǎ ţinǎ închis între foştii copaci fǎcuţi pastǎ numele meu de fatǎ.Vai, doamne fereşte, nu pentru cǎ aş vrea sǎ rǎmân cunoscutǎ pe vecie sau imortalizatǎ în vitrina vreunei prestigioase biblioteci, turnatǎ în socluri prin holuri de facultǎţi, stând drepţi şi fǎcând şmotru punţi de lemn de cireş sau regǎsindu-mǎ în înjurǎturile bǎieţandrilor de liceu!


Ci pentru cǎ dupǎ ce cresc din pielea de fatǎ şi îmi rǎmâne numele mic, am sǎ-l uit şi am sǎ-l pun în paranteze (de egzemplu Honorina Mazǎre (fostǎ Lecca)). Şi cin’ ştie, poate n-am sǎ mai ştiu sǎ mǎ caţǎr în copaci sau sǎ mǎ strâmb la copii din autobuz, sau sǎ fug cât mǎ ţin poalele fâlfâinde ale fustei dupǎ vreun prieten strigând cât mǎ ţin baierele porecle şi cuvinte de sub limbǎ. Totuşi, dacǎ-l prind între coperţi de carte (care se ştie cǎ adǎpostesc nume şi aventuri cu duiumul şi le dau drumul doar când vreun brav cititor cu ceapǎ şi sfadǎ îşi rǎşchirǎ degetele asupra lor) am sǎ dorm împǎcatǎ cǎ dormiteazǎ acolo în fund de raft cu picioarele împopoţonate cu julituri şi vânǎtǎi spânzurate în gol peste cotoare, cu codiţele prinse cu elastic de borcane în dezordine şi rochiile rupte, faţa mânjitǎ bine cu noroi.

Între litere sǎ pǎşeascǎ micuţul nume plin de vocale şi dimineţi în picioarele goale intre cântece fluierate.

Tuesday, April 10, 2007

Goarna de dimineata

Oh Mom, the dreams are not so bad
It's just that there's so much to do
And I'm tired of sleeping

[Hum hum vacanta si vin bun, hoinareli si tobogane]

Oh Mom, that man he ripped out his lining
He tore out a piece of his body
To show us his "clean quilted heart"

[And all I could muster to say was: Won't you spare a pound of flesh?]

Am avut dintotdeauna o slabiciune pentru Days of Open Hand si pentru Tired of Sleeping, ca, visatorii par excellence trebuie sa aiba si ei un imn, nu? Suzanne Vega, entao!

Gemahlte Papagalen



În Cairo, pe aleea papagalilor de import, eşti bǎtut la cap de pǎsǎri aproape vorbitoare. Pǎsǎrile strigǎ şi fluierǎ aşezate în şiruri lungi ca un bulevard cu pene. Ştiam ce trib a cǎlǎtorit pe ce drum al mǎtǎsii sau al cǎmilelor, aducându-le în micuţele lor palanchine peste întreg deşertul. Cǎlǎtorii de patruzeci de zile, dupǎ ce pǎsǎrile fuseserǎ prinse de sclavi sau culese ca nişte flori din grǎdini ecuatoriale şi puse în cuşti de bambus pentru a pluti pe acel râu care este comerţul.Pǎreau nişte mirese într-un ritual de curtare medieval.

Stǎteam printre ele. Îi arǎtam un oraş care era nou pentru ea. Palma ei mi-a atins încheietura mâinii.

Dacǎ ţi-aş încredinţa viaţa mea, ai scǎpa-o pe jos.Nu-i aşa?

Nu am zis nimic.


(Pacientul Englez, Michael Ondaatje. Univers, 2005)

(Adecatelea in titlu: papagal vapsit. Poza ciordita cu atentie de aici)

Friday, April 06, 2007

Domnului Paciurea...



Iote, natiune, in ce ma transform mandea la caderea noptii! The Jellicle Cats, zic!

You Are a Chimera

You are very outgoing and well connected to many people.
Incredibly devoted to your family and friends, you find purpose in nurturing others.
You are rarely alone, and you do best in the company of others.
You are incredibly expressive, and people are sometimes overwhelmed by your strong emotions.