Tuesday, November 28, 2006

Unde nesimtirea isi intinde ghearele


Spre publicul gata s-o ia la sanatoasa si pe drept cuvant.
Cand ma fac mare voi scrie o oda lenii in care m-am scufundat zilele astea.
Oi fi si eu o brava femeie de actiune [cam cat Rambo si Terminator la un loc], dar cred c-am cam amortit. N-am chef de nimic si mai ales sa asamblez o oarecare combinatie (ne)fericita de tzoale pe care s-o trag pe gat cand ies, chiulesc la scoala indelung si nu ma obosesc sa raspund la mailuri pentru ca n-as face altceva decat sa ma plang. Asa ca aleg sa ma plang pi net sa ma vada toti. De fapt e autoflagelare.
In curs de nascare pi blog doua bucatele care vor implica din partea tuturor "rabdare ingereasca" si vor distruge complet mitul cum ca as fi o persoana care accepta critica constructiva, ci sunt o mica Salazar sau Mussolini, dupa caz, imbracata intr-o piele tabacita de pinguin docil, deasemenea o revelare [in pielea goala] a lucrurilor fara de care nu pot sa-mi misc oscioarele si ca sa vietuiesc. [e numai vina antopicei, dar n-o mai pedepsiti c-au lovit-o leapsele ca ploaia acida in ultima vreme].
In final, poza este o invitatie la una din activitatile mele preferate de sarbatori [aveti doua incercari si excludeti varianta cu: stat in casa si imbuibat nefacand nimic care sa semene a activitate constructiva, aia se intelege de la sine].

Cartofoare, mandra ca o floare


Sau un ghid simplu de a-i spala capsorul puradelului pe care-l posezi inspre arta.
Aveam 5 ani si pe ce puneam mana sora-mea si cu mine nu scapa de judecata suprema: gunoi sau jucarie.
Eram complet necrutatoare cu albumele de arta, le scoteam din biblioteca si le botezam filele ilustrate cu diverse titluri mai mult sau mai putin magulitoare, dar cand am invatat sa citim ni s-a pus sub nas un pachet de carti de joc cu spatele portocaliu [aduse, mi-aduc bine aminte, de o prietena de-a mamei de la Paris] care continea, sa vezi minune, cate o reproducere frumoasa pe fata. Reproducerile erau toate luvruioate sau orsayiste sau pompidouane si jocul era in felul urmator: trebuia sa faci perechi intre autoportretele marilor pictori si unele dintre cele mai celebre tablouri ale lor [sau macar cele aflate in ghearele Luvrului]. Si prin fata ochilor ne defilau: Cezanne, Henri Le Douanier Rousseau, Picasso, Poussin[l-am urat mereu cu bataliile lui cu tot], Leonardo, Ingres,Monet,Degas [colectia cu mulaje ale lui Degas pentru balerine de pe Quay D'Orsay, bale curgand], Goya, Delacroix, Vermeer,Giotto, Fra Angelico,Boticelli, David, Miro, Chagall, Dali, Magritte, Braque,Modigliani si alti plimbareti ai pensulei. Ramasesem intr-atat de fascinate incat cand bunica ne invita pe un ton al Binelui Suprem [pe care-l detestam profund] sa ne ducem la culcare, ne strambam urat si explicam ca avem treaba.Lucru complet depreciat de bunica Persida [unii rautaciosi ii spun perfida, chiar si noi o botezam pe ascuns cand ne trimitea la culcare].
Carticica atasata jocului avea multe variante de joc, inclusiv unul stil "Stii si Castigi" de care cele doua nazdravane s-au atasat nitel mai tarziu cand au inceput sa-si dea seama de fapt ce erau chestiile carora le dadeau note din albumele Meridiane cu alb si negru pe cotoare.
Astfel, cred ca jocul acela de carti minunat ne-a salvat de cultura teve si ii voi ramane vesnic recunoscatoare. Si daca gasiti asa ceva colorat si aparent plicticos, ce-ar fi sa faceti un experiment pe progenitura proprietate personale, cine stie poate se indragosteste ca noi.

Monday, November 27, 2006

Ramasitele Zilei


Intrucat azi mi-a fost dat sa primesc un mail care mi-a oferit candid niscai observatii de digerat. Am digerat ce-am digerat si am ajuns la concluzia ca nu merita. Ei bine, nu merita sa ma exprim mereu ca din ghiveciul lingvistic.
Ca totusi casa tre sa-ti fie casa si masa, masa nu casa - haus si masa - tisch, sau cel putin nu intr-un singur post. Voi scrie deci de-acum incolo insemnarile in romana in neaosa limba de miere, pe cele in engleza in limba lui byron si ocazional voi mai arunca termeni nemtesti, grecesti, latinesti sau frantozesti, dar vor avea rastalmacire si ma voi abtine de la a le face tocana asa de pe fata.
Daca e vorba de comentat versuri sau texte din alta limba voi pune originalul. Si o voi da pe limba dorita chiar daca e alta.
As vrea sa ma arunc la picioarele celor trei cititori deranjati de abuzurile mele si sa le multumesc lu' mama, lu' tata, lu' colegii de platou, lu'conu'Fanica,lu'Tata Mita si salvati focile tropicale cu intestine verzi din Terebentina de Sud.

Aj vrea sa va atrag ochiul inspre cruntul adevar: Am concediat bulinele si bleumarinul in favoarea unei galbejeli de pergament din Vechiul Egipet cu pecetea de ceara rosie cu tot. Acu' is sora de aspect blogaristic cu Zazela. Si am facut aceasta miselie igzact cand rascitita in persoana a zburat spre tari mai umede si mai calde intru aceasta saptamana, ca sa salveze lumea de la distrugere. Daca m-o urechea mult prea stimata cand zboara inapoi in blogosfera si devin Van Gogh sa stiti de ce!

[Imnul Fetitelor Fortapufoasa si plimbat prin camera in imbracaminte corespunzatoare]

N.b.: Imaginea ne demonstreaza cum functineaza pervertirea intr-o piesa a lui Brecht [Opera de trei parale]montata anul asta de Teatrul de Stat din Timisoara jucata anul asta la Festivalul National de Teatru. Paranteza inutila: piesa proasta, scenografie geniala.

Si ,ca sa nu ziceti ca ati citit degeaba pana la capat, dau acadea: Un site despre de ce si cum [nu] se fac doctorate/mastere la Stanford in benzi desenate cu care puteti tortura prietenii doctoranzi in 3 pasi usor de urmarit cu idei de pus in practica razand cu lacrimi. Sa fie deci PhD [in romana doctorelu'] .

S-apoi sa le bucatim



Ode To Broken Things

Things get broken
at home
like they were pushed
by an invisible, deliberate smasher.
It's not my hands
or yours
It wasn't the girls
with their hard fingernails
or the motion of the planet.
It wasn't anything or anybody
It wasn't the wind
It wasn't the orange-colored noontime
Or night over the earth
It wasn't even the nose or the elbow
Or the hips getting bigger
or the ankle
or the air.
The plate broke, the lamp fell
All the flower pots tumbled over
one by one. That pot
which overflowed with scarlet
in the middle of October,
it got tired from all the violets
and another empty one
rolled round and round and round
all through winter
until it was only the powder
of a flowerpot,
a broken memory, shining dust.

And that clock
whose sound
was
the voice of our lives,
the secret
thread of our weeks,
which released
one by one, so many hours
for honey and silence
for so many births and jobs,
that clock also
fell
and its delicate blue guts
vibrated
among the broken glass
its wide heart
unsprung.

Life goes on grinding up
glass, wearing out clothes
making fragments
breaking down
forms
and what lasts through time
is like an island on a ship in the sea,
perishable
surrounded by dangerous fragility
by merciless waters and threats.

Let's put all our treasures together
-- the clocks, plates, cups cracked by the cold --
into a sack and carry them
to the sea
and let our possessions sink
into one alarming breaker
that sounds like a river.
May whatever breaks
be reconstructed by the sea
with the long labor of its tides.
So many useless things
which nobody broke
but which got broken anyway.


Pablo Neruda


Adriana spunea ca m-ar fi vazut pe mine scriind asta pentru ca fiecare bucatica din sufletul meu se regaseste in poezie. Si asa si e.
Dac-ai stii stimate Nerud ce ma bucur ca te-am gabjit in spaniola ta, dac-ai stii cum ma duc sa-mi procur o cartea de-a ta de care m-am legat cu sufletul ca la o perfuzie de trei zile-ncoace de cand mana nu-mi mai tace.

P.S. Poza e ca sa ai farfurii imaginare de spart intre dinti cand citesti.
P.P.S. Al treilea Nerud [numele meu de-imprietenire cu Pablo Neruda]l-am facut cadou.

Sa netezim gandurile...



Ode To Ironing

Poetry is white
it comes dripping out of the water
it gets wrinkled and piles up
We have to stretch out the skin of this planet
We have to iron the sea in its whiteness
The hands go on and on
and so things are made
the hands make the world every day
fire unites with steel
linen, canvas and calico come back
from combat in the laundry
and from the light a dove is born
purity comes back from the soap suds.



- Pablo Neruda

Sunday, November 26, 2006

Despre Cercuri in Balti

Una mica cu vandali 50+ de la Sigur Ros. Luati Hoppipolla cat e calda si candida, luminoasa si cred ca asta e gustul pe care l-ar avea fericirea daca l-am simti sub limba.


Long live Ms Blis si-al ei alai de bunatati.

Better than The Man is none


BETTER

better than darkness
is fake darkness
which swindles you
into necking with
your neighbor´s daughter

better than banks
are false banks
where you put
all your rough money
into legal tender

better than coffee
is blue coffee
which you drink
in your last bath
or sometimes waiting
for your shoes
to be dismantled

better than poetry
is my poetry
which refers
to everything
that is beautiful and
dignified, but is
neither of these itself

better than wild
is secretly wild
as when I am in my car
in the darkness of
a parking space
with a new friend

better than art
is repulsive art
which is shunned
by Hashem
and in the ensuing
hullaballoo
I slip
into broadway theaters
and sit undetected
in the Hadassah section

better than greatness
is silly greatness
which stands me
on the shoulders
of my garage
the better to
drop all the eggs
into one basket

better than memory
is tricky memory
which is the juice
of patriotism and
national interest
and the fall of husbands
and all the Sad Show

better than darkness
is darkless
which is inkier, vaster
more profound
and eerily refrigerated -
filled with caves
and blinding tunnels
in which appear
beckoning dead relatives
and other religious
paraphernalia

better than love
is rove
which is the Japanese
more refined
smoother
strangely erotic-
tiny serene people
with huge genitalia
but lighter than thought
comfortably installed
on an eyelash of mist
and living grimly
ever after
cooking, gardening
and raising kids

better than my mother
is your mother
who is still alive
while mine is dead
as a doornail

better than me
are you
kinder than me
are you
sweeter smarter faster
you you you
prettier than me
stronger than me
lonelier than me
I want to get to know you
better and better

by Leonard Cohen


Postcard of Longing

Oh, Leonard, how you made my deep dark nights in swabs of cotton-brained lives...
Oh, Leonard, how your words would tangle in my hair, how'd they tangle my thoughts up in balls,
Oh, Leonard, how you called out to my soul in your songs.
And I always came, I always yielded to whatever call [of spite, of love, of lust, of tears, of fear, of goodbye, of semen, of need, of old souls passing, of loyalty, of humbleness, of vassality, of magic and wonder, of self, of wounds, of song, of verse, of memory].
I always yielded to the growls in the night in the dead hours of stilness when babies are killed by the lull of their cots,
when hair falls in bunches on pillows and sweat drips like crazy tears on our bodies,
when the sky is nothing but the black water washing over the hounds guarding silence,
when sounds are hoodwinked into making patterns and secret songs
when thoughts tangle up and people die countless deaths in the arms of their dreams,
yet I refuse this gift of death and choose your voice.



Friday, November 24, 2006

Mana-ntinsa povestitoare


Intrucat sunt o persoana pisicita in ultima vreme care se inrudeste cu garfield, e fericita cu mustaceli cretine si se intinde dimineata cu gandurile puzderie in cap, nu mai doarme noaptea si isi piaptana gandurile intr-o parte si-ntralta de parca ar fi venit primavara feroce si tulburatoare de ape, am o rugaminte:
Am nevoie de maci. Si nu pentru ca vreau neaparat sa ma abandonez in bratele Chinei antice sau intre nobilii cu opiul in cutiuta.Sau pentru ca, asemenea lui Chloe din spuma zilelor imi creste o tumoare florala in piept care trebuie hranita cu maci.
Ci pentru ca macul e centrul viselor mele, ma reprezinta din cap pana in picioare si acum am nevoie sa stiu cine sunt. Si nu am nevoie de o realizare, de o trezire, de un sut in fund, oricat de un pas inainte mi-ar fi. Ci de un semn discret ca nu sunt chiar pe aratura, ca nu mi-am pierdut capul cu totul. :P [desi multi ar obiecta veseli cum ca faptul ca o meu cabeca nu si-a ocupat niciodata jiltul dintre umeri e o legenda cum ca acesta s-a tot invartit prin sferele superioare ale atmosferei, cochetand cu caierele de vata de zahar etc.]
Adica sa fiu putin impunsa, gadilata sau trasa de maneca pentru ca nu mai stiu care-i vis si care-i realitate asa ca iau cate-o gura din prajitura din vis [si ma fac mare] pe cand pe cea din farfurioara o arunc cat colo, caci imi zic ca "totul e doar un pachet de carti de joc".
Deci stimate liseuse si liseuri, daca aveti bunavointa si va lasa inima sa ajutati un copchil orfan de maci, coquelicots, poppies, dormideiras, papoulas cu poze, muzici, idei, buchetele de hartie creponata, sticlute, desene .... ca tata-i alcoolic si ne bate, mama natura e numai una, am 1000 de frati acasa si aia nu stiu sa-ntinda mana asa candid ca mine. Si asta a fost, vorba Filantropicii "o mana intinsa care spune-o poveste". Astept.

Monday, November 20, 2006

Buckle yer swashes!

Ho, ho, ho and a bottle of rum on the dead man's chest...
Arrr ye ole' blog -lubbin' laddies and lasses ready ter ferd out thy tru seadog's neim?



Numele de pirata a lu' dansa:


Captain Meri Kidd



Even though there's no legal rank on a pirate ship, everyone recognizes you're the one in charge. Even though you're not always the traditional swaggering gallant, your steadiness and planning make you a fine, reliable pirate. Arr!

Da' pe tine cum te cheama?
part of the fidius.org network


Si cum m-au nimerit la copilarenie ntz ntz...
Napoleon Who? Long John Silver what? Bow to thy mistress and taste the whip of shiny shiny leather...[vorba lu' Purpuriul Subpamant]

Preluat pe alocuri de la Silvia

Leitar edit: Provoc pe cei 3 cititori ai mei sa-mi zica ce le iese si lor! :P si da, dom' Tsava asta te include si pe tine.

Cu urechea la promenada

Un videoclip al lui Aphex Twin smulgator a multora din visele si cosmarurile frumoase care-mi populeaza somnul. In regia unuia dintre titanii ironici, priceputi, pierduti undeva in era britpopului care nu se mai poate numi nimic altceva decat arta, fetite si baieti, meet Jarvis Cocker de la Pulp, de la Relaxed Muscle...de fapt doar Jarvis.
Jarv s-a cuplat cu regele drill'n'bassului, electronicului nebunesc, the robot-king Aphex Twin si din gaoace cateva luni mai tarziu a iesit colajul numit On.

Pregatiti recamierul!



Aveam de gand sa fac un review cu multa sare, piper si barfe, burdusit de informatii despre Sofa Surfers. Dar m-am razgandit pe ultima va las voua placerea de a descoperi ce si cum. Pentru ca nimic nu se compara cu experienta unui concert asupra urechii virgine.
Instead va rog sa va pregatiti moodul de Garfield, sa va lungiti confortabil in mintea personala si sa muscati cu pofta din ce vi se pregateste si anume concertul de sambata din Club Eclipse al gastronomilor de chill, dub si rock imbinate intr-un melanj care va va salta ceara din urechi si va va gadila nervul auditiv.
Biletele va vor usura de 150 de mii, dar inima vi se va usura cu mult mai mult de-atat.
Dau si-un link ca sa nu bateti din buza pana atunci: Jukebox

Un eveniment cu sprijinul prietenilor luptatori cu condeiul Oricum

Sunday, November 19, 2006

She shoots, she scores! Homerun!



Intrucat Azazazelo m-a improscat cu a sa leapsa si n-am incotro decat sa scotocesc prin sertarele memoriei de recenta absolventa a doua cicluri scolare si sa scot din sertarelu' sinapselor diversele delicatesuri, ghiveciul de oameni care au incercat sa ma faca sa ma simt dirijata catre un oarecare Kalos Kagathos. N-au fost foarte multi, dar stiti voi multi chemati, putini alesi.
[cu warningul de rigoare ca va fi plin de sentimentalisme, dulcegarii si amintiri complet indescifrabile.]

1. Capul listei, madama care m-a transformat din copchilu' care citea mereu pe sub banca regardless of peisagiul orei care activa in fata mea [welcome to my virtual clasa a opta] in al de-si spunea cu gura mare si zambetul pe buze ideile nastrusnice care-i sareau din carti in creier cu un debit verbal asemanator niagarei involburate si un entuziasm tip tsunami [ca sa incheiem ciclul de metafore apoase]. Deci, filmata in contraplonjeu, o doamna uscativa, inalta cu pometi ascutit si ochelari de albina, postura semeata si cuvinte potrivite in sensul arghezian, a intrat madam in viata noastra de clasa a nouaioti cu mintea curata. A scos in buna parte oameni care citind cu sufletul la gura ceva isi pun la sfarsit intrebarea de ce li s-a oprit rasuflarea. Cu glumele dansei despre Caragiale si comunisti si bagheta ei de miununi din dosul cartilor, o nominalizez pe doamna Aura Arachelian si lumea ei unde daca nu gandeai ce spuneai/scriai o luai in bot scurt si la obiect cu nota 4. Si-asa se largi orizontul unora fara forta, fara "prostilor", fara "lectura obligatorie" de scoala generala. Literatura romana? Vezi-ti de treaba c-am fost instruiti in misterele literaturii universale cu stilul ei de a-ti da doar o directie si a nu-ti stirbi din placerea ajungerii pe cele doua piciorute la solutii mistoace.
*inca o metanie pana in pamant catre ea*

2. Miniona, energica, hipioata cu par roscat strans in coada, fana a picioarelor goale si ale toeringsurilor, zeita a lucrurilor marunte si a limbii vii, coordonatoare a Brainstormingului, trupa de teatru in care a crescut in liceu o generatie. Prima mea intalnire cu Ilinca pe taramul Olimpiadei Nationale la Limba lu' Shakespeare si a lui Joyce s-a desfasurat la intersectia dintre entuziasmul meu fara directie si pasiunea ei ca profa.
Genul de prof de care te apropii trup si suflet, cu care te imprietenesti cu care ajungi sa imparti mult mai mult decat admiratia sau sa-i sorbi cuvintele si/sau glumele, poreclele si cursurile de oratorie. 24 de voinici in clasa a noua i-au fost dati pe mana ca sa faca din ei oameni care sa se exprime in mod coerent si creativ, cei 24 de voinici au ajuns sa bata la celelalte odoare de la nationale ca la fasole prin structura si limb-ascutita in salile Cosbucului. Si-au tot batut si vor mai bate.Unul dintre putinii profi care lasa la o parte bariera dintre discipol si maestru, care se indragosteste de elevii lui ca-n Grecia antica. Emana caldura si pasiune si frumusete prin fiecare gest al ei si mai ales pe Ilinca poti s-o iubesti si s-o respecti [pentru ca la capitolul dreptate e neintrecuta si dreapta ca lama unui cutit] in acelasi timp. Ar putea fi cu usurinta numita Musa.Si toate cadourile ei de la pregatiri, atentiile ei si vorbele ei care ating mereu tinta, care citesc omul pe dinauntru.
Acum s-a transformat in director al Colegiului Bilingv si are mai multi copii in grija care au invatat ce inseamna sa comunici cu al de tine fraiele scolii, ce inseamna sa incurajezi initiative, ce inseamna sa te tii de initiative etc. Dar pentru mine totul a inceput in sala 16, s-a continuat pe plaja la 2 mai cu nisip in suflet si clatirea gurii cu vin [care dezleaga limba fara a fi nevoie sa iei doua pietre-n gura] si nu cred ca va inceta vreodata. In plus, cateva randuri nu vor fi niciodata de-ajuns s-o contina pe Ilinca oricat m-as chinui. Nici chiar o poza. Cel de-al doilea loc unde se potriveste perfect e la 2 Mai.

3.Trei, Domne si toti trei unu si unu, freshly picked de mana unui papusar inteligent ca sa ma tot impiedic de ei in formare.Domnul Sandoiu, desi nu fu nici o clipa le maitre du catalogue intrucat cursurile lui au fost surghiun voit al meu, m-a luminat despre ce si cum cu Sofia asta si iubirea de sofica. Intr-o sala de la facultatea de filosofie de la ora 8-9 dimineata in fiecare sambata si pana la patru se intamplau [se mai intampla si acum] minuni in sensul limpezirii mintii. Un domn micut cu barba aproape blonda, cu miscari agitate si cu o scanteie atat de scaparatoare in ochi de ziceai ca poate sa dea foc lumii printr-o ocheada cu gand la filosofie. Legaturile lui si povestioarele, felul in care orice idiot, neatent, loaza, semidoct, pasionat, nebun, cunoscator, iubitor, amator [ma includ in prima categorie desigur] care-i auzea prelegerile pleca imbogatit cu gura cascata si cu niscai intelegere in suflet asupra acestor fenomene. Era imposibil sa nu pleci cu tasca creierului arzanda si sa te simti ca la Craciun dupa un curs de-al lui. Fara un stil de predare strict limitat in timp si spatiu si fara ifose de "voi nu stiti" "voi nu intelegeti". Domnule Sandoiu, work your magic on us! El a facut din CEX [Centrul de Excelenta in Filosofie] o scoala de educatie pe stil antic unde poti invata latina si greaca veche pe langa Istoria Filosofiei. Cu el mai poti spera la un Summa Bonum.

4.Tot din ciclul profe de engleza care mi-au flabbergastuit existenta mai face parte si Miruna Carianopol, prototipul doamnei, varianta in limba engleza a doamnei Arachelian. Cum stateam noi 24 cuminti "shiny eyed and bushy tailed" si asteptam scamatoriile dansei literare care ne incurajau sa gandim, sa trecem peste comentariile de suprafata, sa ne folosim tot arsenalul de valori din spoiala noastra de cultura, care ne amintea de ce iubeam cartile si de ce ajungeam fara sa ne dam seama sa traim in ele. Respectul pe care-l am pentru dansa este nestirbit pana in ziua de azi, faptul ca era o femeie de fier si o profesoara extraordinara nu pot fi puse in cuvinte. Si toti care au incercat sa faca asta au aflat cuvintele neimblanzite pentru puzderia de amintiri care-ti brazdeaza capul.

5.E solida, tunsa unu, cu ochi vii si haine curajoase, agitata si necrutatoare. Iti preda totul intr-o franceza fara cusur, dar fara ascunzisuri. Pazea ca-l scoate pe Saint-Ex[Vol de nuit] sau pe Prevert din geanta si te pune sa-i comentezi in impiedicata ta franceza, in frica reverentioasa pe care o ai fata de madama "cu bollocks". Nu e tocmai deschisa la minte, are multe slabiciuni si judecati gratuite, insa este bridgeomana, dedicata, mare schioare in Austria si Frantozica. Traieste intr-o paradigma vestica in care ar vrea sa ne aduca si pe noi. Cred ca-l dispretuieste pe Hugo si vetustitatea lui, se lupta ca o leoaica pentru elevii ei de la dirigentie, este un mare diplomat si o juge a tuturor. Cu toate judecatile gresite si increderea ei absoluta in propria-i mana cu care imparte dreptatea, e de o frumusete incredibila la suflet, cu toata masca ei de putere e vulnerabila si extrem de dezorientata in toate disciplina ei de fier. Si asa mult am invatat de la ea incat din cand in cand imi fac curaj sa incep cate o scrisoare pentru ea si poate o sa vada ca nu sunt chiar asa dezordonata la suflet precum par.

Intrucat pleiada de 5 profesori care mi-au dat cate-un sut in fund metaforic vorbind si mi-au fortat pasii inainte s-a incheiat, n-am sa uit sa mentionez ca au mai fost destui pe care i-am iubit si carora le-am luat partea buna indreptar in viata, cei care m-au invatat sa zic verde-n fata[ahoy, Magistra], m-au facut sa rad pana nu mai auzeam bine [Roxana si-ale sale ore], m-au invatat sa fiu bataioasa ca un mustang doldora de informatie si/sau venin [Domnule Riegler, vous etes ma victime! Monsieur Iancu cum era cu copy-paste?], sa iubesc ceva ce nu ma intereseaza numai din cauza entuziasmului turnat in materie [Cum era cu departarea Pamantului de Venus in cifre si ani lumina, Doamna Tesleanu?] etc. Multumesc si bunelor ca m-au rasfatat, relelor ca m-au calit si tuturor in total ca m-au adus in libertatea propriului clopot de sticla pe care-l tot crestez.

Dau cu leapsa-plague in Monstruoasa Coalitie [si de la Monsieur Snowball si de la Trotsky], in Corina cea de peste ocean si in de ce.

>:) astept sa va conformati or else...

P.S. Aicea e loc doar pentru maestrii in carne si oase, intrucat spiritualiceste indrumatorii mei sunt fara numar, fara numar...

Thursday, November 16, 2006

Unde ni se arata blogu'

[Warning: abuz de rimglis grav si intolerabil pentru purismul de care da dovada pe alocuri blogosfera. Stimate domn Pruteanu, intrucat imi surade ideea de a numi laptoapa "culme de poala" va astept cu un mail pe adresa redactiei.Injuriile eventuale vor fi primite cu salve si trambite.]
The Trotsky, The Tsavatar, The world and their very own oyster/cloister.
Acesti monstri sacri ai vorbitului despre totul nimicului si nimicul totului capata de la Tushica [adica mandea] cate o acadea blogaristica.
Some call it mumbo-jumbo, some call it "twinkle, twinkle little star", some call it lame, and some call it "dubioasa coalitie" but all of them call upon it with utmost respect.
I give thee bomboana de pe coliva, robinetul de aur, clocitoarea cu ultraviolete, locul unde se ajunge de la radiohead la pokemon, de la occam la web 2.0, de la baudrillard la cutia poleita cu imagini in intorsaturi de condei-fulger si rationamente intepacioaso-intelectuale: Imparat si proletar.
One team to blow up all, one team to mind them, one team to draw withall and in the dumbness smite them.Ahoy there, mateys!

Imperatorul Tsavatar - cel cu o postura grandissima si cu o inteligenta monstruoasa

[aww, he had his eyes shut :P]













Umilul speaking volumes Trotsky -- fiul ploii de aur meets creierul zeitei care da cu capul [Atena, evident]














[Da cu clickul ca nu faci febra musculara!]

Harababurelnita


Zilele astea viteaza Meri cu inima de fier si sangele de pacura-n vene a cam intrat in furnal si s-a incalzit pe dinauntru.Si crede ca stomacul dansei seamana cu nucleul pamantului, mai ales ca mereu ii zboara pe esofag cate-un flusture gadilator.
Zambeste ca fraiera pe la colturi, isi aranjeaza fiece strop de gand intr-o devalmasie a pierzaniei de timp, uita ce zi e si cel mai rau, i-a venit cheful de viata-suvoi cand ar trebui sa trebaluiasca la miliardele de lucruri care o asteapta prin toate cotloanele.Isi taraste botinele pe alei pe care-au crescut frunze colorate si care scrasnesc pe picioare [eu cred ca zapada sunt frunze decolorate] si mai taraste o pereche de degete in bocanci galbeni dupa ea.
S-o iertati daca nu scrie des, dar zambetele tampe in fiecare post nu se pun, nu?

Intretinerea: Nouvelle Vague - Dance with Me featuring bucatele din unul din filmele cele mai slabe ale lui Goddard care totusi e o bomboana de tinerete si sexualitate, de nebunie si jocuri ale intamplarii [si iata ca devin unul din Innamorati ai commediei dell'arte.. aia de n-au personalitate si cand cuvanta le ies cliseuri plate/patrate].
La comedie suivra,mes amis!

Saturday, November 11, 2006

Stai ca trag...

In tine cu o melodie de la Bitalsi, pentru zilele mai psihedelice, cu contururi laptoase si culori nenumarate de te ametesc.
Si da, I'm not a girl who misses much. I am a girl who misses immensely, monstruosly.

Fericirea e-un pistol caldut

Mostra de versuri:

She's well acquainted with the touch of the velvet hand like a lizard on a window pane.
The man in the crowd with the multi-colored mirrors on his hobnail boots.
Lying with his eyes while his hands are busy working overtime.
A soap impression of his wife which he ate and donated to the National Trust.
I need a fix 'cause I'm going down
down to the bits that I left uptown
I need a fix 'cause I'm going down

Mother Superior jump the gun....
[...]

Happiness is a warm gun (bang bang shoot shoot)
Happiness is a warm gun, mama (bang bang shoot shoot)
When I hold you in my arms (oh, yeah)
And I feel my finger on your trigger (oh, yeah)
I know nobody can do me no harm (oh, yeah)
Because, (happiness) is a warm gun, mama (bang bang shoot shoot)
Happiness is a warm gun, yes it is (bang bang shoot shoot)



Cum se invarte Marietta prin camera:



Bulgareala la burdihan


Laptele de pasare a ramas si va ramane till death do us part chestia la care fac ca femeile la Beatles.

Gadilatorul de papile gustative al micutei Maria, care evident o credea pe Merlina din bucatarie cum ca iar a dat gugustiucul de la geam lapte.

Pana a preluat fraiele afacerii si s-a straluminat in vesela arta a manjirii nasului spre degustare, a tortului din branza cu frisca si bombonele, a pizzei cu prune, clatitelor cu gem si ketchup si a altor blasfemii culinare.[ printre care si ospatul de Anul Nou, prezentii au facut cunostinta cu getty, the spaghetti dude].

Dar sa curga laptele de pasare zic eu...


Intrucat reteta buniceasca proprie si personala nu poate fi divulgata, ingredientele secrete le voi baga sub cheie, pe care evident o voi inghiti.

4 oua
100 g zahar
1 l lapte
un baton de vanilie
coaja de lamaie

Iei mataluta, brav cucinator,o cratita de un litru juma' il scufunzi intr-o baie de lapte cald care se afla pe foc, cam pana cand limba mare a ceasului insumeaza 15 minute, ca sa se infierbante tot.

In prealabil, domnia ta, ai separat oualelele albus de galbenus, pe albusuri le-ai batut cu mixerul adaugand niscai zahar pudra [sau cu telul din dotare daca te simti mai sisif] pana s-au transformat in zapada, numai buna de bulgarit cu dansa.Cu o culher [mai pe romana neaosa lingura] se fac numitii bulgari si se aseaza calm si plutitor pe laptele cu punctulete de vanilie. Se lasa pe o parte un minut si se intorc pe cealalta cam la fel, in grupe de 2-3 deodata.Se scot intr-un castronas din dotare dupa parpalire [pentru mai tarziu].

Buun, cum ai trecut de prima proba de foc, te inarmezi sfintia-ta cu galbenusurile pe care le freci cu grija maxima cu zaharul tos pana cand se omogenizeaza si se topeste zaharul putin, devine mai albicioasa concoctia apoi treci cu amestecatura pe foc mic-mic si adaugi laptele folosit la parpalirea bulgarilor [racit pana acum] cumpatat in picaturi si paraiase peste crema, peste care adaugi un ba(s)ton de vanilie ciopartit pe lung cum ii sade bine oricarui betisor la sfarsit. Dai un clocot calm si urcator de nivel.

Apres, scoti toata cremoza groasa si vanilata de pe foc o lasi sa se raceasca nitel, adaugi cu grija materna bulgarii pe deasupra, pui niscai gem ca sa decorezi les boules sau bucatele de fructe proaspete, coaja de lamaie etc si implanti in frigider cu incredere si avant pioneresc. Scoti din pestera frigorifica si mananci cu degetele, intorci castronul si-l torni ca obelix pe gat, folosesti boluri, imparti cu aia care fac ochi umezi la tine... Vorba lu' Vonnegut, ETC...


P.S. Bonus Trax: Poza de proces si Omuletul care-a speriat Estul tarii, Getty.



.


Tuesday, November 07, 2006

Idiot, idiot, what did you die for?




Idiot says nothing at all...
Pentru ca la unele lucruri te intorci atunci cand pe strada merg in patru labe turme de oameni adormiti, stransi in visele lor ca-n panusi de porumb, pentru ca anumite voci sunt destinate momentului cand noaptea se ingana cu lumina felinarelor intr-un soi de dans taios pe sticla sparta.
Pentru ca noaptea te acopera incet-incet, dar nu te sufoca asa cum o face o zi mohorata, pentru ca atunci iti auzi bubuituri din cap si intuneric vezi cum iti ies scantei din ureche. Pentru ca vezi singuratatea ca pe ceva binevenit, pe un prieten vechi caruia-i dai binete si-l inviti la o barfa cu restul gandurilor ce se invart mai incet decat oricand in cap la ora 3 noaptea.
Plangi, Israele, moartea zilei de azi! Tanguie-te si pune-ti cenusa-n cap.
Trage salvele 21 pentru ziua ce se naste.Atarna pestele deasupra usii caci e baiat.

Si nu sunt multe albume si/sau cantece care sa fie soundtrack pentru asemenea descumpaniri nocturne. Pentru mine sunt doua:
Dark Side of the Moon - Pink Floyd
An American Prayer - The Doors


Pentru repetat obsesiv la ore de-astea:
"You lock the door
And throw away the key
There's someone in my head but it's not me.
And if the cloud bursts, thunder in your ear
You shout and no one seems to hear.
And if the band you're in starts playing different tunes
I'll see you on the dark side of the moon."
Brain Damage - Which one is Pink?

Cuplat cu:
"Gently they stir, gently rise
The dead are newborn awakening
With ravaged limbs and wet souls
Gently they sigh in rapt funeral amazement
Who called these dead to dance?
Was it the young woman learning to play the ghost song on her baby grand?
Was it the wilderness children?
Was it the ghost god himself, stuttering, cheering, chatting blindly?
I called you up to anoint the earth
I called you to announce sadness falling like burned skin
I called you to wish you well
To glory in self like a new monster
And now I call you to pray."
Pe care usa vrei sa intri? In biserica n-ai voie pe mijloc.
Nou-nascutii se trezesc, sufletele celor care au zburat de la noi fara sa ne anunte isi gasesc locul la ora asta.



Saturday, November 04, 2006

Are you pondering what I'm pondering?

Intrucat Pinky and the Brain vor ramane all time favorites pana la adancile batraneti [banuiala], am hotarat sa impart citate memorabile pentru delectarea publicului:



The Brain: We're going to a place where the sun never sets, the size of your wallet matters, and actors and actresses slave all day.
Pinky: We're going to Denny's?

The Brain: Do you practice being dim or is it a natural talent?
Pinky: Oh practice Brain. All day, EVERYDAY!

the Brain has made a list of the 5 things needed to be a country singer]
The Brain: Read the list to me, Pinky.
Pinky: Okay. "Cowboy clothes."
The Brain: Check.
Pinky: Southern accent.
The Brain: Check, Y'all.
Pinky: Very good, Brain. "Working-class values."
The Brain: I like beef jerky and the comedy stylings of Gallagher. Check.
Pinky: A name consisting of no less than three words.
The Brain: Just call me Bubba Bo Bob Brain. Check.
Pinky: A height of at least six feet.
The Brain: Che... Drats.

The Brain: Hurry up, Pinky, If we don't get to Carley Simon's house I'll never know if that song was about me.

The Brain: Sigmund Freud would have had a field day with you, Pinky.
Pinky: Ah, he liked sports then, did he?

The Brain: I'd like to thank all the little people I stepped on to get where I am today.

The Brain: Are you pondering what I'm pondering?
Pinky: I think so, Brain, but can the Gummi Worms really live in peace with the Marshmallow Chicks?

The Brain: Are you pondering what I'm pondering?
Pinky: I think so, Brain, but me and Pippi Longstocking... I mean, what would the children look like?

The Brain: Behold, I can create fire from a little box.
Alan: So what?
Cannibal #1: Big deal.
Cannibal #2: Let's eat 'em.
The Brain: I can steal your souls and put them in this glass.
Alan: So what?
Cannibal #1: Big deal.
Cannibal #2: Let's eat 'em.
Pinky: I can make bubbles with my spit.
[the cannibals gasp and begin to bow]
The Brain: *Now* do you believe we were sent by your god?
Alan: Naw, that's just *really cool*.

The Brain: Quiet Pinky, I'm getting ready for tomorrow night.
Pinky: Why? What are we going to do tomorrow night?
The Brain: [Irritated] Guess!
Pinky: Oh, try to take over the world, right...

The Brain: Are you pondering what I'm pondering, Pinky?
Pinky: Wha, I think so Brain, but - *snort* No, no, it's too stupid.
The Brain: We will disguise ourselves as a cow.
Pinky: Narf. That was it *exactly*.

The Brain: Moo. We are a cow. Take us to China.

The Brain: Pinky, are you pondering what I'm pondering?
Pinky: I think so, Brain, but then it'd be Snow White and the Seven Samurai...

The Brain: This is the earth. And this is Pinky. You can tell the difference quite easily. One is a lump of inert matter hurtling blindly through the void. The other... is the earth.

Si ultima, pour la bonne bouche:

The Brain: Are you pondering what I'm pondering?
Pinky: Woof, oh, I'd have to say the odds of that are terribly slim, Brain.
The Brain: True.
Pinky: I mean, really, when have I ever been pondering what you've been pondering?
The Brain: To my knowledge, never.
Pinky: Exactly. So, what are the chances that this time, I'm pondering what you're pondering?
The Brain: Next to nil.
Pinky: Well, that's exactly what I'm thinking, too.
The Brain: Therefore, you ARE pondering what I'm pondering.
Pinky: Poit, I guess I am.

Evident pentru a incheia intr-o nota magistrala va voi dezvalui planurile mele pentru diseara pentru ca stiu ca intrebarea asta e pe buzele tuturor...
I'm gonna...do the same thing I do every nighty....try to take over the world... [wrong line]...ahem...stay awake reading and listening to music?

Gagici in Renastere III




E misto ideea ca prin virtute si stapanire si gratie, madam te va lasa oarecum fara replica [sau vestminte] pe tine cel dedat placerilor lumesti. In primul tablou Minerva [aka Atena] il tine pe satyrul lui Bacchus de ciuf pentru a-i explica cam unde ar trebui sa bata viata dansului..In al doileaVenus il cam cucereste pe morocanosul Marte cu mintea pe facere de razboi si razbunari etc de-l lasa quasi in pielea goala [i.e.neajutoratvulnerabil] prin mai sus mentionatele ei calitati.

Desigur e valabila si reciproca in Nastagio degli Onesti [o serie de trei tablouri], Botticelli povesteste cum o dama oarecare respinge violent un petitor [care se sinucide], acesta se intoarce sub forma de fantoma si-i scoate inima cu sulita, urmarind-o forever and ever.


Ce vroiam sa spun de fapt cu aceste trei posturi e ca mi se pare de prisos toata mascarada asta cu femeia n-are drepturi, in care femeile de pretudindeni isi ard sutienele pe altarul "porcilor de barbati". Continui sa cred ca adevarata putere, fie ca apartine barbatului sau femeii intr-o relatie e o chestie tacit acceptata si in limita bunului simt. Femeile ar fi primit drept de vot si altfel decat prin taraboiul asta. Numai felul in care "niste porci" din astia v-au pictat arata destul respect si consideratie pentru voi. Mai pe neaosa rimglish: You had the power inca de cand a cules Eva marul din pomul cunoasterii marul cu pricina. Dar nu trebuie sa va dati cu fundul de pamant ca aveti asa ceva in mod egal cu barbatii, it takes brains to use it too.

Later edit: Sa fie clar, critica de fond se adreseaza ramasitelor feministe din ziua de azi care urla sus si tare ca barbatii ar trebui matrasiti. Doamnelor, dar egalitatea pe care o pretindeti unde a disparut? De unde atata superioritate rasiala? Nu cumva ati cazut domniile voastre in pacatul setei de putere?
Si de ce ai vrea sa urli sus si tare despre lipsa dreptului la avort sau contraceptie in Burkina Fasso, cand in afara faptului ca faci tambalau, nu faci nimic? Daca te intereseaza, ocupa-te si se stie ca lauda de sine nu miroase-a bine.

Gagici in Renastere II

Se intoarce. De data asta-l tine de mana pe Da Vinci si pe La Belle Ferroniere si Doamna cu Hermina in care well...Fierareasa tine capsorul mandru ca pe un steag si se uita la privitor cu un aer calm care-ti spune clar ca va face ce vrea cu tine ca-n bancul cu cainele, pentru ca poate.
Iar doamna cu hermelina, blajin si resolute iti va tabaci pielea cu a ei nevoie de "guler". [vede cineva ironia din al doilea?].

Gagici in Renastere I

Mi se pare interesant cum femeile lui Botticelli si ale lui Da Vinci au putere, nu sunt fragile si sterse, sunt decupate atent si cu candoare din pozitia lor de modele. Nu ca nu as fi de acord cu ideea de femeie-cadra promovata de unii si de altii, dar ma intriga felul cum urechile lor ciulite inteleg clar destul de multe chestii. Ma intriga cum pictorii respectivi le iubeau cand le colorau cu atata vitalitate si visatorenie.









Amicul Botticelli si ale sale dame din profil atente si triste cu rauri de cosite impletite intre ganduri.












Transplant



Domnule Trecut,
Va anunt respectuos ca ma dezbar de dumneavoastra.Pentru ca mi-ati ramas mic si ca mi-ati facut bataturi si basici peste basici.
Intotdeauna mi-au placut vechiturile [sa le zicem vintage? nu. asta ar implica ca au vreo valoare]. Ma chinui sa-mi arunci biletele de autobuz taxate de ani de zile. Am sa inchid ochii si calatorie sprancenata!
Vorba cantecului: Live through this and you won't look back. Daca ma uit inapoi ma transform in stana de piatra asa ca mai bine raman burduf din piele-ntinsa, gata sa fie intinsa peste o toba, gata sa zbarnaie, sa fie umpluta de sunete si de zambete in barba pana la ultimul fir de par. Am schimbat LEDul de la calcaie, l-am lustruit si astept sa emita.
Mi-am schimbat intr-un final lampa care fila in partea stanga undeva in cavitatea toracica.
Erase/Rewind.

P.S. "I'm not sorry; there's nothing to save..."



Post it I : Je suis l'ivrogne du sens.
Post it II: Si-atunci cand Schmendrick, care de fapt chiar era vrajitor, despica aerul cu bagheta in disperare, marea incepu sa fiarba: Si din valuri iesira toti unicornii manati acolo de Taurul Rosu. [Referinte la Ultima Licorna]
Post it III: How does this make me feel? I really think I should quit smoking my dreams away.Indian!

Thursday, November 02, 2006

N-am umbrela


Tripul de azi e lo-fi. Pentru ca azi a fost o zi impersoanala si fara nici o noima, pe care n-am avut de unde s-o apuc. Inca de dimineata nu se lasa strunita oricat am tras eu de fraie, tot cum a pohtit dansa s-a prelins pe geamul autobuzului. O zi cu discutii soptite in care am stat departe de tot, o zi in care am avut chef sa ascult sau sa tac[rar se intampla]. Plina de bucurii pe ascuns: sosete tricotate rosii cu negru cu gherute antiderapante, sandwich cald cu niste ochi verzi, multe voci vesele si zambete pe scaune mici,poncho patura, umbrela verde cu maner rosu in forma de lalea, par ciufulit, povesti de halloween,mancare gatita din resturi de toate felurile, tragedy aunt pe mesingiar cu ras si multi maci in gand si melodia urmatoare spune povestea zilei de azi. Departe, departe de tot, dar fericita in gand.

Paine calda


Aspidistra Flies

All the umbrellas in London
Couldn't hide my love for you
All the rain on Thamesside
Couldn't stop shining through
I dreamt of you last night
Lying next to me in blue
All the umbrellas in London
Couldn't hide my love for you

Run to the window and call out my name
We'll meet where the sun goes to hide from the rain
From the rain, from the rain

All the umbrellas in London
Couldn't hide my love for you
When everyone else is hiding
Rainy Sundays drunk at two

You'll whisper sweet lies to me
And one of them will be true
All the umbrellas in London
Couldn't hide my love for you

The gloom of the city at evening is still
You whisper come to me
And I always will
Always will, always will

All the rain in this town
And still the sky is blue
Saint James Square is teeming with doves
And that sunset they flew

Across the darkening city
To an attic room for two
All the umbrellas in London
Couldn't hide my love for you

I counted all the lights
They don't shine as bright
They don't pierce the night like you do
Like you do, like you do
Like you do, like you do

Gicuta draga... ia' nu te mai bloggai atata!


Patlagica mea luminoasa, sfanta blogosfera acum si pururi si in vecii vecilor.Pana la Sfantul-Asteapta-Postul-Ca-Pe -Painea-Calda!

*Ia cablul de retea si-si face nod de spanzuratoare*

Ete fleosc,
Ce-i cu aceasta mare si glorioasa miscare de socializare obligat/fortata? Adica de ce sa nu-i lasi pe bloggerii incepatori sa-si construiasca publicul lor, daca-l merita si cei cu vechime acolo unde sunt, pe drept sau pe nedrept?
Daca un scriitor mi se pare plictisitor pana in panzele albe, ma strofoc nitel ca sa ma asigur ca dupa colt nu sare vreun iepure ca sa ma duca in jos pe a sa gaura [nu vorbesc de anumite orificii], dar apoi arunc cat colo cartea si schimb directia. Ce-i asa de greu sa faci asa cu un blog daca ti se pare ca a scazut calitatea posturilor lui? Ca nu mai are spark? Cei care sunt cei mai cititi de multe ori au si cate ceva de spus, ca un unic nu e mare branza, daca nu te place e doar o cifra.
Mai important e ce traznai mai legi si ce animale mai ai prin palarie/scafarlie, nicidecum notorietatea [Da, vis-a vis de mine locuieste Celebra Ghicitoare. Chiar o cheama Celebra] sau poate un desous doua din lumea blogereasca [desi o barfa, o maslina, o atentie daca te face sa razi e reteta perfecta pentru o seara romantica in doi: pisica si cu tine].
Eu imi apar saracia si nevoile si obsesiile si placerile la mine in batatura. Premisa lu' piticu' de fata este sa impart cu aia interesati cat de cat ce-mi vad ochii si in principiu lucrurile la care-mi zambesc ochii. De la carti pana la jocuri tembele. Cateodata imi vars naduful [desi incerc sa n-o fac prea des]. Nu propun schimb de linkuri sau alte aberatii de-astea care contrafac evolutia unui "blogea*". Imi ia ceva ochii cu cateva posturi bine scrise, povesti interesante sau pareri bine sustinute, il trec la blogroll. E un proces simplu si sanatos si-l recomand calduros [ca tot scriu cu degetele bocna].
Mi se absurd sa cersesti atentie asa dampulea [oi fi eu o dama venerabila, da' aud multe pe-acilea] doar pentru ca existi. Respectul, stimati numaratori de hituri, se castiga.Oricata promovare iti face X mare scula in bascula daca n-o meriti, bonsoar alivoar, de haram a venit, de haram isi face drumul inapoi. Imi plac statsurile ca aflu ce cuvinte cauta oamenii ca sa ajunga la mine, de par egzamplu: "rauri din padurile ecuatoriale"[blogul curgator] si "rabdare" [cand o sa am asa ceva se va deschide o prapastie si ma va inghiti] sau "poze corp uman"[care esti ma pervers? la loc comanda!].
Scriu cat pot de des cand ma apuca, am nevoie sa scriu si, fie ca scriu pentru a imparti cu alti ochi, fie ca scriu pentru ca scriu where the sun don't shine [stiu ca ce va ganditi la noaptea polara si voi]. Si daca nu va place, e un icsuletz in partea dreapta a ferestrei pe care puteti sa asezati soarecele si sa-l atingeti suav pe una din urechi.

Marghioala,
Carcotasa distrata

*cuvant deturnat de la gogu kaizer.


P.S. Poza cu dedicatie cersetorilor. Sluj, mes cheres, asa se cheama.